DECIZIE nr. 58 din 21 februarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbăţeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Erpia" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 462/54/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 946D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Societatea Comercială "Delta ACM 93" - S.R.L. din Bucureşti a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.353D/2012 şi nr. 1.592D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicată de Bianca Ungureanu în Dosarul nr. 743/89/2012 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, de Maria Doina Jurubiţă în Dosarul nr. 30/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.353D/2012 şi nr.1.592D/2012 la Dosarul nr. 946D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând în acest sens că, prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea Legii nr. 299/2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 27 martie 2012, 17 septembrie 2012 şi 30 octombrie 2012, pronunţate în dosarele nr. 462/54/2012, nr. 743/89/2012 şi, respectiv, nr. 30/1/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Erpia" - S.A. din Craiova, Bianca Ungureanu şi, respectiv, Maria Doina Jurubiţă în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de revizuire a unor hotărâri judecătoreşti formulate în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, la adoptarea legii criticate, a fost încălcat principiul bicameralismului, întrucât propunerea legislativă a fost adoptată de Senat într-o redactare diferită şi cu un conţinut contrar propunerii legislative iniţiale, ignorându-se forma adoptată de Camera Deputaţilor în care se propunea modificarea art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a pune de acord textul cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.609 din 9 decembrie 2010. Totodată, se susţine că abrogarea art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravine şi art. 75 alin. (4) din Constituţie, întrucât Camera decizională trebuia să retrimită legea la prima Cameră sesizată, Camera Deputaţilor, aceasta având competenţa de a decide definitiv, potrivit dispoziţiilor constituţionale.
Se mai arată că legea criticată contravine şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, întrucât avizul favorabil al Consiliului Legislativ a fost obţinut cu privire la textul propus de iniţiator, iar nu referitor la un text cu efecte juridice fundamental diferite, chiar antagonice.
Se precizează că adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărâte printr-o decizie a Curţii Constituţionale contravine art. 147 din Constituţie. Prin desfiinţarea unei căi extraordinare de atac prevăzute de contenciosul administrativ s-a produs un efect opus celui preconizat prin soluţia Curţii Constituţionale.
Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că legea de abrogare este consecinţa firească a soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională, o eventuală reglementare unitară privind un motiv distinct de revizuire care să facă trimitere la prioritatea dreptului comunitar trebuind să facă obiectul noului cod de procedură civilă, nu al unor proceduri speciale.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, legiuitorul având dreptul de a stabili regulile de procedură după care trebuie să se desfăşoare procedura judiciară, inclusiv în ceea ce priveşte căile extraordinare de atac.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile Legii nr. 299/2011 nu încalcă dispoziţiile constituţionale, întrucât abrogarea unei căi de atac extraordinare, prezentă într-o lege specială, nu reprezintă o încălcare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi nici nu poate fi privită ca o măsură discriminatorie, deoarece nu creează privilegii sau dezavantaje pentru anumite categorii de subiecte de drept.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul de vedere formulat în Dosarul nr. 1.353D/2012, observă că motivarea excepţiei vizează vicii de neconstituţionalitate extrinsecă prin prisma procedurii de adoptare a Legii nr. 299/2011 la nivelul celor două Camere ale Parlamentului. Arată, sub acest aspect, că respectarea procedurilor parlamentare constituţionale incumbă exclusiv Camerelor Parlamentului, astfel că doar acestea se pot pronunţa asupra realităţii şi motivării celor expuse de autorul criticii de neconstituţionalitate, Guvernul şi Ministerul Justiţiei ca parte componentă a Guvernului nefiind în măsură să facă aprecieri în acest sens.
Avocatul Poporului apreciază, în cuprinsul punctului de vedere exprimat în Dosarul nr. 946D/2012, că legea criticată este constituţională. În acest sens, precizează că, în exercitarea funcţiei sale legislative, Parlamentul poate decide să nu mai reexamineze legea sau dispoziţiile din conţinutul ei declarate neconstituţionale şi să le scoată din circuitul legislativ.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011, al cărei articol unic prevede că "Alineatul (2) al articolului 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 1 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, legea criticată contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 61 alin. (2) care stabileşte structura bicamerală a Parlamentului României, art. 75 alin. (4) care reglementează cu privire la modalitatea de adoptare de către ambele Camere a prevederilor care intră în competenţa decizională a primei Camere sesizată cu un proiect de lege, art. 79 alin. (1) privind rolul Consiliului Legislativ şi art. 147 alin. (1) şi (4) referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, a admis excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a constatat că aceasta este neconstituţională în ansamblul său.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că, din perspectiva procedurii de adoptare, au fost nesocotite rigorile principiului bicameralismului, consacrat prin art. 61 alin. (2) din Constituţie, întrucât Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat propunerea legislativă într-o redactare fundamental diferită, al cărei sens era opus faţă de conţinutul iniţial al propunerii care fusese adoptată de Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată. Mai mult, soluţia legislativă adoptată - şi anume abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea nr. 554/2004 - nu făcuse obiectul dezbaterii în plenul Camerei Deputaţilor. În acest fel s-a ajuns ca rezultatul final al propunerii legislative depuse la Camera Deputaţilor să nu mai fie modificarea, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, a dispoziţiilor declarate neconstituţionale prin decizia menţionată - aşa cum a fost în intenţia iniţiatorilor propunerii legislative -, ci eliminarea întregului alineat (2) din art. 21 al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, deşi Curtea constatase, prin aceeaşi decizie, că, sub aspectul criticilor faţă de care examinase constituţionalitatea art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, acesta cuprindea o singură teză neconstituţională - teza a doua. Astfel a fost înlăturat în totalitate motivul de revizuire suplimentar instituit prin alin. (2) teza întâi al art. 21 din Legea nr. 554/2004, finalitate ce nu corespundea nici celor statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, nici intenţiei iniţiatorilor propunerii legislative.
În consecinţă, Curtea a observat că, procedând astfel, Senatul, în calitate de cameră decizională, s-a îndepărtat de sensul prevederilor art. 147 alin. (1) din Constituţie - care fuseseră avute în vedere la iniţierea propunerii legislative -, deturnând obligaţia legiuitorului de punere de acord a textului neconstituţional cu normele fundamentale, deci de legiferare în sens pozitiv, într-o legiferare negativă, constând în abrogarea textelor constatate ca fiind neconstituţionale.
Totodată, Curtea a constatat că înlăturarea prin Legea nr. 299/2011 a unui mijloc procedural care permitea redeschiderea unor procese soluţionate irevocabil, dar în cursul cărora s-a încălcat dreptul Uniunii Europene, mijloc care asigura aplicarea unitară a legislaţiei europene, astfel cum trebuia aceasta interpretată încă de la intrarea sa în vigoare, este de natură să nesocotească obligaţia asumată de statul român prin Actul de aderare, obligaţie înscrisă în art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi garantată prin art. 148 alin. (4) din Constituţie.
Faţă de soluţia de admitere pronunţată prin decizia menţionată şi ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de cele ale art. 147 alin. (1) din Constituţie, prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială Erpia - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 462/54/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Bianca Ungureanu în Dosarul nr. 743/89/2012 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Maria Doina Jurubiţă în Dosarul nr. 30/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE.

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 155 din data de 22 martie 2013