DECIZIE nr. 432 din 9 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius-Costinel Radu în Dosarul nr. 3.726/311/2014 al Tribunalului Olt - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.233 D/2014.
2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin domnul avocat Răzvan-Constantin Murariu, din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, se arată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale, dar că prezenta excepţie a fost invocată anterior datei publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei anterior menţionate. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se arată că acestea dau posibilitatea rămânerii definitive a unor hotărâri judecătoreşti conţinând soluţii greşite, ce nu pot fi supuse controlului judecătoresc prin căi extraordinare de atac. Se susţine că, chiar şi în condiţiile în care art. 129 din Constituţie prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile legii, se impune ca împotriva încheierii prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la art. 341 alin. (6) şi alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) din Codul de procedură penală să poată fi exercitată calea de atac a apelului. Se arată că, în lipsa acestei căi de atac, dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, se arată că aceasta este neîntemeiată. În susţinerea acestei soluţii sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 58 din 24 februarie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.726/311/2014, Tribunalul Olt - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius-Costinel Radu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de autorul excepţiei împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală se arată că acesta încalcă dispoziţiile art. 24 din Constituţie, întrucât limitează accesul participantului în procesul penal la judecarea propriei acţiuni, astfel încât drepturile şi interesele legitime ale acestuia nu pot fi apărate, nici în mod direct, nici prin reprezentarea sa de către un avocat. Se susţine că textul criticat contravine, totodată, prevederilor constituţionale ale art. 124 şi art. 127, conform cărora şedinţele de judecată sunt publice, iar justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Se arată că, prin reglementarea art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, legiuitorul a făcut confuzie între lipsa de publicitate a şedinţelor de judecată şi neparticiparea părţilor la aceasta.
7. Referitor la dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se arată că acestea nu asigură un acces efectiv, ci doar formal, la justiţie participanţilor la procesul penal, întrucât îi lipsesc pe aceştia de o cale de atac împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă potrivit art. 341 alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) din Codul de procedură penală. Se subliniază că, în acest fel, textul criticat încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală şi că sintagma "condiţiile legii" din cuprinsul art. 129 vizează doar aspecte precum termenele în care pot fi exercitate căile de atac, modalităţile de exercitare şi instanţa competentă, fără să permită suprimarea acestora.
8. Tribunalul Olt - Secţia penală arată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă prin pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea lor.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
10. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care acestea au fost declarate neconstituţionale. Se susţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În acest sens, se arată că principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală, reglementat la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, obligă la asigurarea acestuia în acele faze ale procesului penal în care se stabileşte vinovăţia inculpatului şi pedepsele penale ce urmează a fi execute. Or, având în vedere obiectul şi specificul fazei procesuale reglementate prin art. 341 din Codul de procedură penală, se conchide că textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi celor europene invocate de autorul excepţiei. Se subliniază faptul că dreptul constituţional prevăzut la art. 129 alin. (1) din Legea fundamentală nu este unul absolut, ci se exercită în condiţiile legii, revenindu-i legiuitorului infraconstituţional atribuţia reglementării acestor limite, cu respectarea prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
- Art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală: "Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor.";
- Art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală: "Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă."
14. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiţiei, ale art. 127 cu privire la caracterul public al dezbaterilor şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor" este neconstituţională.
16. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", iar conform dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituţie şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, deciziile Curţii Constituţionale îşi produc efectele de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţată pe data de 11 noiembrie 2014, iar publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 599 din 21 octombrie 2014 de constatare a neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit după data încheierii anterior referite, respectiv pe data de 5 decembrie 2014, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).
17. Curtea reţine că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată.
18. Prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea a constatat faptul că încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la art. 341 alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) din Codul de procedură penală este definitivă şi nu este de natură a afecta constituţionalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege". Dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorul excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. De asemenea, prevederile art. 13 din Convenţie nu au aplicabilitate în cauza de faţă, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.
19. Totodată, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.
20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius-Costinel Radu în Dosarul nr. 3.726/311/2014 al Tribunalului Olt - Secţia penală.
2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius-Costinel Radu în Dosarul nr. 3.726/311/2014 al Tribunalului Olt - Secţia penală şi constată că prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 601 din data de 10 august 2015