DECIZIE nr. 319 din 30 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Daniel Marius Morar

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbăţeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefan Marius Gruia Vladimir Mocofănescu Dumitrescu în Dosarul nr. 6.896/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.094D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. La dosar, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, opinând că aceasta este neîntemeiată.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu pot fi disociate de celelalte dispoziţii ale acestei legi, constituţionalitatea acestora neputând fi examinată decât prin raportare la alte dispoziţii ale aceleiaşi legi, situaţie care nu se regăseşte în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Decizia civilă nr. 2.936 din 10 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.896/2/2012*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefan Marius Gruia Vladimir Mocofănescu Dumitrescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a desemna un evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare a despăgubirilor cuvenite pentru un imobil care nu poate fi restituit în natură, precum şi de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că litigiile aflate pe rolul instanţelor au avut în vedere legile reparatorii de la momentul formulării cererii de chemare în judecată, iar faptul că în cursul judecăţii a fost adoptată Legea nr. 165/2013, care reglementează alte termene şi condiţii, reprezintă o încălcare a principiului neretroactivităţii legii. Extinzându-se aplicabilitatea dispoziţiilor legii noi şi asupra cererilor aflate pe rolul instanţelor de judecată, se anulează un drept câştigat, născut sub imperiul legii vechi. Precizează că efectul aplicării art. 4 din Legea nr. 165/2013 proceselor în curs ar fi blocarea soluţionării cererilor de chemare în judecată promovate sub imperiul legii vechi, aducându-se atingere principiului securităţii raporturilor juridice. De asemenea, susţine că se încalcă principiul egalităţii armelor, în condiţiile în care în litigiile în care statul este implicat apare în cursul procesului o normă care influenţează hotărâtor soluţia în cauză, aceasta fiind în favoarea statului.
6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Avocatul Poporului arată că, în dosare anterioare, a transmis punctul său de vedere, în sensul că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale. Precizează, însă, că, prin Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014, Curtea Constituţională a considerat că analiza prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată. Ca atare, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din argumentele prezentate în motivarea scrisă a excepţiei şi ţinând cont de cadrul procesual în care aceasta a fost ridicată, Curtea constată că, deşi indică generic doar art. 4 din Legea nr. 165/2013, în realitate, autorul excepţiei tinde la verificarea constituţionalităţii prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, acestea fiind prevederile de lege asupra cărora Curtea va efectua controlul de constituţionalitate. Conţinutul normativ al acestora este următorul:
- Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi";
- Art. 34 alin. (1): "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni".
12. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, şi art. 21 alin. (3) care consacra dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. Prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, autorul excepţiei invocă şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că obiectul cauzei în soluţionarea căreia aceasta a fost ridicată îl constituie solicitarea adresată instanţei de judecată de a obliga Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la desemnarea unui evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare a despăgubirilor cuvenite pentru un imobil revendicat în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, imobil care nu poate fi restituit în natură, precum şi la emiterea de către această autoritate a deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Excepţia a fost ridicată în etapa procesuală a recursului introdus de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, succesoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinţei prin care a fost admisă, în primă instanţă, această cerere. Curtea Constituţională a fost sesizată prin decizia prin care Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acest recurs, pe considerentul principal că obligaţia stabilită de prima instanţă în sarcina pârâtei-recurente Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu mai are corespondent în legislaţia în vigoare în momentul soluţionării recursului.
14. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.
15. Întrucât autorul excepţiei de faţă critică acea interpretare care a fost, implicit, exclusă, prin decizia menţionată, ca urmare a neconstituţionalităţii acesteia, precum şi faptul că decizia amintită a fost pronunţată şi publicată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă.
16. Curtea subliniază că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă actual, după caz. În consecinţă, în cauza de faţă, soluţia procedurală de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă nu împiedică, ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate, în condiţiile arătate (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 23 iulie 2014, paragraful 20).
17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefan Marius Gruia Vladimir Mocofănescu Dumitrescu în Dosarul nr. 6.896/2/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015.
-****-

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 432 din data de 17 iunie 2015