DECIZIE nr. 208 din 31 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 53/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 53/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, excepţie ridicată de Alexandra Ropotă în Dosarul nr. 1.762/89/2014 şi de Nicoleta Judeanu în Dosarul nr. 1.764/89/2014, dosare ale Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi care formează obiectul dosarelor conexate nr. 826D/2014 şi nr. 827D/2014 ale Curţii Constituţionale.
2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 17 martie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, Simona Ricu, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 31 martie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
3. Prin încheierile din 4 septembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 1762/89/2014 şi nr. 1.764/89/2014, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 53/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România. Excepţia a fost ridicată de contestatoarele Alexandra Ropotă şi Nicoleta Judeanu în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a unor acte - litigii de muncă.
4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că, în succesiunea în timp a actelor normative privind condiţiile de pensionare în domeniul medical, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008, în vigoare din 24 noiembrie 2008, prevedea la art. 22 alin. (4) că "Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex". La 24 aprilie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 53/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, care a modificat art. 22 alin. (4) menţionat mai sus şi, în consecinţă, a determinat aplicarea regulilor generale în materie de pensionare, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Altfel spus, dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 prevedea posibilitatea prelungirii activităţii asistenţilor medicali şi moaşelor până la 65 de ani, Legea nr. 53/2014 menţionează că vârsta de pensionare este cea standard prin raportare la dispoziţiile de drept comun în materie de pensii publice.
5. La 15 mai 2014 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătăţii, care prevede la art. III revenirea la soluţia legislativă cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008, în sensul că "Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex".
6. Prevederile Legii nr. 53/2014 şi-au produs efectele doar "în perioada 24 aprilie 2014, data intrării în vigoare a legii", şi 15 mai 2014, data la care a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2014 care, în acelaşi sens cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008, prevedea posibilitatea pensionării la 65 de ani, indiferent de sex. Astfel, în perioada menţionată, au fost aplicate regulile generale în materie de pensionare, prevăzute de Legea nr. 263/2010, care în anexa nr. 5 stabileşte că persoanele născute în iulie 1954 se pensionează în mai 2014, adică la împlinirea vârstei de 59 de ani şi 10 luni, dacă au un stagiu minim de cotizare de 14 ani şi 8 luni.
7. Prin urmare, în perioada în care Legea nr. 53/2014 a produs efecte juridice, singurele persoane care au fost afectate au fost cele născute înainte de luna iulie 1954 inclusiv, care au fost nevoite să se pensioneze, pe când persoanele născute în orice altă lună ulterioară au beneficiat în continuare de prevederile mai favorabile cuprinse în art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2014 care instituie aceeaşi soluţie legislativă cu art. 22 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008.
8. În aceste condiţii, s-a creat un dezechilibru între interesul general şi imperativul protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei, de natură să genereze o discriminare cu privire la persoanele născute înainte de luna iulie 1954 inclusiv, astfel încât art. 16 din Constituţie a fost încălcat. Tratamentul discriminatoriu aplicat persoanelor născute în iulie 1954 nu îşi găseşte o justificare raţională, mai ales în condiţiile recunoscute ale deficitului major de personal de specialitate în domeniul medical.
9. Autorii mai susţin că măsura reducerii vârstei de pensionare prin Legea nr. 53/2014 încalcă principiul neretroactivităţii legii, sens în care sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 375 din 6 iulie 2005, nr. 57 din 26 ianuarie 2006, şi nr. 120 din 15 februarie 2007, potrivit cărora noile reglementări nu pot fi aplicate retroactiv, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câştigate.
10. În acelaşi timp, susţin că Legea nr. 53/2014 încalcă dispoziţiile art. 45 din Constituţie privind libertatea economică, deoarece prin prevederile legale criticate se creează cadrul obligării anumitor subiecte de drept - persoanele născute înainte de iulie 1954 să se retragă din activitate împotriva voinţei lor, printr-o pensionare forţată. Or, în ipoteza unei pensionări forţate, scopul principal al activităţii economice desfăşurate individual de personalul specializat din spitale este deturnat, cu consecinţa încălcării speranţei legitime a subiectului de drept născut înainte de luna iulie 1954 la obţinerea profitului personal.
11. Tribunalul Vaslui - Secţia civilă consideră că prevederile Legii nr. 53/2014 sunt constituţionale, chiar şi pentru perioada cât acest act normativ a fost în vigoare şi a produs efecte juridice.
12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
13. Avocatul Poporului consideră că prevederile Legii nr. 53/2014 sunt constituţionale, sens în care reţine că legiuitorul are competenţa exclusivă să stabilească şi să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora, având în vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent şi dreptul la protecţie socială, dar şi posibilităţile economico-financiare existente în diferite intervale de timp. Referitor la existenţa unei discriminări cauzate de modificarea în timp a legilor, consideră că situaţia diferită în care se află cetăţenii, în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. În plus, vârsta de pensionare prevăzută în actele normative care s-au succedat pe tot parcursul activităţii profesionale a unei persoane nu reprezintă un drept câştigat, aşa încât este lipsită de temei şi critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 53/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 24 aprilie 2014.
17. Curtea reţine că soluţia legislativă criticată cuprinsă în Legea nr. 53/2014 a fost modificată substanţial prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 15 mai 2014.
18. Sub acest aspect, Curtea Constituţională precizează că, potrivit jurisprudenţei sale, sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după abrogarea sau modificarea lor (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011). Aşadar, în condiţiile în care prevederile Legii nr. 53/2014 produc efecte juridice în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii nr. 53/2014, care are următorul cuprins:
"Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144 din 28 octombrie 2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2008, cu modificările ulterioare, cu următoarele modificări:
1. La articolul 22, alineatul (4) va avea următorul cuprins:
«(4) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare.»
2. La articolul 22, alineatul (5) se abrogă."
- Articolul 22 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 avea următorul cuprins: "La cerere, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pot pensiona anticipat, la vârstele prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, dacă îndeplinesc condiţiile de stagiu de cotizare prevăzute de lege pentru pensia anticipată sau pentru pensia anticipată parţială".
19. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 45 privind libertatea economică.
20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la stabilirea condiţiilor de pensionare, dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie acordă în exclusivitate legiuitorului atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a dreptului la pensie. În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, Decizia nr. 518 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2014. Această libertate de care se bucură legiuitorul în reglementarea dreptului la pensie este limitată însă de obligaţia ca dispoziţiile de lege adoptate să fie în deplin acord cu toate celelalte prevederi ale Constituţiei, aşa cum este şi art. 16, referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
21. Referitor la principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, Curtea Constituţională a statuat în mod constant, în jurisprudenţa sa, că acesta presupune aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în situaţii similare. Pe de altă parte însă acest principiu nu exclude instituirea unui tratament juridic diferenţiat persoanelor aflate în situaţii diferite. În acest sens este, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
22. Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de faţă, Curtea constată că prevederile de lege criticate, instituind condiţiile de pensionare pentru asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali, se aplică în mod egal categoriilor vizate de ipoteza normei, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.
23. De asemenea, referitor la existenţa unei discriminări cauzate de modificarea în timp a legilor în materia pensionării personalului medical, Curtea reţine că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 243 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 18 iunie 2014. În acelaşi timp, Curtea constată că nu constituie o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective faptul că, prin aplicarea în timp a unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective.
24. Distinct de acestea, Curtea observă că situaţia asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali pensionaţi în perioada în care Legea nr. 53/2014 a produs efecte juridice a fost reglementată prin Legea nr. 140/2014 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 24 octombrie 2014. Astfel, potrivit articolului unic din Legea nr. 140/2014, "Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali pensionaţi în perioada 24 aprilie-15 mai 2014 care formulează cerere pentru desfăşurarea activităţii în sistemul public de sănătate sunt exceptaţi de la aplicarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare" referitoare la încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare, numai prin concurs sau examen, după caz. În aceste situaţii, "contractul individual de muncă pe durată determinată se încheie până la împlinirea vârstei de 65 de ani de către asistenţii medicali generalişti, moaşe şi asistenţii medicali".
25. Cu privire la principiul neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, că prerogativa legiuitorului de a stabili drepturile de asigurări sociale nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare, pentru viitor.
26. Astfel, Curtea constată că soluţia legislativă criticată se încadrează în libertatea de apreciere a legiuitorului referitoare la stabilirea criteriilor şi condiţiilor de pensionare a asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali, fără să conţină elemente de neconstituţionalitate care să conducă la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, deoarece aceasta se aplică de la intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2014, fără a dispune pentru trecut.
27. În final, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 45 din Legea fundamentală, textele de lege criticate nefiind de natură să împiedice sau să limiteze accesul liber al persoanei la o activitate economică sau libera iniţiativă, care se poate exercita prin prestarea activităţii în acele modalităţi prevăzute de lege. Libera iniţiativă garantată de art. 45 din Constituţie trebuie înţeleasă ca permiţând desfăşurarea diverselor activităţi economice în condiţiile respectării tuturor exigenţelor instituite de lege.
28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia ridicată de Alexandra Ropotă în Dosarul nr. 1.762/89/2014 şi de Nicoleta Judeanu în Dosarul nr. 1.764/89/2014, dosare ale Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi constată că prevederile Legii nr. 53/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 419 din data de 12 iunie 2015