DECIZIE nr. 280 din 23 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 şi ale art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbăţeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 şi ale art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicata de Toader Dunca în Dosarul nr. 8.216/100/2012 al tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 38D/2013 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei şi se constată lipsa părţii Consiliul Judeţean Maramureş.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, arătând că, în opinia sa, se creează o discriminare între consilierii locali, primari şi parlamentari, pierderea mandatului de ales local ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului pe listele căruia acesta a candidat neavând justificare sub aspectul art. 53 din Constituţie. Susţine că măsura ar fi constituţională numai dacă ar putea fi contestată în faţa unei instanţe de contencios administrativ.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei deja existente în materie, invocând, în acest sens, Decizia nr. 65 din 21 februarie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.216/100/2012, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 şi ale art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Toader Dunca într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a hotărârii prin care Consiliul Judeţean Maramureş a luat act de încetarea de drept înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier judeţean al acestuia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt neconstituţionale, întrucât împiedică analizarea de către instanţă a cererilor prin care se solicită constatarea încălcării de către organele statutare ale partidului a propriului statut. Arată că este lăsată la latitudinea exclusivă a organelor statutare ale partidului aplicarea oricărei sancţiuni, inclusiv excluderea din partid, chiar cu încălcarea propriului statut, fără teama că această încălcare ar putea fi cenzurată de către instanţă. Susţine că astfel se nesocoteşte dreptul de acces liber la justiţie, dar şi plenitudinea de judecată a instanţelor judecătoreşti, consacrată de art. 126 alin. (1) din Constituţie. Precizează că prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie sunt în sensul că prin lege se stabileşte competenţa materială sau teritorială a instanţelor judecătoreşti, iar nu în sensul că asupra unui diferend nicio instanţă nu este competentă să se pronunţe. Având în vedere faptul că, potrivit art. 1 teza a doua din Legea nr. 14/2003, partidele politice sunt persoane juridice de drept public şi, în conformitate cu art. 2 din aceeaşi lege, acestea participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice, a lăsa în afara controlului judecătoresc respectarea de către organele de decizie ale partidelor a propriilor statute înseamnă a nega drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie şi a permite abuzul de drept.
În ce priveşte prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004, arată că un partid politic poate înfrânge voinţa electoratului atunci când interesele sale o cer, prin excluderea consilierului local din partid, fără ca această măsură să poată fi cenzurată de instanţă. Se aduce, de asemenea, o gravă atingere dreptului de exercitare a mandatului de consilier local sau judeţean, fără ca restrângerea să derive din necesitatea protejării unuia dintre interesele generale enumerate de art. 53 din Constituţie. Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat introduce un tratament juridic diferit între consilierul judeţean sau local şi primar, în sensul că aleşilor locali în funcţia de consilier le poate înceta mandatul nu numai în caz de demisie, ca manifestare a propriei voinţe, aşa cum este în cazul primarilor, ci şi în caz de excludere din partid. Arată că, sub aspectul pierderii mandatului, discriminarea apare şi prin comparaţie cu parlamentarii, care nu îşi pierd mandatul odată cu pierderea calităţii de membru al partidului respectiv.
Precizează că dreptul consilierului local de a ataca hotărârea prin care consiliul local ia act de încetarea de drept a mandatului, prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004, este, în cazul cuprins în textul de lege criticat, unul declarativ, lipsit de substanţă, întrucât instanţa nu poate verifica decât îndeplinirea cerinţei legale, şi anume pierderea calităţii de membru al partidului respectiv, nu şi motivele acestei pierderi, fiind ţinută de dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003.
Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 este neîntemeiată, în condiţiile în care partidele politice sunt grupări asociative care funcţionează pe baza statutelor proprii care conţin reguli create şi acceptate de membrii lor, iar instanţele judecătoreşti nu sunt legitimate să exercite funcţia de înfăptuire a justiţiei în ceea ce priveşte actele de încălcare a disciplinei interne din cadrul partidelor politice, deoarece răspunderea în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme de etică şi deontologie proprii, pe care membrii acestora s-au angajat să le respecte încă din momentul în care, în mod liber consimţit, au aderat la acest tip de asociaţii cu caracter politic. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004, arată că şi aceasta este neîntemeiată şi precizează că electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o funcţie publică la nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau judeţean, iar în condiţiile în care alesul local nu mai îndeplineşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat, nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie cu privire la textele de lege criticate. În plus, referitor la art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004, arată că, potrivit Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, partidelor politice le revine sarcina selectării, pregătirii şi propulsării candidaţilor în vederea alegerilor, alcătuind liste de candidaţi şi sprijinindu-l pe tot parcursul campaniei electorale, precum şi ulterior, pe întreaga durată a exercitării mandatului dobândit. Cetăţenii, prin votul lor, exprimă opţiuni între diversele programe politice care participă la scrutinul electoral şi mai puţin cu privire la candidaţi, în considerarea calităţilor şi a meritelor acestora sau a unor promisiuni pentru care nu au rezerve să le facă în perioada campaniilor electorale. Aşadar, votul alegătorului exprimă opţiunea pentru programul unui partid, şi nu pentru un anumit candidat. Arată că este moral ca interesele unei persoane care a candidat şi a fost aleasă pe listele unui partid să se identifice cu cele ale partidului pe a cărui listă a candidat, în caz contrar având posibilitatea de a candida ca independent. A accepta ca un consilier local, care în timpul exercitării mandatului părăseşte partidul pe a cărui listă a candidat şi a fost ales, să îşi păstreze mai departe statutul de ales local înseamnă a schimba configuraţia politică a consiliului local, stabilită ca urmare a votului exprimat de cetăţeni.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, neconţinând norme de natură să contravină prevederilor din Legea fundamentală invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Evocă, în sprijinul acestui punct de vedere, considerentele de principiu reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, respectiv în deciziile nr. 915 din 18 octombrie 2007, nr. 779 din 1 iulie 2008, nr. 952 din 25 iunie 2009 şi nr. 1.255 din 6 octombrie 2009.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, precum şi cele ale art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificată şi completată prin art. I pct. 3 din Legea nr. 249/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003:
"(3) Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului.";
- Art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004:
"(2) Calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri:
(...)
h1) pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcă următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 21 alin. (1) şi (2) care consacră dreptul de acces liber la justiţie, art. 30 alin. (1) care statuează cu privire la inviolabilitatea libertăţii de exprimare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 126 alin. (1) potrivit căruia justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege ce formează obiect al acesteia, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din celelalte documente internaţionale. Astfel, referitor la dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, Curtea a constatat că instanţele judecătoreşti nu sunt legitimate să exercite funcţia de înfăptuire a justiţiei în ceea ce priveşte actele de încălcare a disciplinei interne din cadrul partidelor politice, deoarece răspunderea în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme de etică şi deontologie proprii, pe care membrii acestora s-au angajat să le respecte încă din momentul în care, în mod liber consimţit, au aderat la acest tip de asociaţii cu caracter politic. Curtea a observat că este firesc ca răspunderea disciplinară a membrilor partidului să fie stabilită de către organisme interne, acestea fiind singurele care pot aprecia, în funcţie de ideologia care direcţionează acţiunile partidului, în ce măsură comportamentul membrilor acestora este compatibil cu normele statutare care conturează rolul concret pe care partidul şi-a propus să îl aibă în viaţa politică şi socială a ţării şi dacă acest comportament este conform cu modalităţile specifice de acţiune agreate de fiecare partid şi, implicit, de fiecare dintre membrii acestuia.
De asemenea, Curtea a reţinut că normele cuprinse în statutele partidelor politice nu au natură juridică, ci reprezintă reguli de conduită internă, de etică şi deontologie politică, a căror respectare este necesară pentru buna funcţionare a partidului ca structură asociativă. Acesta este motivul pentru care instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a cenzura hotărârile organelor de aşa-numită "jurisdicţie internă" a partidelor, hotărâri care au caracter de acte politice, emise în baza unor norme proprii statutelor acestora. În acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 197 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010, Decizia nr. 1.461 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2012, sau Decizia nr. 283 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012.
În ceea ce priveşte prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, că introducerea cazului de încetare a mandatului de consilier local ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului pe a cărui listă a fost ales este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Curtea a arătat, cu acel prilej, că electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o funcţie publică la nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau judeţean. Or, de vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică.
Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007, că prevederile menţionate mai sus "au ca finalitate prevenirea migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid politic la altul, asigurarea unei stabilităţi în cadrul administraţiei publice locale, care să exprime configuraţia politică, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului". Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că textul criticat "nu conţine prevederi contrare dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, acesta aplicându-se deopotrivă consilierilor locali sau judeţeni care şi-au pierdut calitatea de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale, fără niciun fel de privilegii sau discriminări".
Totodată, prin Decizia nr. 273 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 13 aprilie 2009, Curtea a constatat că, în condiţiile actualului sistem electoral, regimul alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale, şi anume pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, este diferit de cel al alegerilor parlamentare, în sensul că numai acesta din urmă se caracterizează prin scrutin uninominal, în timp ce consiliile locale şi consiliile judeţene se aleg pe baza scrutinului de listă. Ca atare, "cetăţenii, prin votul lor, exprimă opţiuni între diversele programe politice ale partidelor care participă la scrutinul electoral şi mai puţin cu privire la candidaţi, în considerarea calităţilor şi a meritelor acestora, sau a unor promisiuni pentru care nu au rezerve să le facă în perioada campaniilor electorale". Aşadar, votul alegătorului exprimă opţiunea pentru programul unui partid şi nu pentru un anumit candidat. Totodată, Curtea a observat că a accepta ca un consilier local, care în timpul exercitării mandatului părăseşte partidul pe a cărui listă a candidat şi a fost ales, să îşi păstreze mai departe statutul de ales local ar însemna să se modifice configuraţia politică a consiliului local, configuraţie stabilită tocmai ca urmare a votului exprimat de cetăţeni.
Tot astfel, prin Decizia nr. 1.461 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2012, Curtea a observat că încetarea de drept a mandatului de consilier local sau judeţean are loc odată cu pierderea calităţii de membru al partidului pe listele căruia a fost ales, indiferent de motivul care a condus la pierderea acestei calităţi, respectiv demisie sau excludere. Curtea a remarcat că prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 nu disting între aceste două ipoteze întrucât ambele au ca rezultat, aşa cum a arătat deja Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, pierderea legitimităţii şi reprezentativităţii conferite alesului local de însăşi calitatea sa de membru al partidului a cărui platformă electorală s-a angajat, faţă de comunitatea care i-a acordat voturile sale, să o promoveze din poziţia sa de ales local.
În ceea ce priveşte susţinerea în sensul că mandatul de consilier ar trebui să înceteze doar atunci când calitatea de membru de partid a fost pierdută prin demisie, deci în mod voluntar, în cazul excluderii din partid propunându-se ca alesul local să îşi continue mandatul ca independent, Curtea a constatat prin aceeaşi decizie, că raţionamentul care stătea la baza unei asemenea consideraţii se limita la a aduce în discuţie riscul ca decizia de excludere să fie luată în mod arbitrar şi discreţionar, pornind aprioric de la reaua-credinţă a organelor de disciplină internă care stabilesc şi aplică sancţiunea şi ignorând faptul că partidele reprezintă organisme esenţialmente democratice, fondate pe libera asumare a idealurilor lor de către toţi membrii acestora. Curtea a reţinut, în acest sens, că, în situaţia în care, în urma pierderii calităţii de membru al partidului, s-ar păstra mandatul de ales local, compoziţia politică a consiliului local ar fi modificată prin voinţa reprezentanţilor aleşi, ceea ce nu este permis. Pierderea calităţii de membru de partid a consilierului local sau judeţean, indiferent de cauză, atrage revocarea mandatului acestuia înainte de expirarea de drept. Păstrarea calităţii de consilier local sau judeţean în ipoteza în care acesta nu mai aparţine partidului pe lista căruia a fost iniţial ales ar echivala cu convertirea respectivului mandat într-un mandat de independent sau aparţinând, eventual, altui partid politic în care consilierul s-a înscris ulterior. Or, în condiţiile actualului sistem electoral ce prevede scrutinul de listă pentru alegerea consilierilor locali şi judeţeni, această ipoteză nu poate fi acceptată, deoarece mandatul în exerciţiu, astfel continuat, nu mai corespunde voinţei iniţiale a electoratului, care a acordat votul său unui candidat în considerarea partidului pe care, la acel moment, acesta îl reprezenta.
Distinct faţă de cele statuate în jurisprudenţa redată mai sus, Curtea constată că nu poate reţine criticile referitoare la tratamentul discriminatoriu al aleşilor locali faţă de parlamentari, formulate din perspectiva faptului că în cazul acestora din urmă nu se aplică aceeaşi sancţiune a încetării mandatului de parlamentar ca o consecinţă a pierderii calităţii de membru al partidului politic care i-a susţinut candidatura. În acest sens, Curtea observă că parlamentarii sunt reprezentanţii întregului popor, prin care acesta exercită suveranitatea naţională, potrivit art. 2 alin. (1) din Constituţie, şi care acţionează virtutea unui mandat reprezentativ acordat de întreaga naţiune, în conformitate cu art. 69 din Constituţie. În mod similar, în ceea ce priveşte aleşii locali (categorie în care se includ şi primarii), art. 20 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 garantează "libertatea de opinie şi de acţiune în exercitarea mandatului alesului local", caracterul reprezentativ al mandatului fiind prestabilit de art. 3 alin. (2) din lege, care prevede că "aleşii locali sunt în serviciul colectivităţii locale". Cu toate acestea, deosebirea se justifică prin statutul constituţional diferit al celor două categorii de aleşi, fiecare fiind reprezentanţi ai unor autorităţi distincte, respectiv ai autorităţii legiuitoare şi ai celei executive, care funcţionează în baza principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, în cadrul democraţiei constituţionale, potrivit art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Curtea remarcă, totodată, că legiuitorul constituant a înţeles să reglementeze în chiar textul Legii fundamentale cazurile în care încetează calitatea de deputat sau de senator, acestea fiind enumerate în mod limitativ în art. 70 alin. (2) din Constituţie.
Curtea nu poate reţine nici existenţa vreunui regim discriminatoriu aplicat consilierilor locali, care îşi pierd mandatul ca urmare a pierderii calităţii de membru de partid survenită atât prin demisie, cât şi prin excludere din partid, prin comparaţie cu primarii, al căror mandat încetează numai în caz de demisie din partid, ca manifestare a propriei voinţe. Legiuitorul a optat pentru această reglementare în considerarea calităţii de "autorităţi deliberative" conferită consiliilor locale - comunale, orăşeneşti sau municipale - prin prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, calitate ce justifică în mod obiectiv diferenţierea faţă de primari, care reprezintă "autorităţile executive" prin care se realizează autonomia locală, potrivit art. 23 alin. (1) din legea menţionată. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 613 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 12 august 2011, prin care Curtea a observat că distincţia pe care o face textul de lege criticat asupra modalităţii de încetare a mandatului vizează două categorii diferite de aleşi locali, supuşi unui statut distinct atât prin Legea nr. 393/2004, cât şi prin Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.
În fine, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală. Textul constituţional invocat conţine o prevedere de principiu prin care li se garantează cetăţenilor beneficiul drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, dar în acelaşi timp precizează, cu aceeaşi valoare de principiu, faptul că cetăţenilor le revin şi obligaţiile instituite prin Constituţie şi prin alte legi, ca termen generic pentru actele normative care reglementează conduita subiectelor de drept. Or, Constituţia nu garantează păstrarea mandatului pe toată durata pentru care acesta este acordat. Menţinerea acestuia depinde de exercitarea sa în acord cu ansamblul reglementărilor legale care condiţionează deţinerea acestuia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Toader Dunca în Dosarul nr. 8.216/100/2012 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 şi ale art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României. Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 431 din data de 16 iulie 2013