HOTĂRÂRE nr. 43 din 10 mai 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Următoarele etape operaţionale ale cooperării dintre UE şi Turcia în domeniul migraţiei COM (2016) 166
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic
Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/404, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 12 aprilie 2016, Camera Deputaţilor:
1.Felicită instituţiile Uniunii Europene şi statele membre care, într-o perioadă scurtă, au elaborat, au negociat şi au realizat un plan comun de acţiune cu Turcia, susceptibil să contribuie decisiv la rezolvarea unei crize existenţiale a Uniunii Europene.
2.Felicită Turcia pentru că a venit în întâmpinarea propunerilor Uniunii şi consideră că această atitudine poate antrena progrese şi în alte dosare dificile ale raporturilor Turciei cu Uniunea Europeană, în special cele legate de respectarea drepturilor omului.
3.Apreciază că măsurile adoptate sunt într-adevăr îndrăzneţe, atipice pentru Uniune, ceea ce demonstrează însă, pe de o parte, nivelul de risc excepţional al crizei, iar, pe de altă parte, nivelul de succes urmărit şi importanţa soluţiilor cuprinse în acordul UE-Turcia.
4.Observă că, în comunicarea sa, Comisia Europeană indică închiderea rutelor utilizate de persoanele care introduc ilegal migranţi şi subminarea modului de acţiune al acestora, ca obiective ale planului de acţiune; consideră că acestea ar putea fi marcate ca efecte ale planului comun de acţiune şi nu ca obiective, pentru că mobilizarea unor actori de proporţiile Uniunii Europene şi Turciei pentru combaterea unor infracţiuni la frontiera externă a Uniunii nu ar avea sens decât dacă cei care comit infracţiunile nu sunt simpli traficanţi sau contrabandişti, ci organizaţii puternice, cu o strategie şi scopuri care depăşesc aparenţele.
Consideră că această interpretare poate fi susţinută şi de operaţiunea NATO în Marea Egee, care pare supradimensionată în raport cu adversarul vizibil.
5.Recunoaşte că alternativele la planul comun de acţiune, prin oferta de asistenţă mai mare în ţările de prim azil sau prin sprijinirea dezvoltării sistemului de azil în Grecia, nu ar fi fost la fel de eficiente pentru lichidarea reţelelor de traficanţi, un aspect important, dacă avem în vedere iniţiativele Comisiei Europene sub titulatura "infracţiunea nu aduce profit" ("crime does not pay").
6.Salută distincţia categorică între imigranţii economici, care caută prosperitate, şi refugiaţii a căror viaţă a fost în pericol în zonele de conflict de unde provin, reflectată în regimul substanţial diferit din plan; consideră că ar trebui de asemenea făcută distincţia dintre zonele de război şi zonele neadministrate, unde nu există un risc permanent şi grav pentru viaţa locuitorilor, ci un risc discontinuu, difuz, rezultând din absenţa ordinii publice.
7.Observă că planul comun de acţiune se focalizează pe refugiaţii din Siria şi consideră că această orientare este justă, în măsura în care riscurile vitale şi suferinţele populaţiei din Siria sunt incomparabil mai mari decât ale imigranţilor proveniţi din orice alte regiuni.
8.În acest sens susţine abordarea Comisiei Europene potrivit căreia cetăţenii sirieni care au rămas în Turcia ar trebui să aibă prioritate la relocare, deoarece ei sunt eligibili pentru protecţie temporară.
9.Observă că planul comun de acţiune este destinat să uşureze, în primul rând, sarcina Greciei, ceea ce reprezintă o manifestare palpabilă a solidarităţii la nivel european, pe care o susţine fără rezerve; semnalează că un efect nedorit va fi o creştere a traversărilor Mării Mediterane şi posibil, chiar a Mării Negre, cu riscuri mai mari pentru migranţi; pentru a reduce aceste riscuri consideră că, pe termen scurt, operaţiunile de salvare în Marea Mediterană ar trebui să aibă loc cât mai aproape de coastele Nordului Africii, iar, pe termen mediu, ar trebui elaborat un plan de acţiune cu aceeaşi capacitate de rezolvare a provocărilor cu planul comun de acţiune UE-Turcia.
10.Salută faptul că acordul UE-Turcia vizează reducerea fluxului de migranţi din Marea Egee, dar semnalează riscul ca migranţii să se îndrepte către Marea Neagră; întrucât acordul UE-Turcia nu se referă în mod explicit la această posibilă rută, recomandă Comisiei Europene să reanalizeze efectele secundare ale acestui acord şi să propună măsuri în consecinţă.
11.Îşi exprimă speranţa că buna funcţionare a planului comun de acţiune va inversa tendinţa de ascensiune a forţelor politice naţionaliste, antieuropene, din mai multe state membre, care reprezintă principala ameninţare la adresa Uniunii.
12.Reamintind că a susţinut în toate ocaziile relocarea pe bază de voluntariat, îşi manifestă satisfacţia că principiul voluntariatului capătă consistenţă la nivelul Uniunii Europene şi îşi exprimă speranţa că negocierile în curs dintre Comisia Europeană şi statele membre pentru relocarea din Turcia a 54.000 de refugiaţi vor consacra acest principiu.
13.Estimează că sunt justificate aşteptările Comisiei Europene ca, odată ce fluxurile neregulamentare din Turcia către UE vor lua sfârşit, să crească numărul de state membre care doresc să participe la mecanism.
14.În legătură cu aserţiunea din comunicare că "mecanismul de relocare 1:1 va funcţiona dacă statele membre îşi asumă un număr suficient de angajamente de relocare", reaminteşte că unele state membre obişnuiau să preia refugiaţi aflaţi în taberele din Turcia, Liban sau Iordania pe baza unor criterii şi decizii proprii şi crede că acum, când transferul refugiaţilor se va face în mod legal şi organizat prin noul mecanism, acest demers ar trebui să înceteze, astfel încât disponibilitatea acelor state membre de a prelua refugiaţi să servească succesului noului cadru al operaţiunilor de relocare, în beneficiul întregii Uniuni.
15.Susţine opinia Comisiei Europene potrivit căreia returnarea tuturor imigranţilor nou sosiţi din Turcia în insulele greceşti şi relocarea pentru fiecare sirian readmis de către Turcia a unui alt sirian din Turcia către UE ar trebui să fie o măsură temporară şi excepţională.
16.Ia act că Grecia a modificat legislaţia în domeniul azilului, facilitând returnarea în Turcia a migranţilor care nu au solicitat azil în Grecia şi reţinerea, în centre de detenţie, a migranţilor care nu întrunesc condiţiile pentru acordarea azilului.
17.Ia act că Turcia a modificat legislaţia pentru a permite înregistrarea migranţilor ilegali, cu statutul de "protejaţi temporar", a elaborat un proiect de lege care va sancţiona facilitarea migraţiei ilegale, similar infracţiunilor de crimă organizată sau terorism, a demarat procedurile pentru încheierea unor acorduri de readmisie cu 14 dintre cele mai frecvente state de origine a migranţilor.
18.Ia act că întârzierea accelerării plăţilor prin instrumentul pentru refugiaţii din Turcia se datorează atât întârzierii de către partea turcă a propunerilor de proiecte, cât şi întârzierii de a debloca fondurile de către Uniunea Europeană şi statele membre.
19.Semnalează că una dintre interpretările posibile ale reducerii rapide şi semnificative a fluxului de imigranţi către insulele Greciei, care se produce deja, ar fi că de fapt imigranţii nu erau alungaţi de împrejurări ostile, ci erau motivaţi de dorinţa de a trăi în ţări civilizate, cu un standard de viaţă ridicat.
20.Salută instituirea conceptului unui sistem colaborativ, de evaluare rapidă, condus de UE, care va funcţiona la frontierele externe ale Uniunii Europene, dar, întrucât procedurile de relocare nu exclud riscurile teroriste, consideră că acest sistem ar trebui dublat de un mecanism de securitate dedicat verificării cazurilor problematice; avertizează că în unele cazuri este imposibil de stabilit identitatea reală a imigranţilor, conexiunile sau scopurile lor şi că acest fapt este facilitat, printre altele, şi de reticenţele unor imigranţi de a coopera cu autorităţile statului gazdă sau ale agenţiilor Uniunii Europene; avertizează că liberalizarea regimului de vize pentru Turcia ar putea să faciliteze deplasarea unor cetăţeni turci, membri ai unor organizaţii extremiste/teroriste active în Turcia; de aceea consideră că verificările prin acest mecanism de securitate vor trebui să includă şi cetăţenii turci care corespund profilului respectiv.
21.Salută lansarea operaţiunilor de returnare din 4 aprilie 2016, când Frontex a asistat Grecia în transportarea a 202 migranţi pe trei feriboturi din insulele Lesbos şi Chios în Turcia.
22.Avertizează că propunerea legislativă pregătită de către Comisia Europeană pentru sfârşitul lunii aprilie 2016, de eliminare a obligativităţii vizelor pentru cetăţenii turci, vine în contextul votului negativ la referendumul consultativ olandez pe tema ratificării Acordului de asociere al UE cu Ucraina, ceea ce arată necesitatea unei mai bune comunicări cu cetăţenii europeni în privinţa relaţiilor cu statele din imediata vecinătate a UE.
23.Ia act de principalele critici aduse planului comun de acţiune, care ar fi predominant pragmatic, lipsit de etică şi reactiv şi nu ar răspunde unor obligaţii de natură juridică rezultate din Carta drepturilor fundamentale a UE, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi din hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar consideră că niciuna dintre aceste critici nu se susţine.
24.În ceea ce priveşte interdicţia expulzării colective a străinilor prevăzută de art. 19 din Carta drepturilor fundamentale a UE şi de art. 4 din Protocolul nr. 4 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului consideră că organizarea propusă de planul comun de acţiune nu are caracterul unei expulzări colective, din moment ce fiecărui imigrant i se oferă posibilitatea de a solicita protecţie internaţională şi de a-şi susţine cazul în mod individual.
25.Reaminteşte că, în conformitate cu art. 4 din Protocolul nr. 4 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, prin expulzare colectivă se înţelege orice măsură prin care un străin, în calitate de membru al unui grup, este forţat să părăsească o ţară, în afară de situaţia în care o astfel de măsură este luată pe baza unei examinări rezonabile şi obiective a situaţiei particulare a fiecărui membru al grupului în cauză.
26.Reaminteşte, în continuare, că imigranţii aflaţi în Grecia evitau să depună cereri de azil care ar fi fost procesate în deplină legalitate, tocmai pentru că doreau să depună cererea de azil în alt stat membru, dar că, după începerea aplicării planului de acţiune, au depus masiv cereri de azil în Grecia; consideră că, prin acest act, nu se mai poate pune problema "expulzării colective".
27.În ceea ce priveşte imigranţii nou-veniţi în Grecia ia act că în comunicarea Comisiei Europene este prevăzută garanţia că li se va aplica directiva privind procedurile de azil; consideră că această garanţie este suficientă pentru respectarea celor mai înalte standarde privind drepturile solicitanţilor de azil.
28.Cu privire la creşterea capacităţii de procesare a cererilor de azil/protecţie internaţională reaminteşte că, în cadrul Consiliului European din 17-18 martie, Comisia Europeană a distribuit un document neoficial (non-paper) privind viziunea sa referitoare la punerea în aplicare a Declaraţiei UE-Turcia prin sprijinirea rapidă a capacităţii Greciei, conţinând o evaluare a necesarului de resurse umane, operaţionale, precum şi informaţii privind structura organizatorică şi precondiţiile juridice.
Subliniază că România a pus la dispoziţia Greciei una dintre cele mai consistente oferte de sprijin.
29.Reaminteşte că, potrivit Agenţiei ONU pentru Refugiaţi, termenul "ţară terţă sigură" se aplică statelor care nu produc refugiaţi sau în care refugiaţii se pot bucura de privilegiile azilului, fără niciun pericol; în acest cadru temerile că Turcia nu ar îndeplini cu adevărat criteriile pentru a fi desemnată o ţară sigură, aşa cum este considerată în planul comun de acţiune, nu au temei.
30.Susţine aserţiunea Comisiei Europene potrivit căreia Turcia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica apariţia de noi rute terestre şi maritime pentru fluxul migraţiei din Turcia către UE; în primul rând, consideră că autorităţile turce ar trebui să prevină crearea unor noi rute maritime prin Marea Mediterană şi Marea Neagră, mult mai periculoase pentru imigranţi decât rutele terestre.
31.Consideră că primirea de către Turcia a peste două milioane de imigranţi şi refugiaţi, cu mult înainte de adoptarea planului de acţiune comun, dovedeşte toleranţa statului turc şi dorinţa de a acorda asistenţă migranţilor şi crede că tocmai această caracteristică a determinat Uniunea Europeană să lanseze negocierile pentru planul comun de acţiune.
-****-
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 mai 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

FLORIN IORDACHE

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 365 din data de 12 mai 2016