DECIZIE nr. 396 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (4) şi ale art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală

Augustin Zegrean

- preşedinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) raportat la art. 344 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Dan Adamescu în Dosarul nr. 4.153/2/2014/a5 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 981D/2014.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă referitor la dispoziţiile art. 344 alin. (4) şi ale art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, întrucât, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale şi că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", este neconstituţională. De asemenea, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 780 din 18 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
4. Prin Încheierea din 8 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.153/2/2014/a5, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) raportat la art. 344 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Grigore Dan Adamescu cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva încheierii prin care s-au soluţionat cererile şi excepţiile formulate de inculpat în procedura de cameră preliminară.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 345 alin. (1) raportat la art. 344 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Arată, astfel, că procedura de cameră preliminară este o procedură în totalitate necontradictorie, ceea ce afectează în mod grav şi iremediabil dreptul la apărare, dar şi caracterul echitabil al procesului penal, caracter ce vizează procesul în ansamblul său, şi nu doar unele faze ale acestuia. În procedura de cameră preliminară, inculpatul are dreptul de a formula cereri şi excepţii care se comunică parchetului, care, la rândul său, poate formula un răspuns în scris. Răspunsul parchetului nu se comunică, însă, inculpatului, care nu are, astfel, posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere asupra respectivului răspuns, deşi acesta poate conţine elemente şi argumente noi, pe care inculpatul nu le cunoaşte. Fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu doar facultatea de a-şi face cunoscute elementele pe care se bazează pretenţiile sale, dar şi posibilitatea de a lua cunoştinţă şi de a discuta orice probă sau concluzie prezentată judecătorului cu scopul de a-i influenţa decizia. Invocă, în acest sens, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume hotărârile pronunţate în cauzele Cottin împotriva Belgiei - 2 iunie 2005, Kerojarvi împotriva Finlandei - 19 iulie 1995, F.R. împotriva Elveţiei - 28 iunie 2001, Pellegrini împotriva Italiei - 20 iulie 2001, Kamasinski împotriva Austriei - 19 decembrie 1989, Goktepe împotriva Belgiei - 2 iunie 2005.
6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată. Consideră că argumentul autorului excepţiei în sensul că procedura camerei preliminare este neconstituţională, pentru că e în totalitate necontradictorie, nu poate fi primit. Principiul contradictorialităţii este reglementat de dispoziţiile art. 351 din Codul de procedură penală şi guvernează şedinţa de judecată, alături de principiile oralităţii, nemijlocirii şi publicităţii, nefiind specific fazei premergătoare procesului penal care este camera preliminară. În cursul procedurii în camera preliminară, accesul inculpatului la dosar nu este restricţionat, astfel că nimic nu îl împiedică pe acesta ca, personal sau prin apărător, să ia cunoştinţă de răspunsul procurorului la cererile şi excepţiile formulate, chiar dacă acest răspuns nu i se comunică. Apreciază, însă, că excepţia ridicată este parţial întemeiată sub aspectul faptului că se încalcă dreptul la un proces echitabil părţii civile, părţii responsabile civilmente şi persoanei vătămate, întrucât acestea nu au posibilitatea de a formula cereri şi excepţii privind legalitatea administrării probelor şi nici nu li se comunică cererile şi excepţiile formulate de inculpat pentru a putea răspunde în scris, această dispoziţie fiind instituită doar în favoarea parchetului. Observă, sub acest aspect, inconsecvenţa legiuitorului, care, atunci când a reglementat plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, ce intră tot în competenţa judecătorului de cameră preliminară, a dispus, în art. 341 din Codul de procedură penală, ca plângerea să fie comunicată procurorului şi părţilor, care pot depune note scrise.
7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi (4) şi ale art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, modificate prin art. 102 pct. 221 şi pct. 222 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 344 alin. (2) şi (4): "(2) Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
[...] (4) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (3), judecătorul de cameră preliminară comunică cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.";
- Art. 345 alin. (1): "Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4)."
11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum şi ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale şi că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", este neconstituţională. Curtea a statuat că, prin neparticiparea procurorului, a inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente în procedura desfăşurată în camera de consiliu, în faţa judecătorului de cameră preliminară, este încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor, ţinând cont de influenţa pe care această procedură o are asupra fazelor de judecată ulterioare [paragrafele 61 şi 62]. Având în vedere că standardul de protecţie oferit de dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este unul minimal, Legea fundamentală sau jurisprudenţa Curţii Constituţionale putând oferi un standard mai ridicat de protecţie a drepturilor, instanţa de contencios constituţional a statuat că garanţiile prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi de art. 21 alin. (3) din Constituţie se aplică, în materie penală, nu numai procedurii de fond a litigiului, ci şi în procedura camerei preliminare, oferind o protecţie sporită celei regăsite la nivelul Convenţiei [paragraful 56]. De asemenea, Curtea a reţinut că, din perspectiva exigenţelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părţilor posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în camera preliminară şi fără participarea părţilor, atâta timp cât acestea au fost legal citate [paragraful 62].
13. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Ţinând cont de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de faptul că decizia mai sus menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea urmează a respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) şi ale art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală.
14. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală - care reglementează comunicarea de către judecătorul de cameră preliminară către inculpat a copiei certificate a rechizitoriului şi aducerea la cunoştinţa acestuia din urmă a obiectului procedurii în camera preliminară, a dreptului de a-şi angaja un apărător şi a termenului în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, termen care, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, nu poate fi mai scurt de 20 de zile -, acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin prisma criticilor referitoare la echitabilitatea procedurii. Astfel, prin Decizia nr. 780 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 13 februarie 2015, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, reţinând că, odată citate, partea civilă şi partea responsabilă civilmente iau cunoştinţă despre desfăşurarea procedurii în faţa judecătorului de cameră preliminară şi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv rechizitoriul, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată. Aşa fiind, Curtea a constatat că împrejurarea potrivit căreia numai inculpatului i se comunică o copie certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia nu echivalează cu afectarea dreptului la un proces echitabil ori cu înfrângerea egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece este firesc ca actul de inculpare să fie comunicat doar persoanei vizate. De altfel, art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţie obligă statele să respecte dreptul oricărui acuzat, indiferent că este privat sau nu de libertate, şi să informeze în cel mai scurt timp asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.
15. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, pronunţată de Curte prin Decizia nr. 780 din 18 decembrie 2014, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) şi ale art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Dan Adamescu în Dosarul nr. 4.153/2/2014/a5 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 552 din data de 24 iulie 2015