DECIZIE nr. 35 din 21 ianuarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Zoltan Valentin

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Doina Suliman

- magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Tănase Gheorghe în Dosarul nr. 2.416/120/2012 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 762D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarele Curţii Constituţionale nr. 763D/2013, 765D/2013, 766D/2013 şi nr. 811D/2013, care au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Tănase Gheorghe în dosarele nr. 3.806/120/2012, nr. 3.877/120/2012 (de două ori) şi 1.355/120/2013 ale Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 763D/2013, 765D/2013, 766D/2013 şi nr. 811D/2013 la Dosarul nr. 762D/2013, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin Încheierile din 24 octombrie 2013, pronunţate în dosarele nr. 2.416/120/2012, nr. 3.806/120/2012 şi 3.877/120/2012 (de două ori), precum şi prin încheierea din 7 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.355/120/2012, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865.
Excepţia a fost invocată de Tănase Gheorghe în dosare având ca obiect cereri de reexaminare a unor încheieri prin care au fost aplicate amenzi judiciare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1, 11, 15, 20, 21, 31, 51, 53, art. 124 alin. (3) şi art. 126, prevederilor art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolului 12 la Convenţie şi prevederilor art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
În acest sens, arată, în esenţă, că "aplicarea dispoziţiilor art. 1085 din Codul de procedură civilă din 1865 are la bază interpretarea care acum vine în contradicţie cu textul foarte clar al Legii nr. 134/2010. [...] Şi în vechiul, dar şi în noul cod de procedură civilă, competenţa soluţionării reexaminărilor amenzilor revine aceleiaşi instanţe, dar nu şi aceluiaşi complet cum s-a interpretat în vechiul cod de procedură civilă. [...] Aplicarea dispoziţiilor art. 1085 din Codul de procedură civilă aşa cum a fost interpretat, cum se observă din zecile de dosare la Tribunalul Dâmboviţa, este în scopul intimidării, obstrucţiei, ameninţării foştilor salariaţi care solicită ca şi lor, la fel ca şi şefilor de secţie şi directorilor, să li se recunoască faptul că au lucrat în grupa II de muncă."
Autorul excepţiei face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care a fost "omologată" interpretarea conform căreia "competent a soluţiona cererea de reexaminare este acelaşi complet care a aplicat amenda," spre exemplu, Decizia nr. 396/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 12 iunie 2006, şi Decizia nr. 547/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 21 noiembrie 2005.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă apreciază că prevederile art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale, deoarece nu contravin normelor constituţionale şi reglementărilor internaţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul - raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. I alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins:
"Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în cameră de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."
În speţă, Curtea reţine îndeplinirea condiţiilor stabilite prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare"din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
Totodată, Curtea are în vedere art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările ulterioare, conform căruia "dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1, 11, 15, 20, 21, 31, 51, 53, art. 124 alin. (3) şi art. 126, prevederilor art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolului 12 la Convenţie şi prevederilor art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.
Susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la situaţia în care, interpretând legea, judecătorul care a aplicat amenda soluţionează şi cererea de reexaminare nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate.
Interpretarea şi aplicarea legii este atributul suveran al instanţei de judecată în înfăptuirea justiţiei, controlul acesteia realizându-se prin formularea căilor de atac.
Curtea Constituţională, exercitând controlul de constituţionalitate, nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei.
Curtea reţine că textul de lege atacat a mai fost supus controlului de constituţionalitate pentru motive similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 8 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, şi Decizia nr. 64 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 26 martie 2013, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865.
Astfel, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face cerere de reexaminare care se soluţionează de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituţionale sau convenţionale invocate, întrucât instanţa de judecată nu soluţionează fondul litigiului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE;

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tănase Gheorghe în dosarele nr. 2.416/120/2012, nr. 3.806/120/2012, 3.877/120/2012 (de două ori) şi nr. 1.355/120/2012 ale Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 155 din data de 4 martie 2014