DECIZIE nr. 578 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor

Valer Dorneanu

- preşedinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Cosmin Văduva

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, excepţie ridicată de Ioan Bura în Dosarul nr. 6.788/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 834D/2016.
2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, în lipsa părţilor, care au fost legal citate, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 12 iulie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
3. Prin Încheierea din 19 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.788/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor. Excepţia a fost ridicată de Ioan Bura, inculpat într-o cauză penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (2)-(3) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 impun un plafon de despăgubire ce s-ar cuveni părţii civile, plafon care, la momentul producerii accidentului rutier, adică 2 noiembrie 2013, nu exista, Legea nr. 213/2015 intrând în vigoare ulterior naşterii dreptului la despăgubire al părţii civile. Astfel, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 retroactivează, întrucât se aplică unei situaţii juridice născute anterior intrării sale în vigoare.
5. Judecătoria Satu Mare - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, instanţa de judecată a reţinut că în mod corect autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 retroactivează, întrucât acestea se aplică unei situaţii juridice născute anterior intrării sale în vigoare, respectiv unei situaţii juridice ivite la data de 2 noiembrie 2013. Consecinţa aplicării retroactive a dispoziţiilor legale criticate este că se impune un plafon de despăgubire mult inferior celui existent la momentul încheierii contractului de asigurare dintre inculpatul Ioan Bura şi Societatea de Asigurare Reasigurare-Astra - S.A. În momentul încheierii contractului de asigurare, impune un plafon inferior celui prevăzut la data încheierii contractului de asigurare. Or, în speţă, dreptul la despăgubire al părţii civile este guvernat de legea în vigoare la data producerii evenimentului.
6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
7. Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, având în vedere că plata despăgubirilor se efectuează de altă entitate decât asigurătorul aflat în faliment (şi care este parte a contractului de asigurare ce include limita invocată de autorul excepţiei - 5 milioane de euro), impunerea prin lege a unui nou plafon este firească şi se aplică tuturor cererilor depuse în temeiul Legii nr. 213/2015, fără ca textul să retroactiveze.
8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de către unele dintre părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015, având următorul cuprins: "Plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 lei pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment".
11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor şi în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile.
12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, printr-o jurisprudenţă constantă, a stabilit înţelesul principiului neretroactivităţii legii civile, precum şi importanţa respectării lui. Astfel, cu privire la înţelesul noţiunii, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, s-a stabilit că "Principiul neretroactivităţii legii civile este de rang constituţional şi ara o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, şi semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situaţiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situaţiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare a acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor şi situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situaţie juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit factum)".
13. Totodată, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, că "principiul neretroactivităţii legii îşi găseşte justificarea şi are rolul de a asigura stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice. Prin urmare numai o normă previzibilă poate determina în mod clar conduita subiecţilor de drept, destinatari ai legii. Tocmai de aceea, doctrina a statuat că o lege, odată adoptată, produce şi trebuie să producă efecte juridice numai pentru viitor. Aceasta pentru simplul motiv că legea se adresează subiectelor de drept, permiţând sau interzicând şi, bineînţeles, sancţionând atitudinile deviante. Este absurd să se pretindă unui subiect de drept să răspundă pentru comportamente şi o conduită pe care a avut-o anterior intrării în vigoare a unei legi care reglementează această conduită. Subiectul de drept nu putea să prevadă ce va reglementa legiuitorul, iar comportamentul său este normal şi firesc dacă se desfăşoară în cadrul ordinii de drept în vigoare".
14. În sfârşit, cu privire la raţiunile şi efectele constituţionalizării principiului neretroactivităţii legii, Curtea Constituţională a stabilit, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, următoarele: "Consecinţele consacrării principiului neretroactivităţii în Constituţie sunt foarte severe şi, probabil, tocmai de aceea soluţia aceasta nu se întâlneşte în foarte multe state, însă ridicarea la rang de principiu constituţional garantează securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, constituind o expresie a principiului separaţiei puterilor în stat, respectiv separaţia dintre puterea legislativă, pe de o parte, şi puterea judecătorească sau cea executivă, pe de altă parte".
15. Curtea constată că analiza modului de redactare a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 nu evidenţiază probleme care să pună în discuţie respectarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile. Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 a produs şi produce efecte juridice exclusiv în domeniul său temporal de acţiune (27 iulie 2015-prezent), fără a opera modificări cu privire la raporturi juridice consumate/intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior datei intrării sale în vigoare. Or, în aceste condiţii, nu se poate pune problema încălcării principiului neretroactivităţii legii civile. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 5 iunie 2014.
16. În cauză, critica de neconstituţionalitate este formulată, însă, în principal, din perspectiva aplicării textului de lege ce constituie obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
17. Or, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, Curtea s-a pronunţat inter alia prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, în sensul că "în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie" [paragraful 14].
18. În ceea ce priveşte conţinutul, întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut, în Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, că acestea acoperă "identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit". De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut, în Decizia nr. 126 din 11 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, că "instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii".
19. Bineînţeles că, asemenea oricărei norme de drept material, şi art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 este susceptibil a fi aplicat la o situaţie de fapt particulară. Din procesul de aplicare a legii face parte şi procesul de aplicare în timp a legii. De fapt, în mod necesar orice normă juridică, dacă este privită din perspectiva modului său de aplicare, presupune dimensiunea temporală, activitatea acesteia, exprimată prin adagiul tempus regit actum.
20. Curtea reiterează, în acest context, jurisprudenţă sa potrivit căreia interpretarea textelor de lege privind aplicarea în timp revine în exclusivitate instanţelor judecătoreşti. Astfel, prin Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, Curtea a statuat următoarele: "În ceea ce priveşte interpretarea textelor de lege privind aplicarea în timp a legii, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, acesta este atributul exclusiv al instanţelor de judecată, Curtea Constituţională neputându-se substitui instanţei în stabilirea legii aplicabile litigiului (Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993)".
21. Curtea reţine că, în prezenta cauză, critica autorului excepţiei nu vizează conţinutul normativ al art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, ci modul în care acest text normativ trebuie interpretat şi aplicat. Or, în aceste condiţii, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66 din 26 februarie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 7 aprilie 2015, excepţia de neconstituţionalitate având un asemenea obiect trebuie respinsă ca inadmisibilă.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Bura în Dosarul nr. 6.788/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.
-****-

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin Văduva

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 655 din data de 26 august 2016