DECIZIE nr. 77 din 21 februarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Lia Emima Anton, Daniel Valentin Chiorean şi Lidia Ana Bălăiţă în Dosarul nr. 17.890/211/2012 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.571D/2012.
La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia şi prezintă situaţia de fapt care stă la baza litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele criticate nu contravin normelor constituţionale invocate de autorii acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 22 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 17.890/211/2012, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Lia Emima Anton, Daniel Valentin Chiorean şi Lidia Ana Bălăiţă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri vizând obligarea la plata unei amenzi civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin în esenţă că, în cazul agenţilor economici cu cifre de afaceri foarte mari, amenda maximă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, reglementată prin textul criticat, este insuficientă pentru a-i determina pe aceştia să îşi execute obligaţiile prevăzute în hotărâri judecătoreşti definitive ce constituie titluri executorii. Se arată că, dimpotrivă, acest nivel al amenzilor îi motivează pe debitori să plătească astfel de amenzi şi să amâne pentru perioade nedeterminate plata creanţelor. În aceste condiţii, creditorii în cauză se află în imposibilitatea de a pune în executare hotărârile judecătoreşti pronunţate în favoarea lor şi de a-şi recupera creanţele, fiindu-le încălcat liberul acces la justiţie, reglementat prin norma constituţională de la art. 21 şi prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că stabilirea limitelor amenzilor civile este de competenţa exclusivă a legiuitorului care, în reglementarea acestui aspect, a avut în vedere criterii generale şi nu situaţii particulare, de natura celei arătate de către autorii excepţiei. Se susţine că textul criticat nu este de natură a încălca accesul liber la justiţie, atâta vreme cât creditorii obligaţiilor neexecutate pot solicita obligarea debitorilor la plata de daune-interese, cu valori considerabile, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiilor, care, de altfel, ar putea reprezenta un mijloc de constrângere mai eficient decât aplicarea amenzilor civile.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale care reglementează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, conferind creditorilor mijloacele necesare pentru a-i convinge pe debitori să îşi îndeplinească obligaţiile de a face. Se mai arată că, potrivit dispoziţiilor alin. 2 al art. 5803 din Codul de procedură civilă din 1865, creditorii au dreptul de a cere obligarea debitorilor la plata de daune-interese pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neplata obligaţiilor prevăzute la alin. 1 al aceluiaşi articol.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, care au următorul cuprins: "Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei [20 RON conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 348/2004] la 500.000 lei [50 RON conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 348/2004], stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu."
Curtea reţine că prevederile art. 5803 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, care constituie, conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate supuse analizei se regăsesc la art. 905 alin. (1) din Codul de procedură civilă în vigoare la data pronunţării prezentei decizii, într-o formulare similară.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora "dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a reţinut că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, dar şi că litigiul în cadrul căruia această excepţie a fost invocată a fost soluţionat prin pronunţarea unei hotărâri definitive şi prin aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, reţine că textele legale anterior referite vor constitui Obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
Se susţine în esenţă că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică limitele daunelor pe care creditorul rău-platnic poate fi obligat să le plătească statului, pentru fiecare zi de întârziere, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, pretinzând că aceste limite, stabilite de legiuitor de la 20 lei la 50 lei, ar fi, în cazul operatorilor economici cu cifre de afaceri ridicate - cum este şi cazul Societăţii Comerciale Compania de Apă Someş - S.A. din Cluj-Napoca, prea mici pentru a-şi atinge scopul, respectiv acela de a-i determina pe aceştia să îşi execute obligaţiile.
Curtea reţine că stabilirea limitelor amenzilor civile este de competenţa exclusivă a legiuitorului care, având în vedere scopul acestora, poate opta între mai multe sisteme de reglementare a amenzilor civile, respectiv, în funcţie de veniturile sau cifra de afaceri a debitorului, procentual sau ca sumă fixă. Această opţiune a legiuitorului este necenzurabilă şi ţine de politica adoptată şi de contextul socio-economic existent, fiind necesar a fi raţională, efectivă şi disuasivă în raport cu finalitatea urmărită, aceea de a asigura plata de către debitori a creanţelor exigibile.
Curtea constată, de asemenea, că textul criticat vine în concurs cu dispoziţiile alineatului imediat următor, respectiv ale art. 5803 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care prevăd dreptul creditorului de a cere obligarea debitorului la plata de daune-interese pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea aceloraşi obligaţii pentru care este obligat, conform alineatului precedent, la plata amenzii civile.
Totodată, Curtea observă că opţiunea legiuitorului în stabilirea limitelor sau a cuantumului amenzilor este rezultatul aprecierii de către acesta a unui raport echitabil între interesul individual al debitorilor şi cel public.
Curtea reţine, de asemenea, că autorul excepţiei face trimitere, în subsidiar, la modalitatea de aplicare a textului criticat de către instanţa de judecată. Însă, aceasta din urmă nu poate stabili amenzi civile prin raportare la situaţii particulare, ci prin aplicarea unor norme ce trebuie să prevadă limite minime şi maxime ale acestora, procedând, în fiecare caz, la individualizare amenzilor aplicate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Lia Emima Anton, Daniel Valentin Chiorean şi Lidia Ana Bălăiţă în Dosarul nr. 17.690/211/2012 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 208 din data de 12 aprilie 2013