DECIZIE nr. 960 din 20 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 658 din Codul civil

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Irina Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 658 din Codul civil, excepţie invocată din oficiu de Judecătoria Satu Mare - Secţia civilă în Dosarul nr. 8.775/296/2011 al aceleiaşi instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 945D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere că textul de lege criticat a fost modificat de către legiuitor, în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.514 din 15 noiembrie 2011, înainte de sesizarea Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.775/296/2011, Judecătoria Satu Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 658 din Codul civil, excepţie invocată de instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni de partaj judiciar, formulate în temeiul prevederilor art. 45 alin. (3) - (7) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, prin care reclamanta Elena Goga solicita instanţei de judecată să constate încetarea destinaţiei de folosinţă comună pentru părţile comune ale unui imobil - clădire cu mai multe apartamente.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, prin Decizia nr. 1.514 din 15 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (3)- (6) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, prevederi ce au un conţinut identic cu cele cuprinse în art. 658 din Codul civil, astfel cum s-a reţinut şi în decizia menţionată, care însă nu au fost declarate neconstituţionale, Curtea pronunţându-se în limitele sesizării.
Astfel, instanţa de judecată apreciază că art. 658 din Codul civil contravine dreptului constituţional de proprietate privată. Arată că, potrivit art. 651 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cota-parte din dreptul de proprietate asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente are caracter accesoriu în raport cu dreptul de proprietate asupra spaţiului din clădire care constituie bunul principal; înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părţi nu se va putea face decât odată cu dreptul asupra spaţiului care constituie bunul principal.
În acest context, regimul derogatoriu instituit prin textul de lege criticat, în sensul posibilităţii încetării destinaţiei de folosinţă comună pentru părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, cu votul a două treimi din numărul coproprietarilor, echivalează, practic, cu o expropriere pentru o cauză de utilitate publică, utilitate care nu îndeplineşte condiţia interesului public, în ceea ce priveşte coproprietarii care nu au consimţit la încetarea destinaţiei de folosinţă comună pentru părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate au fost substanţial modificate prin Legea nr. 60/2012, astfel încât, în prezent, soluţia legislativă este substanţial diferită de cea anterioară, fiind incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. În ceea ce priveşte sintagma "în vigoare", revine Curţii Constituţionale competenţa exclusivă de a se pronunţa asupra modului de interpretare a efectelor juridice pe care le produc textele legale criticate la data raportului juridic dedus judecăţii sau a invocării excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 658 - Încetarea destinaţiei folosinţei comune din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, potrivit cărora: "(1) Încetarea destinaţiei de folosinţă comună pentru părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotărî motivat cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor.
(2) În acest caz, devin aplicabile dispoziţiile privitoare la coproprietatea obişnuită şi temporară. Cu toate acestea, înstrăinarea sau ipotecarea se poate realiza dacă există o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), coproprietarii care nu au votat ori, după caz, s-au opus la înstrăinare sau ipotecare au dreptul la o despăgubire justă stabilită pe cale convenţională ori, în caz de neînţelegere, pe cale judecătorească.
(4) Constatarea încetării destinaţiei de folosinţă comună pentru aceste părţi se face prin hotărâre a adunării generale a asociaţiei de proprietari adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor.
(5) Imobilul, respectiv partea din imobil care rezultă din încetarea destinaţiei folosinţei comune se înscrie în mod corespunzător în cartea funciară pe baza documentaţiei cadastrale întocmite în acest scop."
Potrivit motivării excepţiei invocate din oficiu de către instanţa de judecată, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată şi a proprietăţii private şi, respectiv, la expropriere, precum şi în art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1.514 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 12 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (3)-(6) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, care instituiau o excepţie de la regula caracterului accesoriu al dreptului de proprietate comună forţată şi perpetuă asupra părţilor comune ale unui imobil, în raport cu dreptul de proprietate exclusivă care poartă asupra acestuia sau a unei părţi determinate din acesta, reglementând posibilitatea constatării încetării destinaţiei de folosinţă comună a părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, printr-o hotărâre a adunării generale a asociaţiei de proprietari, adoptată cu votul a două treimi din numărul coproprietarilor.
Prin decizia menţionată, Curtea a constatat că prevederile art. 45 alin. (3)-(6) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 sunt neconstituţionale, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie, statuându-se că regimul juridic al bunurilor coproprietate forţată nu poate fi schimbat decât cu consimţământul tuturor proprietarilor din clădire, astfel încât înstrăinarea coproprietăţii forţate cu votul majorităţii de 2/3 dintre proprietari echivalează practic cu o vânzare a bunului altuia, fără a exista consimţământul proprietarilor care nu au votat sau au votat împotrivă.
Curtea s-a pronunţat în limitele sesizării sale în ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, însă a observat, prin decizia menţionată, că prevederile art. 658 din noul Cod civil, criticat în prezenta cauză, au un conţinut identic cu cel al dispoziţiilor constatate ca fiind neconstituţionale.
Subsecvent pronunţării Deciziei nr. 1.514 din 15 noiembrie 2011, legiuitorul a intervenit şi a modificat prevederile art. 658 din Codul civil în sensul celor constatate prin decizia menţionată.
Astfel, prin dispoziţiile art. VII din Legea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2012, legiuitorul a menţinut posibilitatea încetării destinaţiei de folosinţă comună pentru părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, însă condiţionat de existenţa acordului tuturor coproprietarilor.
În prezenta cauză, Curtea observă că instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională printr-o încheiere pronunţată la data de 30 aprilie 2012, dată la care soluţia legislativă criticată nu mai era în vigoare, fiind modificată prin Legea nr. 60/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2012.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că textul de lege criticat, în redactarea pe care acesta o avea înainte de modificarea prin Legea nr. 60/2012, a încetat să îşi mai producă efectele juridice în cauza dedusă judecăţii instanţei învestite cu soluţionarea fondului cauzei, la data sesizării Curţii Constituţionale, în cauză fiind aplicabile noile dispoziţii ale art. 658 din Codul civil, modificate în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.514 din 15 noiembrie 2011.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 658 din Codul civil, excepţie invocată din oficiu de Judecătoria Satu Mare - Secţia civilă, în Dosarul nr. 8.775/296/2011 al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 17 din data de 9 ianuarie 2013