DECIZIE nr. 605 din 4 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbăţeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ion Vasile N. Niculcea în Dosarul nr. 41.735/3/2010* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 209D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au transmis la dosar punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul netemeiniciei acesteia.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi ca inadmisibilă a prevederilor art. 41 din aceeaşi lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Decizia nr. 160 din 31 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 41.735/3/2010*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv ta perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ion Vasile N. Niculcea într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor [devenită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor] la desemnarea unui evaluator în vederea emiterii titlului de despăgubire pentru un imobil care nu mai poate fi restituit în natură, pentru care primarul municipiului Giurgiu a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent şi, de asemenea, obligarea aceleiaşi comisii la emiterea unei decizii de acordare a titlului de despăgubire pentru suma ce ar fi stabilită de evaluator.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiu! neretroactivităţii legii şi creează discriminări între aceleaşi categorii de persoane îndreptăţite la despăgubiri, respectiv cele care deja au primit integral despăgubirile cuvenite şi cele care, din cauza comportamentului discreţionar al instituţiilor abilitate în procedura de acordare a despăgubirilor, le vor primi în mod eşalonat pe o perioadă de 5 ani. Subliniază că eşalonarea impusă prin art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 intervine după o altă eşalonare anterioară, prevăzută de Legea nr. 247/2005, şi după o suspendare a plăţii prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012. Mai arată că termenele impuse prin art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 pentru soluţionarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu pot fi considerate rezonabile. Susţine, în acelaşi timp, că se încalcă şi dreptul de proprietate privată, întrucât persoanele îndreptăţite în dosarele de despăgubiri sunt titularele unor drepturi de creanţă, care, în accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, constituie drept de proprietate, protejat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate nefiind de natură să încalce prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 sau art. 21 din Constituţie.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 coroborate cu cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, întrucât, în baza acestor norme, cele mai multe acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost respinse ca prematur introduse. Arată că s-a acţionat asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificându-se în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Apreciază, de asemenea, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, întrucât, prin reglementarea noilor termene privind soluţionarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv şi rezonabil. Astfel, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situaţie mai favorabilă faţă de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a legii. În ce priveşte prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013 apreciază că nu sunt retroactive, întrucât se aplică tuturor dosarelor care conţin hotărâri judecătoreşti prin care autoritatea este obligată la emiterea titlului de despăgubire şi care vor fi soluţionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Arată că prevederile de lege menţionate nu nesocotesc nici principiul egalităţi şi nici nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul - raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 4, 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate rezultă, însă, că, în realitate, autorul acesteia vizează art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) şi la art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, fără să critice şi art. 35 din aceeaşi lege. În consecinţă, Curtea Constituţională urmează să examineze constituţionalitatea prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) şi la art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...).";
- Art. 34 alin. (1): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni. (...)";
- Art. 41 alin (1): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (...)".
13. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi art. 44 alin. (1) şi (2) care garantează şi ocroteşte dreptul de proprietate privată.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că aceste dispoziţii sunt incidente în cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, respectiv soluţionarea cererii de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii conţinând titlul de despăgubire pentru un imobil care nu mai poate fi restituit în natură şi pentru care primarul municipiului Giurgiu a propus acordarea de despăgubiri, observând că autorul excepţiei de faţă critică aceeaşi interpretare care a fost constatată ca neconstituţională prin decizia menţionată şi ţinând cont de faptul că această decizie a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare.
15. Curtea observă, totodată, că, în aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii anterior menţionată reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).
16. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că acestea vizează plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoarea prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, textul de lege criticat stabilind că aceasta se realizează în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Având în vedere că în favoarea autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu au fost acordate despăgubiri aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi nici nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a aceleiaşi legi, prin care să fie stabilite sume acordate cu titlu de despăgubiri, Curtea constată că prevederile de lege menţionate nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă.
17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ion Vasile N. Niculcea în Dosarul nr. 41.735/3/2010* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 8 din data de 7 ianuarie 2015