DECIZIE nr. 849 din 10 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Societatea "Zacaria Developments" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 4.987/85/2013 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 876D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că litigiul este de natură fiscală, el privind o decizie de impunere. Se arată că, în subsidiar, în cazul în care Curtea va trece peste această situaţie, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se mai susţine că reglementarea este una normală, în caz contrar ajungându-se la o îmbogăţire fără justă cauză a beneficiarilor lucrărilor prevăzute în ipoteza normei legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 21 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.987/85/2013, Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Societatea "Zacaria Developments" - S.R.L. din Sibiu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei decizii de impunere.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale, întrucât extinderea reţelei de transport a energiei electrice efectuată de către terţi, disimulată sub titulatura generică modificări ale instalaţiilor de transport al energiei electrice, intră cu titlu gratuit în patrimoniul operatorului de transport, fără ca investitorul să îşi poată recupera investiţia realizată prin mijloace financiare şi materiale proprii, fiind astfel înfrânt justul echilibru ce ar trebui să existe între interesele generale şi cele individuale.
7. Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. Instanţa arată că, chiar şi în condiţiile în care statul, prin norma legală edictată, intervine în formarea acordului de voinţă al părţilor, în sensul cedării cu titlu gratuit către F.D.E.E. Electrica Distribuţie Transilvania Sud, societate regională de distribuţie, a unei reţele de alimentare cu energie electrică, trebuie să se aibă în vedere ca limitarea dreptului de proprietate să fie justificată, iar justificarea să se întemeieze pe o dispoziţie expres prevăzută de Constituţie. De asemenea, trebuie să se stabilească dacă scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată este unul legitim, reglementând în acelaşi timp şi soluţii juridice echitabile.
8. În acest sens, chiar în situaţia în care legiuitorul înţelege să dea expresie imperativului de satisfacere a interesului general, el are obligaţia şi de apărare a drepturilor fundamentale individuale prin păstrarea unui raport de proporţionalitate ce implică acordarea unei despăgubiri corespunzătoare dreptului de proprietate limitat.
9. Instanţa mai reţine şi faptul că, prin Decizia nr. 430 din 24 octombrie 2013, Curtea Constituţională s-a pronunţat în acelaşi sens raportat la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, situaţie care se aplică mutatis mutandis în dosarul de faţă.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 37 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, dispoziţii care au următorul cuprins: "Cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de transport al energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementărilor în vigoare."
14. Curtea observă faptul că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012. Însă, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale ale art. 37 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, potrivit principiului tempus regit actum.
15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra unei soluţii legislative aparent similare, printr-o decizie la care face trimitere instanţa judecătorească în opinia exprimată. Astfel, prin Decizia nr. 430 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004. Dispoziţiile legale criticate aveau următoare formulare: "în cazul în care realizarea obiectivelor/conductelor precizate la alin. (1) nu este economic justificată pentru operatorul licenţiat, solicitantul va participa în cotă-parte, în colaborare cu acesta, la finanţarea obiectivelor/conductelor, sub condiţia încheierii unui contract prin care consimte preluarea în patrimoniul operatorului licenţiat a obiectivelor/conductelor din momentul punerii în funcţiune a acestora."
17. Însă Curtea constată că există o diferenţă de reglementare, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate, între Legea energiei electrice nr. 13/2007 şi Legea gazelor nr. 351/2004. În cazul legii gazelor solicitantul era obligat să încheie un contract prin care consimţea preluarea în patrimoniul operatorului licenţiat a obiectivelor/conductelor din momentul punerii în funcţiune a acestora. Or, în cazul Legii energiei electrice, solicitantul s-a obligat prin contract să suporte cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de transport al energiei electrice, achitând în mod concret un tarif de racordare pentru executarea unei lucrări tehnice, fără a se realiza vreun transfer al dreptului de proprietate. Conform textelor legale criticate, tariful de racordare la reţeaua de transport este suportat de către cel ce a generat modificarea instalaţiei de transport, respectiv utilizatorul, instalaţia de racordare fiind în proprietatea societăţii de transport a energiei electrice, iar instalaţia de utilizare rămânând în proprietatea utilizatorului. Aşadar, solicitantul plăteşte un tarif pentru această operaţiune de racordare la reţeaua de transport, nefiind în niciun moment proprietarul acesteia. Practic, el plăteşte contravaloarea prestării serviciului de către societatea de transport.
18. Distinct de aspectele menţionate, Curtea reţine că litigiul dedus judecăţii instanţei judecătoreşti are ca obiect stabilirea cuantumului T.V.A. aferent tarifului de racordare menţionat, fiind, aşadar, un litigiu fiscal. Stabilirea şi determinarea cuantumului taxei pe valoare adăugată revine organelor fiscale competente, potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, taxa pe valoare adăugată datorându-se pentru operaţiunile enumerate expres de lege [art. 128 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal]. Împotriva actului fiscal emis de autoritatea competentă, persoana vizată are posibilitatea de a formula contestaţie în faţa instanţei judecătoreşti operaţiunea astfel realizată.
19. Curtea constată, aşadar, că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate relevă aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa de judecată, respectiv modul de stabilire a T.V.A., problemă ce nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea acesteia, asigură controlul de constituţionalitate prin raportare la prevederile Legii fundamentale.
20. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de instanţele de judecată, controlul judecătoresc realizându-se, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "(...) prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege" (a se vedea şi Decizia nr. 1.665 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010).
21. În consecinţă, prevederile legale criticate nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate, sub aspectele invocate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Societatea "Zacaria Developments" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 4.987/85/2013 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 180 din data de 10 martie 2016