DECIZIE nr. 367 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Mariana-Felicia Apahidean, Viorica Boca, Arcadie Botnar, Ioana Lucia Bozeşan, Sandu Cătinean, Laura Persida Chiorean, Delia Rodica Farcaş, Cristina Georgeta Fodor, Tudoriţa Grigoreanu, Cristina Iuşan, Gabriela Mihaela Matedan, Mihaela Matei, Ioan Pop, Monica Cecilia Pop, Maria Lucia Racoviţă, Anica Silaghi şi Nicoleta Mihaela Vădean în Dosarul nr. 1.561/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 280D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 286D/2013, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Liliana Serghie în Dosarul nr. 870/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 307D/2013, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Delia Codrean, Viorica Dacin, Dumitru Popa, Maria Popa, Dana Olcean, Alina Meşter, Gabriela Narcisa Şerb, Daniela Ferche, Crina Teodora Bogdan şi Claudia Gavriluţ în Dosarul nr. 1101/111/CA/2011* al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 280D/2013, nr. 286D/2013 şi nr. 307D/2013, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 286D/2013 şi nr. 307D/2013 la Dosarul nr. 280D/2013, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4.665 din 3 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.561/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Mariana - Felicia Apahidean, Viorica Boca, Arcadie Botnar, Ioana Lucia Bozeşan, Sandu Cătinean, Laura Persida Chiorean, Delia Rodica Farcaş, Cristina Georgeta Fodor, Tudoriţa Grigoreanu, Cristina Iuşan, Gabriela Mihaela Matedan, Mihaela Matei, Ioan Pop, Monica Cecilia Pop, Maria Lucia Racoviţă, Anica Silaghi şi Nicoleta Mihaela Vădean în cadrul unui litigiu având ca obiect "anulare act administrativ".
Prin Sentinţa civilă nr. 823 din 15 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 870/105/2013, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Liliana Serghie în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturi băneşti.
Prin Încheierea din 22 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.101/111/CA/2011*, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Delia Codrean, Viorica Dacin, Dumitru Popa, Maria Popa, Dana Olcean, Alina Meşter, Gabriela Narcisa Şerb, Daniela Ferche, Crina Teodora Bogdan şi Claudia Gavriluţ cu prilejul soluţionării recursului formulat în contencios administrativ având ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al persoanelor din sectorul bugetar, întrucât nu permit plata premiului anual pe anul 2010, drept cu caracter salarial apreciat ca fiind câştigat pe perioada de timp în care norma juridică în baza căreia a fost recunoscut era în vigoare şi activă.
Autorii criticii consideră că o normă juridică nu poate fi decât retroactivă atunci când neagă acordarea unui drept salarial legal pentru activitatea deja desfăşurată, deoarece legiuitorul a adus modificări unei situaţii juridice definitiv stabilite sub aspectul executării unei obligaţii aferente unui raport de muncă încheiat. Or, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, aceasta trebuind să respecte suveranitatea legii anterioare.
Autorii excepţiei apreciază că premiul anual corespunzător anului 2010 reprezintă un drept câştigat, deoarece dispoziţiile care îl reglementau erau în vigoare în data de 31 decembrie 2010. Acest premiu se acordă pentru activitatea profesională desfăşurată pe parcursul întregului an 2010. Doar plata sumelor băneşti a fost amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, astfel că orice prevedere contrară este de natură a încălca principiul neretroactivităţii legii.
În continuare, arată că potrivit art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa constantă că dreptul de creanţă reprezintă un "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puţin o "speranţă legitimă" de a-l vedea concretizat. Or, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câştigat constituie o ingerinţă neconformă cu principiul protecţiei proprietăţii.
Invocând Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, autorii excepţiei amintesc jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi concluziile Comisiei Europene cu privire la obligaţia judecătorului naţional de a înlătura din oficiu aplicarea unei reglementări interne sau a deciziilor Curţii Constituţionale care sunt contrare dreptului Uniunii (Cauza C-310/10).
În aceste condiţii, autorii excepţiei susţin că prin prevederile legale criticate se încalcă dreptul de proprietate, dreptul la măsurile de protecţie socială garantate constituţional, principiul neretroactivităţii, dar şi statutul profesiei, aşa cum acesta rezultă din prevederile art. 124 şi 125 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră că reglementarea de lege criticată este constituţională şi nu aduce atingere normelor de referinţă invocate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Autorii excepţiei susţin că prevederile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 125 privind statutul judecătorilor.
De asemenea, invocă încălcarea art. 20 din Constituţie, raportat la dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi la prevederile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 303 din 2 decembrie 2000.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi internaţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 257 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012, Curtea a reţinut că Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţionala, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare".
Aşadar, deşi prevederile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislaţiei, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat şi angajator nu s-a stins în privinţa acordării premiului anual pe 2010, odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai din cauza faptului că angajatul contestă, potrivit legii, o eventuală neexecutare de către angajator a obligaţiei sale privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situaţia în care se află autorii excepţiei ca fiind o facta pendentia.
Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţii legii.
De asemenea, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar şi că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, aşa încât nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, legiuitorul a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizaţia de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeaşi lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul ca Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public şi constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar prevederile de lege criticate prevăd în acelaşi timp doar modalitatea prin care statul urmează să îşi execute întru totul această obligaţie financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanţe. Aşadar, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată.
Prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, făcând referire la Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că "statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, «ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula»".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Cu privire la invocarea dispoziţiilor art. 124 şi 125 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la statutul constituţional al judecătorilor. Or, în cauza de faţă, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din perspectiva altor categorii socioprofesionale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariana-Felicia Apahidean, Viorica Boca, Arcadie Botnar, Ioana Lucia Bozeşan, Sandu Cătinean, Laura Persida Chiorean, Delia Rodica Farcaş, Cristina Georgeta Fodor, Tudoriţa Grigoreanu, Cristina Iuşan, Gabriela Mihaela Matedan, Mihaela Matei, Ioan Pop, Monica Cecilia Pop, Maria Lucia Racoviţă, Anica Silaghi şi Nicoleta Mihaela Vădean în Dosarul nr. 1.561/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Liliana Serghie în Dosarul nr. 870/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi de către Delia Codrean, Viorica Dacin, Dumitru Popa, Maria Popa, Dana Olcean, Alina Meşter, Gabriela Narcisa Şerb, Daniela Ferche, Crina Teodora Bogdan şi Claudia Gavriluţ în Dosarul nr. 1.101/111/CA/2011* al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apei Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 684 din data de 7 noiembrie 2013