DECIZIE nr. 665 din 15 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2721 din Codul penal din 1969

Daniel Marius Morar

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Mihail Grancea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2721 din Codul penal din 1969, excepţie ridicată de Neculai Bujor în Dosarul nr. 29.348/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 402D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 995 din 22 noiembrie 2012, conform căreia dispoziţiile art. 2721 din Codul penal din 1969 nu protejează persoana, ci solemnitatea şedinţei de judecată. Se susţine, de asemenea, că textul criticat nu încalcă dispoziţiile art. 30 din Constituţie, întrucât chiar conform acestor prevederi este interzis oricărei persoane să facă afirmaţii contrare bunelor moravuri,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 5 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 29.348/300/2013, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2721 din Codul penal din 1969, excepţie ridicată de Neculai Bujor într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii a şase infracţiuni de sfidare a organelor judiciare, infracţiune reglementată prin textul criticat.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că infracţiunea reglementată la art. 2721 din Codul penal din 1969, introdusă în Codul penal din 1969 prin dispoziţiile articolului unic pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal, protejează magistraţii, pasibili de răspundere penală sau disciplinară, în defavoarea justiţiabililor, cărora le încalcă dreptul la liberă exprimare.
6. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că, într-adevăr, prevederile art. 30 din Constituţie reglementează libertatea de exprimare, dar că dispoziţiile alin. (6) şi (7) ale articolului anterior menţionat prevăd limitele acestei libertăţi, arătând că ea nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine şi, respectiv, că sunt interzise prin lege manifestările contra bunelor moravuri. Se conchide că prevederile art. 2721 din Codul penal din 1969 reprezintă o aplicare a normelor constituţionale mai sus enunţate.
7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
8. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că prevederile art. 2721 din Codul penal din 1969 au ca scop asigurarea respectului şi solemnităţii procedurilor judiciare. Se face trimitere, în acest sens, la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.330 din 11 octombrie 2011.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2721 din Codul penal din 1969, care au următorul cuprins: "Întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, poliţist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei."
12. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 30 referitor la libertatea de exprimare.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 2721 din Codul penal din 1969 au fost abrogate prin art. 250 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, fiind preluate parţial la art. 278 din Codul penal în vigoare.
14. Având însă în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor art. 2721 din Codul penal din 1969.
15. Prin Decizia nr. 995 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 1.330 din 11 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2721 din Codul penal din 1969, statuând că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 8 decembrie 2008, s-a introdus art. 2721 din acelaşi cod prin care s-a incriminat o noua faptă penală de sfidare a organelor judiciare, pentru care elementul material constă într-o acţiune de ameninţare la adresa unui magistrat, cu scopul evident de a proteja relaţiile sociale care guvernează actul de înfăptuire a justiţiei. De aceea, noua faptă face parte din titlul VI - Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege, cap. II - Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei.
16. Aşadar, Curtea a reţinut că legiuitorul. În acord cu exigenţele constituţionale referitoare la edictarea normelor penale, a urmărit, aşa cum rezultă şi din preambulul ordonanţei de urgenţă care a introdus textul contestat, să ia măsurile necesare ce se impuneau pentru a preveni faptele prin care se aducea atingere înfăptuirii justiţiei, fapte de natură să afecteze încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, prin acţiuni de natură a sfida organele judiciare sau reprezentanţii unor autorităţi publice. Aşa fiind, Curtea a arătat că, în cazul infracţiunii de sfidare a organelor judiciare, subiect pasiv poate fi numai judecătorul, procurorul, organul de cercetare penală, poliţistul sau jandarmul şi infracţiunea constă în sancţionarea manifestărilor jignitoare, dispreţuitoare la adresa acestora atunci când sunt săvârşite numai în timpul unor proceduri judiciare. Prin urmare, ceea ce se protejează prin art. 2721 din Codul penal 1969 nu este reputaţia unui cetăţean, ci respectul şi solemnitatea procedurilor judiciare.
17. Având în vedere însemnătatea actului de justiţie şi caracterul solemn al acestuia, aşa cum s-a reţinut prin deciziile mai sus citate, legiuitorul a înţeles să incrimineze întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală, precum şi întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, poliţist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei.
18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
19. Distinct de cele arătate, Curtea reţine că libertatea de exprimare, prevăzută la art. 30 din Constituţie, este un drept fundamental inviolabil, conform alin. (1) al normei constituţionale anterior referite.
20. De asemenea, Curtea constată că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 198/2008, legiuitorul a precizat că incriminările realizate prin acest act normativ, printre care şi cea a faptelor de la art. 2721 din Codul penal din 1969, au în vedere creşterea numărului faptelor prin care se aduce atingere autorităţii şi înfăptuirii justiţiei, de natură să afecteze imaginea publică a organelor judiciare şi a unor reprezentanţi ai autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice, precum şi încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, prin acţiuni de natură a sfida organele judiciare sau reprezentanţii unor autorităţi publice, luând în considerare necesitatea asigurării mijloacelor adecvate pentru protejarea imparţialităţii şi independenţei judecătorilor, procurorilor şi organelor de cercetare penală, în vederea creării cadrului optim pentru exercitarea activităţii acestora, ţinând seama de imperativul creării cadrului legislativ adecvat, de natură să protejeze solemnitatea şedinţelor de judecată şi, în general, întreaga activitate desfăşurată de organele judiciare şi de reprezentanţii autorităţilor publice.
21. Prin urmare, Curtea reţine că incriminarea faptelor prevăzute la art. 2721 din Codul penal din 1969 reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu politica penală a acestuia, opţiune exprimată conform art. 61 alin. (1) din Constituţie şi care se încadrează în marja de apreciere a acestuia.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Neculai Bujor în Dosarul nr. 29.348/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 2721 din Codul penal din 1969 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2015.
-****-

PREŞEDINTE

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 869 din data de 20 noiembrie 2015