DECIZIE nr. 183 din 29 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (1) şi (2) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Daniel Marius Morar

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (1) şi (2) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Eugeniu Firoiu în Dosarul nr. 1.955/104/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.516D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 601 din 12 iunie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 7 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.955/104/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (1) şi (2) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Eugeniu Firoiu în cadrul unei cauze având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la decizia de pensionare.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate - care prevăd acordarea pensiei pentru limită de vârstă de la data depunerii cererii, iar nu de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare - contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În acest sens arată că "art. 104 şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 sunt discriminatorii în raport de alte categorii de persoane beneficiare ale pensiei pentru limită de vârstă, respectiv persoanele invalide sau cele pensionate anticipat. Astfel, acestora din urmă pensia pentru limită de vârstă li se acordă din oficiu (art. 64 şi art. 82 din aceeaşi lege) şi de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, deşi se află în situaţii identice sau comparabile".
6. Cu privire la art. 44 din Constituţie arată că, deşi pensia pentru limită de vârstă i se cuvenea de la data îndeplinirii condiţiilor (7 septembrie 2013), aceasta i-a fost acordată doar începând cu data depunerii cererii (14 ianuarie 2014), fiind astfel privat de pensie pentru intervalul de 4 luni. Astfel, prevederile de lege criticate constituie o limitare nejustificată a unui drept recunoscut, făcută fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă, "constituind astfel o îngrădire, o privare de proprietate, o expropriere ce nu îndeplineşte condiţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie". În acest sens invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Buchen împotriva Cehiei (paragrafele 46, 70-76), din 16 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei (paragrafele 41, 42), şi din 22 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Apostolakis împotriva Greciei (paragraful 37).
7. Referitor la art. 47 din Constituţie susţine că, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010, prin acordarea pensiei pentru limită de vârstă doar de la depunerea cererii, deşi aceasta i se cuvine de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, este încălcat dreptul la pensie şi obligaţia statului "de a asigura mijloacele de subzistenţă a celor ce au dobândit acest drept şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale", obligaţie prevăzută în Decizia sus-menţionată.
8. Cu privire la încălcarea art. 53 din Constituţie arată că o limitare a unor drepturi poate fi făcută numai pentru protejarea unui interes general, a ordinii publice. Or, prin limitarea acordării pensiei doar de la data depunerii cererii, iar nu de la data de la care se cuvine, respectiv data îndeplinirii condiţiilor de vârstă şi stagiu de cotizare, tocmai acest interes general şi ordinea publică sunt încălcate. De asemenea, una din condiţiile impuse de art. 53 din Constituţie este aceea ca restrângerea să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. Or, apreciază că nu există un just echilibru între limitarea la care este supus dreptul la pensie şi interesul public protejat prin această limitare, interesul public trebuind a fi protejat prin acordarea pensiei de la data la care persoana solicitantă îndeplineşte condiţiile de vârstă şi stagiu, iar nu limitat. Aşadar, dispoziţiile de lege criticate afectează însăşi substanţa dreptului la pensie, întrucât restrângerea în cauză este o povară excesivă, o expropriere.
9. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă opinează în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 601 din 12 iunie 2012.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că interpretarea autorului excepţiei este eronată, deoarece textul de lege criticat are în vedere doar momentul efectiv din care pensia este plătită, respectiv data înregistrării cererii. Acest fapt nu trebuie interpretat însă că, până la data înregistrării cererii, pensionarul nu are drept de pensie, întrucât acesta se cuvine de la data îndeplinirii condiţiilor legale de pensionare. Cu toate acestea, plata efectivă a acestor drepturi urmează să se facă doar începând cu momentul stabilit la art. 105 din Legea nr. 263/2010. Cu privire la încălcarea art. 16 din Constituţie apreciază că situaţiile la care se raportează autorul excepţiei (persoanele invalide şi cele pensionate anticipat) sunt obiectiv diferite în raport cu ipoteza pensiei pentru limită de vârstă, ceea ce justifică excepţia instituită prin dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 263/2010. În privinţa pretinsei neconstituţionalităţi în raport cu art. 47 alin. (2) din Constituţie invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 601 din 12 iunie 2012, potrivit căreia legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 551 din 17 decembrie 2013, potrivit căreia "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil". Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că şi "Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie de un anumit cuantum".
12. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Cu privire la art. 16 alin. (1) din Constituţie apreciază că principiul egalităţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifică chiar şi din punct de vedere constituţional tratament juridic diferit. Normele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale (acordarea pensiei pentru limită de vârstă), fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Referitor la încălcarea art. 44 şi art. 47 din Constituţie arată că dispoziţiile constituţionale consacră dreptul la pensie, dar condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, modul de calcul, precum şi data acordării diferite sunt stabilite de legiuitor. Acesta este abilitat să prevadă în mod diferit acordarea diferitelor tipuri de pensie (de limită de vârstă, de invaliditate sau anticipată). Ca atare, nu se poate constata afectarea dreptului de proprietate. În final, apreciază că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 104 alin. (1) şi (2) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 104 alin. (1) şi (2): "(1) În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată.
(2) Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii.";
- Art. 105: "În sistemul public de pensii, pensiile se plătesc de la data acordării, stabilită prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, care se plătesc de la data încetării calităţii de asigurat."
16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 105 din Legea nr. 263/2010, prin raportare la aceleaşi critici ca şi cele invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 601 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012. Curtea a reţinut că, în motivarea criticii, autorii excepţiei au interpretat aceste dispoziţii de lege ca instituind dreptul persoanei de a obţine pensie începând cu momentul stabilirii acesteia prin decizia de pensionare, aşa încât, între momentul încetării raporturilor de muncă şi momentul dobândirii pensiei, asiguratul ar fi privat de dreptul său la pensie. Or, având în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora, în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată, interpretarea autorilor excepţiei apare ca eronată. Astfel, textul de lege criticat are în vedere doar momentul efectiv din care pensia este plătită, fiind firesc ca acesta să se plaseze doar după stabilirea cuantumului acesteia prin decizia casei de pensii. Acest fapt nu trebuie interpretat însă că, până la emiterea acestei decizii, pensionarul nu are drept la pensie, întrucât acesta se cuvine, aşa cum s-a arătat, de la data îndeplinirii condiţiilor legale de pensionare. Cu toate acestea, plata efectivă a acestor drepturi urmează să se facă doar începând cu momentul stabilit la art. 105 din Legea nr. 263/2010.
18. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
19. Cât priveşte dispoziţiile art. 104 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, Curtea observă că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că pensia i s-a acordat de la data formulării cererii de pensionare, iar nu de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru pensionare. Or, această critică nu poate să conducă la neconstituţionalitatea textului art. 104 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, de vreme ce pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, însă se acordă în funcţie de categoria de pensie solicitată. Astfel, casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale emit deciziile de pensionare în funcţie de categoria de pensie pe care o solicită asiguratul, fiind firesc ca pensia să se acorde de la data înregistrării cererii prin care asiguratul solicită acordarea unui anumit tip de pensie. Ţinând cont de acestea, precum şi de considerentele Deciziei nr. 601 din 12 iunie 2012, precitată, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie discriminări sau privilegii de natură să conducă la încălcarea art. 16 din Constituţie.
20. Curtea constată că prevederile de lege criticate, potrivit cărora pensia se cuvine de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată, iar plata efectivă a pensiei se face de la data acordării, stabilită prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, nu pot conduce la încălcarea dreptului de proprietate privată sau a dreptului la pensie.
21. În final, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu au incidenţă în cauză, din moment ce nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugeniu Firoiu în Dosarul nr. 1.955/104/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 104 alin. (1) şi (2) şi art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2016.
-****-

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 375 din data de 16 mai 2016