DECIZIE nr. 289 din 23 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Toma

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ioan Piticar şi Rodica Piticar în Dosarul nr. 16.689/302/2012 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 138D/2013 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, Ioan Piticar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei, pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată, sens în care depune note scrise la dosar în numele său şi al autorului Rodica Piticar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 42/2005 şi nr. 1.562/2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 16.689/302/2012, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ioan Piticar şi Rodica Piticar într-o cauză ce are ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului separaţiei puterilor în stat, prin atribuirea de atribuţii/competenţe pur fiscale puterii judecătoreşti. Consideră că instrumentul taxelor, folosit de judecătorii instanţelor în dorinţa de blocare a consumatorilor justiţiabili la accesul neîngrădit la instanţă, este neconstituţional.
Mai arată că între puterea legiuitoare şi puterea judecătorească există un conflict constituţional de natură judiciară, generat de refuzul repetitiv al judecătorilor în aplicarea legii, cu vătămarea intereselor judiciare ale consumatorilor, prin respingerea ca netimbrată a acţiunii, dar şi a intereselor financiare ale acestora, prin îmbogăţirea fără just temei a bugetului de stat.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, critica autorilor având în vedere, în realitate, modalitatea în care sunt interpretate şi aplicate dispoziţiile de lege criticate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii, pentru cheltuielile publice ocazionate de realizarea actului de justiţie, în acelaşi timp, determinarea de către instanţă a valorii taxei judiciare de timbru nu semnifică exercitarea de către aceasta a unor activităţi fiscale de administrare şi colectare a taxelor judiciare de timbru, ci îndeplinirea unei atribuţii conexe înfăptuirii justiţiei.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 sunt constituţionale. Arată în acest sens că normele legale privind cuantumul taxelor judiciare şi regulile de procedură în materia contestării acestuia sunt instituite de legiuitor în condiţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără a constitui o imixtiune în sfera atribuţiilor fiscale. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 594/2006, nr. 808/2009, nr. 1.668/2009 şi 832/2012.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, cu următorul cuprins:
"(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiţiei.
(2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
(3) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă"
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 42 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2005, aceasta a statuat că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea principiului separaţiei puterilor, argumentată pe baza unei pretinse imixtiuni a instanţelor de judecată în activitatea de legiferare. Curtea a apreciat o astfel de susţinere ca fiind "cel puţin hazardată dacă se are în vedere că ceea ce se consideră a fi, în această materie, un viciu de constituţionalitate se subsumează competenţei generale a instanţelor judecătoreşti de aplicare a legii la situaţii concrete. Or, aşa fiind, dacă s-ar accepta susţinerea autorului excepţiei, s-ar putea conchide că activitatea puterii judecătoreşti constituie o imixtiune în actul de legiferare şi, pe cale de consecinţă, o încălcare a principiului separaţiei puterilor. În realitate, reglementarea în cauză, în concordanţă cu reglementarea de drept comun, consacrând competenţa instanţelor judecătoreşti în termenii în care o face, departe de a contraveni principiului separaţiei puterilor, îi dă expresie".
De asemenea, prin Decizia nr. 177 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 27 mai 2003, Curtea a reţinut că, "în cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, care se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat". Astfel, este firesc ca justiţiabilii să contribuie la acoperirea cheltuielilor ocazionate de realizarea actului de justiţie, pentru apărarea drepturilor şi intereselor pe care aceştia le invocă în faţa instanţelor judecătoreşti.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
În ceea ce priveşte refuzul repetitiv al judecătorilor în aplicarea legii, invocat de autorul excepţiei, acest aspect excedează controlului Curţii Constituţionale. În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului", iar nu şi aplicarea şi interpretarea legii de către instanţele de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Piticar şi Rodica Piticar în Dosarul nr. 16.689/302/2012 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi generat obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 408 din data de 5 iulie 2013