Document embed

DECIZIE nr. 121 din 6 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Marin Plavie, Mihai Adolf, Vasile Bica, Gheorghe Bumbănac, Petre Honciu, Aurelia Niţu, Corneliu Chira, Nicolae Stoica, Ion Rusu, Nicolae Rusu, Gheorghe Mihalache, Ana Maria Eftenie, Vasile Axinia, Alecsandru Matei, Gheorghe Tudor, Iliuţă Niţescu, Ion Pirneci, Crinu Stoica, Ion Radu, Ion Chirescu, Virgiliu Ştefan, Ana (Nedelcu) Andrei, Elena Joiţoiu, Vasile Ciobanu, Mircea Dinu, Viorica Catinca, Emilian Oprea, Constantin Lăzărescu, Augustin Chişcă, Gheorghe Stan, Ilie Avram, Octavian Mănescu şi Ion Ciocănel în Dosarul nr. 4.482/120/2013 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 902D/2013.

La apelul nominal se prezintă domnul Nicolae Stoica, unul dintre autorii excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorii excepţiei, prin avocat, au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei şi judecarea cauzei în lipsă.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 903D/2013, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ioan Chiţa, Ion Florin Toboşaru, Marian Apostol, Ştefan Cosma, Ion Joiţa, Ion Mateescu, Ion Ţecu, Octavian Sorin Barbu, Iulian Stoica, Ion Mareş, Corneliu Sorescu şi Daniel Ivan în Dosarul nr. 4.513/120/2013 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorii excepţiei, prin avocat, au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei şi judecarea cauzei în lipsă.

Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 902D/2013 şi nr. 903D/2013.

Autorul excepţiei prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 903D/2013 la Dosarul nr. 902D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, întrucât criticile de neconstituţionalitate nu pot fi primite. În acest sens invocă jurisprudenţă Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 17 decembrie 2013, pronunţate în dosarele nr. 4.482/120/2013 şi nr. 4.513/120/2013, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind Stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

Excepţia a fost ridicată de Marin Plavie, Mihai Adolf, Vasile Bica, Gheorghe Bumbănac, Petre Honciu, Aurelia Niţu, Corneliu Chira, Nicolae Stoica, Ion Rusu, Nicolae Rusu, Gheorghe Mihalache, Ana Maria Eftenie, Vasile Axinia, Alecsandru Matei, Gheorghe Tudor, Iliuţă Niţescu, Ion Pirneci, Crinu Stoica, Ion Radu, Ion Chirescu, Virgiliu Ştefan, Ana (Nedelcu) Andrei, Elena Joiţoiu, Vasile Ciobanu, Mircea Dinu, Viorica Catinca, Emilian Oprea, Constantin Lăzărescu, Augustin Chişcă, Gheorghe Stan, Ilie Avram, Octavian Mănescu şi ion Ciocănel, precum şi Ioan Chiţa, Ion Florin Toboşaru, Marian Apostol, Ştefan Cosma, Ion Joiţa, Ion Mateescu, Ion Ţecu, Octavian Sorin Barbu, Iulian Stoica, Ion Mareş, Corneliu Sorescu şi Daniel Ivan în cauze având ca obiect asigurări sociale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât Guvernul nu era abilitat să emită ordonanţe de urgenţă la data de 12 decembrie 2012, dată la care Parlamentul se afla în sesiune parlamentară.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Parlamentul îşi desfăşoară activitatea în două sesiuni ordinare pe an, prima sesiune începând cu luna februarie şi neputând depăşi sfârşitul lunii iunie, iar cea de a doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. Astfel, sesiunea ordinară a Parlamentului, în anul 2012, s-a încheiat la 19 decembrie 2012, iar activitatea comisiilor parlamentare s-a încheiat la 29 decembrie 2012, neexistând, în perioada alegerilor, vreo derogare de la prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor. Prin urmare, Parlamentul se afla în sesiune ordinară când Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 84/2012, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 127/2012 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi ale art. 115 alin. (1) din Constituţia României.

De asemenea, se susţine că proiectul ordonanţei nu a fost supus dezbaterii publice şi nu a existat o stare de urgenţă, în sensul art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, care să justifice emiterea ordonanţei.

Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederea legală criticată nu contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", câtă vreme în preambulul actului normativ s-a precizat că ordonanţa de urgenţă este dată în temeiul art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală şi este motivată pe anumite împrejurări ce constituie situaţii de urgenţă, extraordinare, legate de execuţia bugetară pe anul 2013.

Totodată, tribunalul apreciază că celelalte argumente invocate de autorii excepţiei se referă la nelegalitatea ordonanţei, aceste critici putând fi examinate doar pe calea contenciosului administrativ.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 sunt constituţionale, întrucât la data adoptării ordonanţei de urgenţă a existat, pe de o parte, o situaţie extraordinară, iar, pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, în lipsa unui alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării consecinţelor negative sus-menţionate.

De asemenea, apreciază că, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, precum şi motivele invocate de Guvern, exista o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, care a stat la baza adoptării ordonanţei de urgenţă criticate, îndeplinind astfel exigenţele urgenţei prevăzute de Constituţie.

Legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului, care sunt măsurile menite să asigure echilibrul financiar al statului şi protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară, în acord cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul - raportor, susţinerile autorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012.

Prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 au următorul cuprins: "Prevederile art. 15,18,19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013."

Dispoziţiile legale la care fac trimitere normele criticate, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, prevăd că:

Art. II:

- Art. 15: "(1) În anul 2012, instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, cu excepţia instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.

(2) În bugetele pe anul 2012 ale instituţiilor publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou şi tichete de vacanţă personalului din cadrul acestora.";

- Art. 18: "În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.";

- Art. 19: "În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de următoarele acte normative:

a) art. 1, art. 2 alin. (1), (2) şi (4), art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (1), (2) şi (3), art. 5, art. 8 alin. (1), (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare;

b) art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

c) art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor; republicată, cu modificările şi completările ulterioare.";

- Art. 20: "(1) Prevederile art. 21, 22 şi 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar - fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012.

(2) În anul 2012, Guvernul poate aproba prin hotărâre ocuparea posturilor vacante din anumite domenii de activitate sau pentru anumite categorii de personal, prin excepţie de la prevederile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, cu condiţia încadrării în cheltuielile de personal aprobate."

Din examinarea notelor scrise, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate se referă în mod special la dispoziţiile art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 referitoare la suspendarea acordării indemnizaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii - martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 are următoarea redactare: "De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor."

În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză, Curtea observă că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare. Spre exemplu, Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, şi Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, Curtea a reţinut că "prevederile art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, referitoare la necesitatea adoptării de către Parlament a unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru emiterea ordonanţelor, au în vedere emiterea ordonanţelor simple, iar nu a celor de urgenţă, ale căror condiţii de emitere sunt reglementate de următoarele alineate ale art. 115 din Constituţie".

De asemenea, referitor la critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată cu încă darea dispoziţiilor legale privind transparenţa decizională în administraţia publică, Curtea, prin decizia mai sus menţionată, a constatat că, potrivit art. 6 alin. (9) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, "«În cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare». Astfel, legiuitorul, ţinând cont de realitatea existenţei unor situaţii când necesitatea protejării interesului impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, a permis adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerinţelor privind asigurarea transparenţei decizionale."

Totodată, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte "critica vizând lipsa caracterului urgent şi a unei situaţii extraordinare care să fi impus emiterea de urgenţă a actului normativ supus analizei de constituţionalitate", prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ:

- existenţa unei situaţii extraordinare;

- reglementarea acesteia să nu poată fi amânată;

- urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei.

Totodată, Curtea, făcând trimitere la jurisprudenţa sa anterioară, respectiv Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, a statuat că situaţia extraordinară trebuie evaluată în raport cu "necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public". Cu aceeaşi finalitate, a definirii cât mai precise a situaţiei excepţionale, Curtea, prin Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, a precizat că de esenţa acesteia este caracterul obiectiv, "în sensul că existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă".

Analizând Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 prin prisma celor reţinute de Curtea Constituţională în deciziile mai sus amintite, Curtea constată că Guvernul invocă următoarele aspecte pentru a justifica existenţa unei situaţii extraordinare şi a urgenţei reglementării:

- riscul ca la data de 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern;

- faptul că la data de 31 decembrie 2012 îşi încetau aplicabilitatea măsurile privind salarizarea în anul 2012 a personalului bugetar, măsuri instituite prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă 8 Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, iar neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2013 ar fi generat un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice;

- prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 21/2012 pentru suspendarea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 148/2012 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice;

- necesitatea compatibilizării dispoziţiilor Legii nr. 148/2012 cu prevederile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. În ceea ce priveşte facturarea şi arhivarea electronică a facturilor.

Curtea apreciază că cele invocate de Guvern în nota de fundamentare întrunesc condiţiile unei situaţii extraordinare şi urgente care, în mod obiectiv, impun adoptarea unei ordonanţe de urgenţă.

Astfel, necesitatea stabilirii în timp util a unor direcţii clare în ceea ce priveşte domenii extrem de importante, aşa cum este salarizarea personalului bugetar, domenii cu implicaţii financiare majore, şi riscul ca aceste măsuri să nu poată fi adoptate până la începutul anului 2013, din cauze determinate de desfăşurarea unor proceduri privind constituirea Parlamentului nou-ales şi a învestirii noului Guvern, reprezintă motive ce justifică intervenţia legislativă a Guvernului pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public.

De asemenea, faptul că Parlamentul se află în cursul unei sesiuni parlamentare nu este de natură să împiedice emiterea de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă, întrucât aceasta reprezintă o reglementare rapidă prin care autorităţile pot interveni pentru apărarea unui interes public. De altfel, prevederile art. 115 alin. (5) din Constituţie dispun că "Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. [...]".

Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiilor jurisprudenţiale anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât apreciem că aceasta se impunea fi menţinută.

Totodată, Curtea menţionează că, faţă de situaţia care a impus luarea măsurii, suspendarea unor drepturi stabilite prin lege trebuie să se facă pe un termen limitat şi rezonabil.

Prin urmare, Curtea apreciază că măsura suspendării de către Guvern a unor drepturi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 se încadrează într-un termen rezonabil, dar acesta are obligaţia să reglementeze pe fond plata acestor drepturi printr-un act normativ care să respecte dispoziţiile constituţionale şi legale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Plavie, Mihai Adolf, Vasile Bica, Gheorghe Bumbănac, Petre Honciu, Aurelia Niţu, Corneliu Chira, Nicolae Stoica, Ion Rusu, Nicolae Rusu, Gheorghe Mihalache, Ana Maria Eftenie, Vasile Axinia, Alecsandru Matei, Gheorghe Tudor, Iliuţă Niţescu, Ion Pirneci, Crinu Stoica, Ion Radu, Ion Chirescu, Virgiliu Ştefan, Ana (Nedelcu) Andrei, Elena Joiţoiu, Vasile Ciobanu, Mircea Dinu, Viorica Catinca, Emilian Oprea, Constantin Lăzăescu, Augustin Chişcă, Gheorghe Stan, Ilie Avram, Octavian Mănescu şi Ion Ciocănel în Dosarul nr. 4.482/120/2013 şi de Ioan Chiţa, Ion Florin Toboşaru, Marian Apostol, Ştefan Cosma, Ion Joiţa, Ion Mateescu, Ion Ţecu, Octavian Sorin Barbu, Iulian Stoica, Ion Mareş, Corneliu Sorescu şi Daniei Ivan în Dosarul nr. 4.513/120/2013 ale Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 martie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 346 din data de 12 mai 2014