Document embed

DECIZIE nr. 520 din 12 decembrie 2013 referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Constantin Rafailă în Dosarul nr. 949/333/2013 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 401D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 477D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Caraş în Dosarul nr. 3.061/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 477D/2013.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prezent personal, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că Dosarul nr. 477D/2013 este la al doilea termen de judecată.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 477D/2013 la Dosarul nr. 401D/2013.

Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 477D/2013 la Dosarul nr. 401D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 477D/2013, care arată că prevederile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală îngrădesc dreptul părţilor de a exercita căile de atac prevăzute de normele de procedură penală, încălcând accesul liber la justiţie şi contravenind, în acest fel, dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se susţine, de asemenea, că textele criticate permit judecătorilor care soluţionează plângerile formulate potrivit prevederilor art. 278 din Codul de procedură penală să se situeze mai presus de lege, prin pronunţarea unor soluţii bazate pe criterii subiective, soluţii ce nu pot fi recurate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se susţine că dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală au ca scop evitarea tergiversării soluţionării cauzelor şi că au fost adoptate de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale. Se arată, totodată, că art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie obligă statele membre la asigurarea unui dublu grad de jurisdicţie doar în situaţia examinării vinovăţiei în materie penală şi că nu există o normă de drept european sau o dispoziţie constituţională care să prevadă dublul grad de jurisdicţie pentru situaţia invocată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, se susţine că, în măsura în care deţine noi date cu privire la săvârşirea unor fapte de natură penală sau referitoare la alte persoane implicate în comiterea unor astfel de fapte, inculpatul poate formula plângere penală în acest sens.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 617 din 28 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 949/333/2013, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Constantin Rafailă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs promovat împotriva unei sentinţe penale de respingere a unei plângeri formulate împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin Sentinţa penală nr. 279 din 19 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.061/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Caraş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui plângeri formulate împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în primă instanţă cu privire la soluţionarea plângerii formulate împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, ca urmare a modificării art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor sunt încălcate prevederile constituţionale şi cele convenţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Se arată că inadmisibilitatea recursului încalcă principiul exercitării căilor de atac şi dispoziţiile referitoare la înfăptuirea justiţiei reglementate la art. 124 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, contravenind, totodată, dispoziţiilor art. 24 din Constituţie referitor la dreptul la apărare. Se susţine că este încălcat, în acest fel, şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, fiindu-le oferită doar unora dintre aceştia posibilitatea promovării căilor de atac prevăzute de lege, precum şi dispoziţiile art. 52 cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Se arată, de asemenea, că prevederile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală contravin şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţie, prin neasigurarea garanţiilor procesuale specifice dreptului la un proces echitabil.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 401D/2013, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală neîncălcând prevederile constituţionale şi pe cele convenţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată că textele criticate nu restrâng dreptul părţii interesate de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile specifice asigurării dreptului la un proces echitabil.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 477D/2013, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale şi celor convenţionale invocate de autorul excepţiei, nu limitează şi nu înlătură drepturi fundamentale prevăzute în Constituţie. Se mai arată că procedura reglementată prin art. 278¹ din Codul de procedură penală are ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei dispuse de procuror, potrivit dispoziţiilor art. 277 şi 278 din Codul de procedură penală, şi nu judecarea fondului cauzei penale, aspect ce justifică rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în primă instanţă. Se arată, de asemenea, că, în varianta reţinerii cauzei spre judecarea fondului, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi în căile de atac se aplică în mod corespunzător, părţilor nefiindu-le restrâns dreptul de a se adresa instanţei, de a formula apărări, de a exercita căile de atac prevăzute de lege şi de a beneficia de toate garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil. Se susţine că textele criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia unor situaţii juridice diferite le poate fi aplicat un regim juridic diferit, şi nici accesului liber la justiţie, reglementat la art. 21 din Legea fundamentală, care nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicţie. Se susţine, totodată, că prevederile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare, întrucât nu înlătură posibilitatea petenţilor de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege în realizarea acestui drept. Se arată, de asemenea, că textele criticate nu încalcă art. 52 din Constituţie care prevede dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, nefiind contrare nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 129, potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii, reglementarea acestora fiind atributul exclusiv al legiuitorului. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 62 din 31 ianuarie 2012, nr. 1.019 din 29 noiembrie 2012 şi nr. 181 din 28 martie 2013.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 278¹ din Codul de procedură penală asigură accesul liber la justiţie, tocmai prin faptul că persoanei vătămate prin soluţia de netrimitere în judecată pronunţată de procuror îi este oferit dreptul de a formula plângere în faţa unei instanţe de judecată, în vederea controlului legalităţii şi temeiniciei acestei soluţii. Se subliniază, însă, că dreptul de acces la justiţie nu semnifică accesul la toate instanţele de judecată şi nici asigurarea în toate categoriile de cauze, indiferent de obiectul acestora, a dublului grad de jurisdicţie. Se susţine că acesta din urmă este obligatoriu a fi asigurat doar în cauzele penale ce au ca obiect raporturi penale de conflict, or, în cazul plângerii formulate conform art. 278¹ din Codul de procedură penală, obiectul judecăţii îl constituie legalitatea şi temeinicia actului procesual de netrimitere în judecată. Se arată, de asemenea, că caracterul echitabil al procedurii de judecată este asigurat prin neaplicarea dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală hotărârilor deja pronunţate în primă instanţă, acestea urmărind, totodată, un scop legitim, acela al asigurării celerităţii judecării cauzelor. Se susţine că textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apărare, care este un drept circumscris cadrului procesual, neputând fi conceput într-o cale de atac nereglementată de lege. Se arată că, potrivit art. 129 din Legea fundamentală, căile de atac se exercită în condiţiile legii, stabilirea lor fiind atributul exclusiv al legiuitorului.

Avocatul Poporului susţine că dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Se arată că textele criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat la art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie, şi nici dreptul la apărare prevăzut la art. 24 din Constituţie, întrucât nu înlătură dreptul părţilor de a beneficia de garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces echitabil, judecat de o instanţă independentă şi imparţială, a cărei competenţă este stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Se susţine că eliminarea recursului împotriva sentinţei de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată de caracterul special al procedurii instituite prin art. 278¹ din Codul de procedură penală şi are ca scop asigurarea celerităţii procesului penal. Se arată, de asemenea, că atât competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, cât şi exercitarea căilor de atac sunt prevăzute prin lege, reglementarea acestora fiind atributul exclusiv al legiuitorului. Se mai susţine că textele criticate nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin normele de procedură penală, în cadrul unui proces public, judecat de o instanţă independentă, imparţială, stabilită de lege, într-un termen rezonabil. Se subliniază faptul că nicio prevedere a Legii fundamentale sau a actelor normative internaţionale nu prevăd dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză şi că, potrivit art. 129 din Constituţie, părţile şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă."

Se susţine că prevederile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 52 cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, respingând ca neîntemeiate excepţiile invocate, prin numeroase decizii, dintre care, cu titlu de exemplu, se reţin: Decizia nr. 711 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012, Decizia nr. 977 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2013, Decizia nr. 1.019 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 10 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 181 din 28 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 22 mai 2013.

Prin Decizia nr. 181 din 28 martie 2013, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală şi a statuat că între textele criticate, potrivit cărora hotărârea pronunţată de judecător în temeiul art. 278¹ alin. 8 din Codul de procedură penală este definitivă, şi prevederile din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei nu poate fi reţinută nicio contradicţie, întrucât stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii"), ca, de altfel, şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai prin lege".

Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Curtea a constatat că nicio prevedere a Legii fundamentale şi a Convenţiei invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, Curtea a statuat că art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278¹ din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

Referitor la invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat că o atare încălcare nu poate fi reţinută, întrucât principiul egalităţii cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

Pentru motivele arătate, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

De asemenea, Curtea constată că, raportat la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, critica autorului excepţiei prezintă ca element de noutate doar invocarea dispoziţiilor art. 52 din Legea fundamentală cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, critică ce nu poate fi reţinută, întrucât, pentru considerentele mai sus invocate, nu poate fi constatată o încălcare de către vreo autoritate publică a unui drept sau interes legitim al autorului excepţiei, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, şi nici existenţa în cauză a unei erori judiciare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Constantin Rafailă şi Constantin Caraş în dosarele nr. 949/333/2013 şi nr. 3.061/2/2013 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, respectiv, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2013.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 101 din data de 10 februarie 2014