Document embed

DECIZIE nr. 769 din 18 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (8) şi (9), precum şi a celor ale art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 22, art. 23 şi art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şi (8), art. 22, art. 23 şi art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Lucian Herlo, Horia Laurian Herlo şi Felicia Herlo în Dosarul nr. 7.900/2/2010* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului nr. 453D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 560D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de Sica Loretta Strasser şi Claudia-Sonia Soller în Dosarul nr. 6.985/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent învederează Curţii că, în ambele dosare, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare.

7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

8. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 560D/2014 la Dosarul nr. 453D/2014, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 şi ca inadmisibilă cea a art. 22, 23 şi art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

10. Prin Decizia civilă nr. 1.214 din 20 februarie 2014 şi prin încheierea din 24 aprilie 2014, pronunţate în dosarele nr. 7.900/2/2010* şi, respectiv, nr. 6.985/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şi (8), art. 22, 23 şi art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Lucian Herlo, Horia Laurian Herlo şi Felicia Herlo, respectiv de Sica Loretta Strasser şi Claudia-Sonia Soller în cauze civile având ca obiect soluţionarea cererilor de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unor decizii conţinând titlul de despăgubire pentru imobile imposibil de restituit în natură, pentru care primarul general al municipiului Bucureşti, respectiv primarul municipiului Timişoara propuseseră acordarea de despăgubiri.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii, legiuitorul ignorând efectele legii anterioare şi creând posibilitatea reluării procedurii administrative de la prima etapă, deşi anumite etape au fost complet finalizate sub imperiul legii vechi. Arată că, în opinia lor, dacă Legea nr. 165/2013 ar fi fost doar o modalitate de despăgubire în lei, nu în puncte, nu ar fi existat probleme de retroactivitate. Critică, totodată, faptul că legea permite Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să cenzureze toate deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunere de acordare de despăgubiri, fără ca legiuitorul să fi prevăzut vreo distincţie în privinţa acestora, încălcându-se, astfel, principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât pot face obiectul validării sau invalidării de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi dispoziţiile emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti. Se aduce atingere, în acelaşi timp, şi dreptului de proprietate recunoscut sub imperiul Legii nr. 10/2001 şi convertit într-un drept de creanţă. Se mai susţine că textele de lege criticate creează inegalităţi între persoanele cărora li s-au soluţionat cererile formulate şi cele ale căror cereri referitoare la imobile care nu mai pot fi restituite în natură nu au fost soluţionate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Inegalitatea provine din aplicarea unor reguli noi, diferite de cele anterioare, care creau persoanei îndreptăţite o opţiune privind măsurile reparatorii, intervenind, totodată, şi între persoanele ale căror cereri sunt soluţionate prin restituirea în natură şi cele ale căror cereri nu pot fi soluţionate în acest fel, întrucât decizia prin care se acordă restituirea în natură nu este supusă ulterior vreunei validări sau invalidări.

12. În ce priveşte art. 35 din Legea nr. 165/2013, se critică, de asemenea, discriminarea creată prin termene cuprinse în acesta faţă de acei destinatari ai Legii nr. 10/2001 care au beneficiat de alte termene şi condiţii de soluţionare, mai avantajoase.

13. În fine, se susţine că se nesocoteşte şi dreptul de proprietate privată, întrucât măsurile compensatorii constau în puncte, nu în lei, fapt ce duce la lipsa dobânzii şi imposibilitatea actualizării sumei, aceste puncte putând fi valorificate numai după trecerea a trei ani şi doar parţial, corespunzător primei rate.

14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor cerute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. În acest context, apreciază că nu se poate socoti că aplicarea imediată a prevederilor legii noi, inclusiv a cererilor de despăgubiri adresate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nesoluţionate încă prin emiterea titlului de despăgubire, ar încălca principiile securităţii juridice sau liberului acces la justiţie.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16. Avocatul Poporului consideră că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepţiei. Faptul că legiuitorul a intervenit printr-un act normativ nou asupra modalităţii de acordare a despăgubirilor şi de înfiinţare a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor nu este de natură a avea caracter retroactiv. Precizează, în acest sens, că noile norme nu se răsfrâng asupra evaluărilor deja realizate sau procedurilor finalizate. Mai arată că este posibil ca noile dispoziţii de lege să conducă la acordarea despăgubirilor într-un cuantum diferit faţă de cel stabilit în temeiul vechii legi, dar această măsură este justificată şi de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul. Subliniază că, în opinia sa, dispoziţiile cap. III din Legea nr. 165/2013 privind acordarea de măsuri compensatorii aduc atingere art. 20 şi 44 din Constituţie, întrucât procedura de acordare a măsurilor compensatorii stabilită prin actul normativ menţionat este nu doar greoaie, ci şi de lungă durată.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, prevederile art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şi (8), art. 22, 23 şi art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Aşa cum se observă din motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate aflată la dosarul cauzei, autorii excepţiei au criticat însă şi dispoziţiile art. 21 alin. (9) din aceeaşi lege. Ţinând cont de cele reţinute în cuprinsul Deciziei nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, în sensul că omisiunea instanţei judecătoreşti de a se pronunţa cu privire la unele dispoziţii din legi sau ordonanţe a căror neconstituţionalitate a fost invocată de autorul excepţiei nu poate avea drept consecinţă înlăturarea controlului realizat de Curtea Constituţională şi, analizând motivarea scrisă a excepţiei, Curtea constată că obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013, precum şi cele ale art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 22, art. 23, art. 35 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 165/2013, texte care au următorul conţinut:

- Art. 4 teza a doua:

"Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi";

- Art. 17 alin. (1) lit. a):

"(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;";

- Art. 21 alin. (5), (8) şi (9):

"(5) Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar. Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante.

(...)

(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.";

- Art. 22:

"Prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi propune Comisiei Naţionale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege.";

- Art. 23:

"(1) Titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, se convertesc prin decizia de compensare a Comisiei Naţionale, după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 21 alin. (5).

(2) Comisia Naţională ia în discuţie dosarul transmis de entitatea învestită de lege numai după depunerea cererii de convertire şi a titlurilor de valoare nominală în original de către persoana îndreptăţită.

(3) În situaţia în care Comisia Naţională dispune invalidarea deciziei entităţii învestite de lege în baza căreia s-au emis titluri de valoare nominală, acestea se indisponibilizează la Secretariatul Comisiei Naţionale.";

- Art. 35 alin. (1) şi (2):

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."

20. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 referitor la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (4) referitor la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor administrative, art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată şi art. 53 care cuprinde condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora.

^*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 686 din 26 noiembrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015.

22. În argumentarea acestei soluţii, Curtea a reţinut, în esenţă, că atribuţia conferită de legiuitor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului acesteia de a verifica dosarele din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi, în consecinţă, de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar şi în cazul în care existenţa dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar decizia care conţine propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar şi în cazul în care existenţa dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar decizia care conţine propunerea de acordare de măsuri compensatorii a fost emisă ca urmare a acestei hotărâri judecătoreşti, generează posibilitatea ca un organ administrativ să exercite atribuţii care ţin exclusiv de competenţa instanţelor judecătoreşti.

23. Curtea a apreciat că numai o instanţă judecătorească învestită de lege cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei asemenea hotărâri judecătoreşti o poate invalida. A recunoaşte Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului acesteia competenţa de reexaminare a existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi, în consecinţă, de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească înseamnă a recunoaşte un control administrativ asupra acestei hotărâri, deci o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, potrivit cărora, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

24. Întrucât în cauza de faţă se critică textele de lege menţionate prin prisma aceleiaşi interpretări constatate ca fiind neconstituţionale şi ţinând cont de faptul că decizia citată a fost pronunţată ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, aceasta ar urma să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

25. Curtea subliniază, în acest context, că decizia de constatare a neconstituţionalităţii mai sus menţionate reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).

26. Prin aceeaşi decizie, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 cu privire la pretinsa neconstituţionalitate izvorâtă din lipsa posibilităţii de actualizare cu indicele de inflaţie a sumei stabilite drept despăgubire. În acest sens, Curtea a reţinut, în esenţă, că prin neactualizarea sumelor aferente punctajului, legiuitorul a implementate măsură echivalentă unei plafonări a valorii despăgubirilor stabilite în condiţii Legii nr. 165/2013, ceea reprezintă o aplicare fidelă a considerentelor de principiu rezultate din Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost acordată o largă marjă de apreciere în privinţa modului de configurare şi executare a creanţelor statului în materia restituirii imobilelor. În acest sens, prin aceeaşi hotărâre, s-a statuat că statului "trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare" (paragraful 233), iar "plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii" (paragraful 235). Ţinând cont de numărul mare de persoane vizate şi de consecinţele importante ale hotărârii, al cărui impact asupra întregii ţări este considerabil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că "autorităţile naţionale rămân suverane pentru a alege [...] măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte" (paragraful 236).

27. Curtea Constituţională a mai observat că un asemenea tratament juridic constituie, într-adevăr, prin natura sa, o limitare a dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie, dar, procedând la efectuarea "testului" de proporţionalitate conturat în jurisprudenţa sa, a conchis că limitarea este justificată. În acest sens, a reţinut că măsura criticată urmăreşte un scop legitim, şi anume executarea obligaţiilor statului rezultate din legislaţia adoptată în materia restituirilor bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, obligaţii afectate de problemele sistemice constatate chiar în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; că este o măsură adecvată, fiind capabilă în mod abstract să ducă la îndeplinirea scopului urmărit; că este necesară, statul dispunând de resurse financiare ce apar ca fiind limitate în raport cu numărul şi valoarea cererilor ce intră sub incidenţa Legii nr. 165/2013; că păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general referitoare la funcţionalitatea sistemului de despăgubire şi protecţia dreptului de proprietate privată a individului, acesta beneficiind de despăgubiri rezonabile raportate la valoarea bunului imobil preluat abuziv, în consecinţă, Curtea a statuat că dispoziţia legală criticată nu consacră un dezechilibru între cele două interese concurente, ci, dimpotrivă, reconciliază cele două interese, grav afectate în perioada anterioară adoptării Legii nr. 165/2013.

28. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 22 şi 23 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că nu au incidenţă în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, autorii acesteia neaflându-se în niciuna din ipotezele avute în vedere de aceste texte de lege. Astfel, dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 165/2013 prevăd că, prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001 şi propune Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege. Dispoziţiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 se referă la situaţia măsurilor reparatorii ce privesc utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, iar art. 31 din Legea nr. 10/2001 se referă la dreptul la despăgubiri al persoanelor fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 165/2013 se referă la titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 şi 23 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă.

29. În ce priveşte dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acest din urmă text de lege vizează căi de atac ce pot fi introduse împotriva deciziilor emise potrivit art. 34 din lege sau împotriva refuzului de a emite deciziile respective, aşadar un text de lege care, teoretic, va fi aplicabil abia după scurgerea termenelor prevăzute de art. 33 şi 34, nefiind, în acest moment, incident în cauză. Prin urmare şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 apare ca fiind inadmisibilă.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Cu unanimitate de voturi,

1 Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Lucian Herlo, Horia Laurian Herlo şi Felicia Herlo, respectiv de Sica Loretta Strasser şi Claudia-Sonia Soller în dosarele nr. 7.900/2/2010* şi, respectiv, nr. 6.985/2/2011* ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22, art. 23 şi art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe.

Cu majoritate de voturi,

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 94 din data de 5 februarie 2015