Document embed

DECIZIE nr. 317 din 30 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 16 şi art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Daniel Marius Morar	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 41 alin. (1)-(5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ana Zerge, prin mandatar Emilia Zerge, în Dosarul nr. 8.583/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.020D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei a transmis la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia. De asemenea, părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi-au exprimat în scris punctele de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că textele de lege criticate recunosc dreptul la despăgubiri născut sub imperiul legii anterioare. Precizează că acestea nu prezintă caracter retroactiv şi asigură un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite şi interesul general al societăţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 18 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.583/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 41 alin. (1)-(5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ana Zerge, prin mandatar Emilia Zerge, într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea acestei instituţii, precum şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Imobilelor să emită o nouă decizie care să conţină titlul de despăgubire în lei, conform procedurilor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, cu privire la prevederile de lege cu care Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională, că sunt constituţionale în măsura în care se aplică şi cazurilor în care calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubire a fost dobândită printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă în instanţă, dar în care nu s-a stabilit suma. Susţine că, prin evaluarea imobilului pe baza grilei notariale existente în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, se creează o discriminare evidentă între persoanele cărora li se reconstituie dreptul de proprietate în natură, primind, aşadar, bunul la valoarea prezentă, cele cărora li se reconstituie dreptul de proprietate prin grila notarială şi cele care au primit deja despăgubiri calculate la valoarea de piaţă a bunului. Arată că toate legile cu privire la restituirea imobilelor în România au prevăzut o despăgubire care a asigurat acoperirea justă şi integrală a prejudiciului, după standardele internaţionale de evaluare. Or, valorile imobilelor stabilite potrivit grilei notariale sunt inferioare valorii reale. Precizează, în esenţă, că, de vreme ce i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubire printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pronunţată în baza unei legi de restituire, respectiv a Legii nr. 247/2005, şi executarea acestei hotărâri trebuie făcută potrivit aceleiaşi legi, altfel s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate de autoarea excepţiei.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că nu pot fi reţinute criticile referitoare la prevederile art. 16 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013. Faptul că legiuitorul a intervenit printr-un act normativ nou atât asupra modalităţii de acordare a despăgubirilor, cât şi cu privire la despăgubirile acordate în dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a acestei legi şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu este de natură a avea caracter retroactiv. Arată că, în această materie, este opţiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută. Apreciază că prevederile criticate nu se răsfrâng asupra evaluărilor deja realizate, ci acestea se aplică tuturor dosarelor care conţin hotărâri judecătoreşti prin care autoritatea este obligată la emiterea titlului de despăgubire şi care vor fi soluţionate după intrarea în vigoare a noului act normativ. Consideră că situaţia generată de prevederile legale criticate nu aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modalitatea de calcul al despăgubirilor în vederea emiterii titlului de despăgubire. Arată că normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul, prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte. Subliniază, totodată, faptul că, într-un punct de vedere anterior, a apreciat că dispoziţiile capitolului III din Legea nr. 165/2013 privind acordarea de măsuri compensatorii aduc atingere art. 20 şi art. 44 din Constituţie, întrucât procedura de acordare a măsurilor reparatorii este greoaie şi de lungă durată.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 16 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

13. Curtea observă că din cuprinsul motivării scrise a excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autoarea acesteia, prin mandatar, a invocat şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, dar instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu această excepţie de neconstituţionalitate, apreciind că nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992, întrucât acest text de lege nu are legătură cu cauza. În consecinţă. Curtea nu va examina conformitatea acestuia cu prevederile Legii fundamentale, întrucât nu a fost sesizată cu acesta, iar autoarea excepţiei avea posibilitatea de a formula recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu acest text de lege.

14. De asemenea, autoarea excepţiei a mai criticat şi prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, dar instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra acestora sub aspectul sesizării Curţii Constituţionale. Faţă de această situaţie, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, a statuat că omisiunea instanţei judecătoreşti de a se pronunţa cu privire la unele dispoziţii din legi sau ordonanţe a căror neconstituţionalitate a fost invocată de autorul excepţiei nu poate avea drept consecinţă înlăturarea controlului realizat de Curtea Constituţională.

15. Totodată, în ceea ce priveşte art. 41 din Legea nr. 165/2013, având în vedere obiectul cauzei, constând în contestarea unei decizii de compensare prin puncte emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Curtea constată că sunt incidente doar prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013.

16. Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 16 şi art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

- Art. 1 alin. (2): "În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).";

- Art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrată pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi (...) se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

(3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere."

17. În opinia autoarei excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii şi la art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, se invocă, de asemenea, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care vizează dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, mai întâi, că obiectul cauzei în cadrul căreia a fost ridicată excepţia îl reprezintă cererea adresată instanţei de anularea deciziei de compensare prin puncte emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor pentru un imobil (teren şi construcţie) şi obligarea acestei instituţii la emiterea unei noi decizii care să conţină titlul de despăgubire în lei, conform procedurilor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, care să poată fi executată silit, solicitându-se, totodată, şi obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Imobilelor la achitarea despăgubirilor ta numerar. Curtea observă totodată că, în contextul soluţionării prezentei excepţii, prezintă importanţă şi parcursul procesual al litigiului în cursul căruia a fost ridicată. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 328/C din 14 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor - Secţia civilă, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost anulată Dispoziţia nr. 5.294 din 28 decembrie 2005 emisă de primarul municipiului Oradea şi s-a constatat că reclamanta autoare a excepţiei are calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubire pentru un imobil în integralitatea sa, format din construcţie şi teren, şi a obligat primarul municipiului Oradea la emiterea unei noi decizii în acest sens. În executarea acestei hotărâri judecătoreşti, în favoarea reclamantei a fost emisă de către primarul municipiului Oradea Dispoziţia nr. 5.964 din 3 iulie 2007 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Prin Decizia nr. 3.442/CA/2013-R din 30 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, irevocabilă, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a fost obligată să valideze Dispoziţia primarului municipiului Oradea nr. 5.964 din 3 iulie 2007 şi să emită decizie de compensare a imobilului în cauză, în executarea hotărârii judecătoreşti menţionate, Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor a emis în favoarea reclamantei Decizia de compensare nr. 139 din 5 decembrie 2013, prin care a fost validată Dispoziţia primarului municipiului Oradea nr. 5.964 din 3 iulie 2007, stabilindu-se măsura compensării printr-un anumit număr de puncte.

19. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia susţine că, în opinia sa, prevederile art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care se aplică şi cazurilor în care calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubire a fost dobândită printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă în instanţă, dar în care nu s-a stabilit suma. Textele menţionate au în vedere plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. În ce priveşte art. 1 alin. (2), art. 16 şi art. 41 alin. (5), consideră că sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică şi cazurilor în care calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubire a fost dobândită printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă în instanţă, dar în care nu s-a stabilit suma. Aceste prevederi vizează modalitatea de soluţionare prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte a cererilor de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură. Aşadar, în esenţă, critica are la bază nemulţumirea faţă de introducerea prin Legea nr. 165/2013 a modalităţii de compensare prin puncte a imobilelor a căror valoare nu era stabilită la momentul intrării în vigoare a acesteia.

20. Sub acest aspect, Curtea observă că în jurisprudenţa sa a reţinut, în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31 martie 2009, Decizia nr. 1.241 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013, prin care, referindu-se la prevederile titlului VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, dar şi la prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, Curtea a constatat că acestea sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aceleaşi consideraţii îşi găsesc justificarea şi în ce priveşte art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

21. Curtea observă că şi prevederile art. 16 din Legea nr. 165/2013 referitoare la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte sunt criticate dintr-o perspectivă similară. Acestea au mai format, în precedent, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, iar Curtea Constituţională a reţinut, de exemplu, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, că acestea constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, în acord cu cele reţinute în jurisprudenţa sa, reprezentată de Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014, Curtea a observat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea a reţinut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să aducă la îndeplinire obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere.

22. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului. De altfel, în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, Curtea a constatat că, prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit, în mod expres, faptul că decizia de compensare în puncte emisă pe numele fostului proprietar/moştenitorilor acestuia nu poate fi afectată prin măsuri de plafonare. În acest sens, Curtea a reţinut că numărul de puncte rezultat din evaluarea realizată, în temeiul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, potrivit grilei notariale din anul 2013 reflectă valoarea integrală a bunului supus măsurii de restituire, statul nerecurgând la plafonarea sau reducerea acestei sume nominale (paragraful 30). În acelaşi sens, a se vedea şi Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, paragraful 46.

23. În privinţa pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că beneficiarii unui titlu de despăgubire, care a fost valorificat prin emiterea unui titlu de plată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, şi cei cărora nu le-a fost emis titlul de plată, corespunzător valorii titlului de despăgubire, până la intrarea în vigoare a legii noi, pe de altă parte, se află într-o situaţie juridică ce diferă în mod obiectiv sub aspectul reglementării legale incidente modalităţii de valorificare a titlului de despăgubire. Or, din acest punct de vedere, este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative. De altfel, art. 41 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 165/2013 vizează o situaţie tranzitorie, având în vedere dosarele aprobate, în care încă nu a fost emis un titlu de despăgubire, pe când situaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate se încadrează chiar în domeniul propriu de reglementare al legii. Cu alte cuvinte, acesta doreşte ca domeniul propriu al legii să se raporteze la o situaţie tranzitorie, de excepţie, ceea ce ar fi contrar raţiunii reglementării.

24. Mai mult, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 4 septembrie 2012 referitoare la Cererea nr. 57.265/08, pronunţată în Cauza Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 47-52, Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 126), Curtea a reţinut că modalitatea de valorificare a titlurilor de plată instituită de Legea nr. 165/2013, prin eşalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranşe anuale egale, reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ana Zerge, prin mandatar Emilia Zerge, în Dosarul nr. 8.583/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 16 şi art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015.

-****-

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 442 din data de 22 iunie 2015