DECIZIE nr. 732 din 29 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Liviu Cobaschi în Dosarul nr. 2.208/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 979D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.028D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal- bugetare, excepţie ridicată de Dosza Iboica în Dosarul nr. 399/257/2015 al Judecătoriei Mediaş - Secţia generală.
4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.045D/2015, nr. 1.048D/2015-nr. 1.051D/2015 şi nr. 1.218D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Cosmin Mariş Nicolae în Dosarul nr. 1.090/265/2015 al Judecătoriei Năsăud, în dosarele nr. 1.475/190/2015, nr. 1.479/190/2015, nr. 1.477/190/2015 şi nr. 1.480/190/2015 ale Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, precum şi în Dosarul nr. 902/211/2015 al Judecătoriei ClujNapoca - Secţia civilă.
6. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că, în dosarele mai sus menţionate, autorul excepţiei Cosmin Mariş Nicolae a depus note scrise, în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014.
7. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.258D/2015 şi nr. 1.260D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, excepţie ridicată de Gheorghe Tănase în Dosarul nr. 37.503/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi de Lenuţa Turdean în Dosarul nr. 7.312/211/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă.
8. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 979D/2015, nr. 1.028D/2015, nr. 1.045D/2015, nr. 1.048D/2015-nr. 1.051D/2015, nr. 1.218D/2015, nr. 1.258D/2015 şi nr. 1.260D/2015, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
9. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
10. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.028D/2015, nr. 1.045D/2015, nr. 1.048D/2015-nr. 1.051D/2015, nr. 1.218D/2015, nr. 1.258D/2015 şi nr. 1.260D/2015 la Dosarul nr. 979D/2015, care este primul înregistrat.
11. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin deciziile nr. 676 din 13 noiembrie 2014, nr. 705 din 27 noiembrie 2014, nr. 352 din 7 mai 2015 sau Decizia nr. 521 din 7 iulie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
12. Prin Încheierea din 19 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.208/245/2015 de Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, prin încheierea din 28 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 399/257/2015 de Judecătoria Mediaş - Secţia generală, prin încheierea din 29 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.090/265/2015 de Judecătoria Năsăud, prin încheierile din 2 iunie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.475/190/2015, nr. 1.479/190/2015, nr. 1.477/190/2015 şi nr. 1.480/190/2015 de Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă, prin încheierea din 25 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.312/211/2015, şi Încheierea din 29 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 902/211/2015 de către Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, precum şi prin încheierea din 2 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 37.503/4/2014 de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, respectiv a prevederilor art. XV alin. (1) şi (4) din acest act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Liviu Cobaschi, Iboica Dosza, Cosmin Mariş Nicolae, Lenuţa Turdean şi Tănase Gheorghe în cauze având ca obiect contestaţii la executare, respectiv "plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc".
13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 sunt neconstituţionale, întrucât prin această reglementare "statul îşi creează o situaţie mult avantajoasă faţă de orice alt participant la un proces civil, conferindu-şi sieşi o situaţie mult mai favorabilă în executarea unor obligaţii stabilite prin hotărâre judecătorească". Apreciază că, prin intrarea în vigoare a textului criticat, statul creează un dezechilibru pe care îl garantează art. 1 alin. (4) din Constituţie coroborat cu art. 126 alin. (6), în sensul că prin această ordonanţă de urgenţă Guvernul intervine şi modifică dispozitivul hotărârii judecătoreşti, stabilind alte termene de plată decât cele cuprinse prin acesta.
14. Raportat la art. 15 alin. (2) din Constituţie, arată că prevederile criticate "au caracter retroactiv, deoarece acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului "tempus regit actum", având drept consecinţă "lipsirea de forţă executorie a titlurilor executorii obţinute sub imperiul legii vechi".
15. Consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) raportate la art. 53 din Constituţie, întrucât, "în contextul juridic creat după intrarea în vigoare a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, se aplică un tratament juridic diferit justiţiabililor care se află în situaţii juridice egale". Arată că, prin aplicarea reglementării criticate, "titlurile executorii obţinute în aceleaşi condiţii, dar neexecutate încă sunt supuse unor eşalonări pe o perioadă de 5 ani, fără posibilitatea punerii lor în executare prin intermediul procedurilor de executare silită, spre deosebire de justiţiabilii care au reuşit să pună în executare respectivele titluri executorii". Se înlătură, astfel, "posibilitatea creditorului contribuabil de a se adresa organelor de executare silită în vederea realizării drepturilor sale de creanţă, care rezultă dintr-un titlu executoriu ce emană de la o instanţă de judecată".
16. Întrucât procesul civil parcurge două faze, respectiv faza de judecată şi faza de executare silită, este indiscutabil că, prin imposibilitatea de a obţine realizarea dreptului pe calea executării silite, reglementarea criticată aduce atingere art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie.
17. Având în vedere că procedura judiciară în baza căreia se restituie taxa de poluare durează aproximativ 2 ani, dacă se adaugă şi termenul de eşalonare de 5 ani, instituit de textul criticat, se ajunge în situaţia în care justiţiabilul îşi va vedea dreptul de creanţă realizat doar în urma unei perioade de 7 ani de la începerea demersurilor judiciare. În acest context, apreciază că se pune problema dacă acest termen este unul rezonabil şi dacă nu afectează dreptul fundamental de proprietate, întrucât creanţa asupra statului este asimilată noţiunii de "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
18. Din această perspectivă, consideră că prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 încalcă şi dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, executivul neputând să legifereze prin ordonanţe de urgenţă în materia drepturilor prevăzute de Constituţie, iar dreptul de proprietate este garantat prin art. 44 din Legea fundamentală.
19. În fine, arată că este încălcat şi principiul supremaţiei dreptului european, consacrat de art. 148 alin. (2) din Constituţie, sens în care invocă hotărârile preliminare pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele Tatu şi Nisipeanu. Aşa fiind, prin prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, care prelungesc realizarea efectivă a restituirii sumelor pe o perioadă de aproximativ 7 ani, executivul român aplică o limitare ex nunc a hotărârilor pronunţate în această materie, sau "cu alte cuvinte, prin amânarea executării obligaţiilor de restituire, Guvernul amână pentru viitor efectele unei hotărâri CJUE".
20. Judecătoria Mediaş - Secţia generală apreciază că "în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie, având în vedere că ordonanţa a fost depusă la Camera Parlamentului după ce a fost publicată în Monitorul Oficial, deci nu s-au urmat operaţiunile succesive prevăzute de textul constituţional amintit, având drept consecinţă intrarea în vigoare mai înainte de depunerea actului normativ spre dezbatere la Camera competentă, şi, de asemenea, excedează termenului de abilitare prevăzut de Legea nr. 353/2013 - prima sesiune ordinară a Parlamentului fiind stabilită pentru data de 3 februarie 2014, conform Deciziei nr. 2/2014, ordonanţa fiind adoptată în 26 februarie 2014".
21. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă consideră că prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1) şi art. 53 alin. (1) din Constituţie. Astfel, în esenţă, apreciază că din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 53 alin. (1), textul criticat constituie în mod cert o ingerinţă adusă dreptului de proprietate al persoanei, deoarece creanţa stabilită prin hotărâre judecătorească este un bun al creditorului, în sensul art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Instanţa arată că ingerinţa adusă dreptului de proprietate, deşi este prevăzută de lege şi urmăreşte un scop legitim, nu are caracter proporţional, în sensul statuat prin art. 53 alin. (1) din Constituţie.
22. De asemenea, şi din perspectiva art. 21 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1) din Constituţie, instanţa de judecată apreciază că, prin suspendarea de drept a măsurilor de executare silită pe o durată de 5 ani, textul analizat constituie o ingerinţă în dreptul persoanei la un proces echitabil şi la executarea în timp rezonabil a unei hotărâri judecătoreşti.
23. În ceea ce priveşte încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, instanţa de judecată observă că sfera de aplicare a art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 se întinde inclusiv asupra sentinţelor judecătoreşti care erau executorii la data intrării în vigoare a acestui act normativ. În acest context, instanţa apreciază că textul criticat se aplică atât raporturilor juridice de tip obligaţional tranşate prin hotărâri judecătoreşti executorii, cât şi acelor raporturi de tip obligaţional care, la data intrării în vigoare a legii, nu erau definitiv tranşate. Apreciază, astfel, că intervenţia legiuitorului prin art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 aduce atingere modalităţii în care instanţa de judecată a stabilit obligaţia de plată, transformând, cu efect retroactiv, obligaţia de plată din obligaţie pură şi simplă, stabilită prin hotărârea executorie, într-o obligaţie afectată de modalităţi (termen suspensiv).
24. În ceea ce priveşte critica formulată prin raportare la art. 16 alin. (1) şi art. 148 din Constituţie, instanţa apreciază că textul criticat nu contravine acestor dispoziţii constituţionale.
25. Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
26. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoria Năsăud opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 676 din 13 noiembrie 2014 şi nr. 705 din 27 noiembrie 2014.
27. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
28. Avocatul Poporului învederează faptul că îşi menţine punctul de vedere transmis anterior cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, în sensul constituţionalităţii acestora. Arată că acest punct de vedere a fost reţinut în deciziile nr. 676/2014, nr. 705/2014 şi nr. 133/2015, decizii prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituţionale.
29. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
30. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
31. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, cu modificările ulterioare, ordonanţă de urgenţă ce a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2015. Textul criticat are următorul cuprins:
Art. XV: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) se soluţionează, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administraţia Fondului pentru Mediu.
(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).
(4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
(6) Procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
(7) Plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)."
32. Curtea reţine că, la data 24 august 2015, ulterior sesizării sale, alineatul (2) al art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 21 august 2015, în sensul că "Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) se soluţionează, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de autoritatea obligată prin hotărâre judecătorească să efectueze restituirea, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin organele fiscale competente sau Administraţia Fondului pentru Mediu, după caz."
33. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) care statuează principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, art. 15 alin. (2) care consacră neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativă, art. 126 alin. (6) referitor la instanţele judecătoreşti, precum şi art. 148 alin. (2) potrivit cărora "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
34. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor invocate în prezentele cauze. În acest sens, este Decizia nr. 676 din 13 noiembrie 2014, Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, Decizia nr. 133 din 10 martie 2015, Decizia nr. 244 şi nr. 251 din 7 aprilie 2015, Decizia nr. 306 din 28 aprilie 2015, Decizia nr. 352 din 7 mai 2015, Decizia nr. 477 din 18 iunie 2015, Decizia nr. 489 din 23 iunie 2015, Decizia nr. 507 din 30 iunie 2015 sau Decizia nr. 521 din 7 iulie 2015, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că aceste prevederi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
35. Prin deciziile menţionate, Curtea a reţinut că art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 instituie eşalonarea plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015. Astfel, plata acestora se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. De asemenea, se prevede că pe această perioadă orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
36. Cererile de restituire se soluţionează în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de autoritatea obligată prin hotărâre judecătorească să efectueze restituirea, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin organele fiscale competente sau Administraţia Fondului pentru Mediu, după caz. Totodată, procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice.
37. De asemenea, sumele prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, plătite în temeiul acestei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Acelaşi regim este aplicabil şi pentru plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.
38. Referitor la criticile de natură extrinsecă formulate, Curtea a analizat motivele invocate de Guvern pentru a stabili dacă implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, în situaţia dată, se circumscriu situaţiei extraordinare sau unor elemente de oportunitate, şi a constatat că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român. De asemenea, Curtea a constatat că ordonanţa de urgenţă a fost adoptată în vederea atenuării efectelor unei stări de criză economică generalizată. O atare finalitate economică implică, în mod necesar şi neechivoc, o reglementare juridică primară, rapidă, unitară şi energică. În consecinţă, adoptarea măsurii criticate reclamă, în mod indubitabil, urgenţă; or, reglementarea urgentă a situaţiei rezultate în condiţiile de criză economică nu putea fi făcută în mod rapid şi rezonabil nici prin asumarea răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului asupra unui proiect de lege şi nici prin adoptarea unui proiect de lege cu procedura de urgenţă. În aceste condiţii, pentru conservarea stabilităţii economice a statului, singurul instrument rămas la îndemâna Guvernului a fost adoptarea unei ordonanţe de urgenţă.
39. Cu privire la criticile de natură intrinsecă formulate, şi anume cele referitoare la constituţionalitatea instituirii eşalonării plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii, precum şi suspendării de drept a oricărei proceduri de executare silită, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în numeroase cauze. Astfel, în materia eşalonării plăţii sumelor aferente titlurilor executorii, este de menţionat Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate. În jurisprudenţa sa (exemplu fiind Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009), Curtea a reţinut că procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că executarea unei hotărâri, indiferent de instanţa care a pronunţat-o, trebuie considerată ca parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenţie, iar în ipoteza în care autorităţile sunt obligate să acţioneze în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti şi manifestă abstenţiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condiţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, obligaţia statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat (Hotărârea din 29 august 1996, pronunţată în Cauza Di Pede împotriva Italiei, paragrafele 20-24, Hotărârea din 26 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Zappia împotriva Italiei, paragrafele 16-20, şi Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40). Prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea europeană a reţinut că dreptul la justiţie garantat de art. 6 din Convenţie protejează în egală măsură şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părţi. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.
40. În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată (Decizia nr. 353 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011). Astfel, legiuitorul poate stabili anumite măsuri, respectiv plata eşalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, sens în care sunt şi prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, prin care legiuitorul delegat a instituit o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a reţinut că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Or, dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, stabilind tranşele, reactualizează cu indicele preţului de consum executarea pe cinci ani, îndeplinind astfel cerinţele stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
41. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. În jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 371 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 5 august 2014), instanţa de contencios constituţional a arătat că, în ceea ce priveşte pretinsa discriminare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. Totodată, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context. Or, astfel cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, măsura contestată urmăreşte un scop legitim - menţinerea echilibrului bugetar şi respectarea angajamentelor interne asumate în domeniul protecţiei mediului şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Ca atare, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic. Măsura suspendării de drept a procedurilor de executare este una necesară pentru a se putea realiza finalitatea avută în vedere, respectiv eşalonarea sumelor rezultate din hotărâri judecătoreşti, fiind aplicată în mod egal tuturor persoanelor ce intră sub incidenţa acesteia.
42. Referitor la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea a reţinut că, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, Guvernul nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este, mai degrabă, una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, fiind o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie; de asemenea, actualizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii cu indicele preţurilor de consum asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume. Astfel, Curtea a reţinut că măsura contestată urmăreşte un scop legitim - menţinerea echilibrului bugetar şi respectarea angajamentelor interne asumate în domeniul protecţiei mediului - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere.
43. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi ale art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi principiul neretroactivităţii legii, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, prin actul normativ criticat legiuitorul delegat nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti, ci stabileşte anumite măsuri pentru punerea în aplicare a acestora, şi, pe de altă parte, textele de lege criticate au aplicabilitate exclusiv pentru viitor.
44. De asemenea, în jurisprudenţa sa în materie, exemplu fiind Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica referitoare la pretinsa încălcare a art. 148 alin. (2) din Constituţie.
45. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezentele cauze.
46. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liviu Cobaschi în Dosarul nr. 2.208/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Dosza Iboica în Dosarul nr. 399/257/2015 al Judecătoriei Mediaş - Secţia generală, de Cosmin Mariş Nicolae în Dosarul nr. 1.090/265/2015 al Judecătoriei Năsăud, în dosarele nr. 1.475/190/2015, nr. 1.479/190/2015, nr. 1.477/190/2015 şi nr. 1.480/190/2015 ale Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, precum şi în Dosarul nr. 902/211/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Gheorghe Tănase în Dosarul nr. 37.503/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi de Lenuţa Turdean în Dosarul nr. 7.312/211/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, şi constată că prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Mediaş - Secţia generală, Judecătoriei Năsăud, Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 925 din data de 14 decembrie 2015