Document embed

DECIZIE nr. 751 din 20 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale art. 9, 15, 19, 21, 24, 25, 31, art. 34 lit. d) şi j), art. 36 alin. (1) şi art. 37 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate

Augustin Zegrean	- preşedinte
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 9, 15, 19, 21, 24, 25, 31, art. 34 lit. d) şi j), art. 36 alin. (1) şi art. 37 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicată de Dragoş Marian Ene şi Nicanor George Ene în Dosarul nr. 8.915/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 576D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Gabriel Oprea, avocat Raluca Zorilă, cu împuternicire avocaţială şi delegaţie de substituire depuse la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.915/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 9, 15, 19, 21, 24, 25, 31, 34 lit. d) şi j), art. 36 alin. (1) şi art. 37 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate", excepţie ridicată de Dragoş Marian Ene şi Nicanor George Ene într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că amânarea înregistrării şedinţelor de judecată afectează drepturile fundamentale privind înfăptuirea justiţiei, dreptul la apărare şi libertatea de exprimare, deoarece "magistraţii nu consemnează în actele procesuale dezbaterile urmate în şedinţă".

Cât priveşte dispoziţiile criticate din Legea nr. 182/2002, rezultă, din cuprinsul încheierii de sesizare, că autorii excepţiei consideră că acestea îngrădesc liberul acces la justiţie, deoarece le este interzis accesul la documentele cuprinzând secrete de serviciu ce pot fi consultate în evidenţele prevăzute de legislaţia informaţiilor clasificate.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că textele legale criticate sunt constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivării autorilor excepţiei, prevederile art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, precum şi ale art. 9, 15, 19, 21, 24, 25, 31, art. 34 lit. d) şi j), art. 36 alin. (1) şi ale art. 37 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002.

Dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 au următorul cuprins: "(1) Şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată.

(2) Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată.

(3) La cerere, părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau notelor grefierului."

Termenul de la care se aplică aceste dispoziţii a fost, iniţial, reglementat de art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, fiind ulterior prorogat succesiv. În prezent, acest termen este reglementat de art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012, având următorul conţinut: "Termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, de la care se aplică dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecată, se prorogă până la data de 1 iulie 2013."

Având în vedere conţinutul criticilor formulate de autorii excepţiei, acestea vizând operaţiunea legislativă de prorogare succesivă a termenului pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 304/2004, şi nu reglementarea în sine a posibilităţii de înregistrare a şedinţelor de judecată, rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, sub acest prim aspect, dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Cât priveşte celelalte dispoziţii legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv art. 9, 15, 19, 21, 24, 25, 31, art. 34 lit. d) şi j), art. 36 alin. (1) şi ale art. 37 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, se constată că acestea reglementează obiectivele protecţiei informaţiilor clasificate (art. 9), definiţii (art. 15), persoanele împuternicite să atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informaţiilor (art. 19), înfiinţarea şi organizarea Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (art. 21), reguli referitoare la utilizarea documentelor cuprinzând informaţii secrete de stat (art. 24, 25), regimul informaţiilor secrete de serviciu (art. 31), atribuţia Serviciului Român de Informaţii de a verifica şi sancţiona modul de respectare şi aplicare a normelor legale privind protecţia informaţiilor clasificate de către autorităţile publice [art. 34 lit. d) şi j)], obligaţii privind protecţia informaţiilor clasificate [art. 36 alin. (1)] şi răspunderea privind protecţia informaţiilor clasificate (art. 37).

Textele din Constituţie invocate de autorii excepţiei ca fiind încălcate sunt următoarele: art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, art. 125 - Statutul judecătorilor, art. 126 - Instanţele judecătoreşti şi art. 131 - Rolul Ministerului Public.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că autorii excepţiei critică, pe de o parte, dispoziţiile prin care legiuitorul a dispus prorogarea termenului art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, cu referire la aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 303/2004, şi, pe de altă parte, prevederi din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Curtea reţine că soluţia legislativă a prorogării termenului prevăzut de art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 a făcut, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 835 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, Decizia nr. 1.385 din 29 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009, Decizia nr. 492 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, Decizia nr. 1.179 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011, Decizia nr. 112 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, Decizia nr. 332 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012, şi Decizia nr. 637 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 10 iulie 2012).

Respingând excepţia, Curtea a reţinut, în esenţă, că prorogarea termenului pentru înregistrarea prin mijloace audiovideo a şedinţelor de judecată s-a realizat în vederea unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public, ţinând seama de gravele consecinţe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată din cauza inexistenţei suportului tehnic necesar şi care ar putea fi invocate în cadrul proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată.

Cât priveşte dispoziţiile din Legea nr. 182/2002, criticate de autorii excepţiei din perspectiva îngrădirii accesului liber la justiţie datorită interzicerii accesului la documentele cuprinzând secrete de serviciu ce pot fi consultate în evidenţele prevăzute de legislaţia informaţiilor clasificate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra acestei probleme. Prin Decizia nr. 1.335 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 15 ianuarie 2009, Curtea, respingând excepţia, a reţinut că prevederile referitoare la persoanele ce urmează să aibă acces la informaţiile clasificate, protecţia acestor informaţii prin măsuri procedurale, nivelul de secretizare a acestora, precum şi interdicţia clasificării unor categorii de informaţii ori accesul la informaţiile secrete de stat nu reprezintă impedimente de natură să afecteze drepturile şi libertăţile constituţionale, fiind în deplin acord cu normele din Legea fundamentală. De asemenea, acestea nu înlătură posibilitatea judecătorului de a avea acces la informaţiile secrete de stat, cu respectarea regulilor de natură procedurală prevăzute de lege.

În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 27 noiembrie 2008, reţinând că "este firesc ca Legea nr. 182/2002, având ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, să conţină reguli specifice cu privire la accesul la astfel de informaţii al anumitor persoane care au calitatea de părţi într-un proces, respectiv cu condiţia obţinerii certificatului de securitate, fiind necesar a fi îndeplinite, în prealabil, cerinţele şi procedura specifică de obţinere a acestuia, prevăzute de aceeaşi lege. De vreme ce prevederile de lege criticate nu au ca efect blocarea efectivă şi absolută a accesului la anumite informaţii, ci îl condiţionează de îndeplinirea anumitor paşi procedurali, etape justificate prin importanţa pe care asemenea informaţii o poartă, nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a principiului unicităţii, imparţialităţii şi al egalităţii justiţiei pentru toţi. Pe de altă parte, însăşi Constituţia prevede, potrivit art. 53 alin. (1), posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi - inclusiv a garanţiilor aferente unui proces echitabil - pentru raţiuni legate de apărarea securităţii naţionale. Reglementarea mai strictă a accesului la informaţiile clasificate ca fiind secrete de stat, prin stabilirea unor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informaţi, precum şi a unor proceduri de verificare, control şi coordonare a accesului la aceste informaţii, reprezintă o măsură necesară în vederea asigurării protecţiei informaţiilor clasificate, în acord cu dispoziţiile constituţionale ce vizează apărarea securităţii naţionale."

Cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, sub aspectul considerentelor pe care se fundamentează soluţiile pronunţate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale art. 9, 15, 19, 21, 24, 25, 31, art. 34 lit. d) şi j), art. 36 alin. (1) şi art. 37 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicată de Dragoş Marian Ene şi Nicanor George Ene în Dosarul nr. 8.915/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 787 din data de 22 noiembrie 2012