DECIZIE nr. 107 din 25 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 375 din Codul de procedură penală

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Mariţiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 375 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Raru Cornelia şi Enciu Magdalena Daniela, personal şi în calitate de reprezentant legal al minorilor Raru Robert Constantin, Raru Roxana Elena, Raru Ramona Ionela şi Enciu Raluca Cristina, în Dosarul nr. 4.038/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.528D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta susţine că instanţa de judecată poate, în baza unor criterii obiective şi rezonabile, să respingă cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, deoarece ceea ce prevalează este dreptul la un proces echitabil, despre care nu s-ar putea vorbi câtă vreme s-ar nega principiul aflării adevărului în cauză. Aşadar recunoaşterea vinovăţiei inculpatului reprezintă doar o condiţie procedurală, ceea ce prevalează este formarea convingerii judecătorului asupra certitudinii situaţiei de fapt reţinute în actul de sesizare. Posibilitatea conferită judecătorului de a respinge cererea de judecată în această procedură reprezintă o garanţie pentru părţile civile, astfel încât nu suntem în prezenţa unei încălcări a prevederilor constituţionale invocate. Astfel, apreciază că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
4. Prin Încheierea din data de 25 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.038/99/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 375 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Raru Cornelia şi Enciu Magdalena Daniela, personal şi în calitate de reprezentant legal al minorilor Raru Robert Constantin, Raru Roxana Elena, Raru Ramona Ionela şi Enciu Raluca Cristina, cu ocazia soluţionării unei cauze penale.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate creează un dezechilibru, deoarece permit inculpatului să ceară judecarea cauzei numai pe baza probelor administrate de către organele de cercetare penală. Această situaţie este de natură a-l avantaja pe inculpat în cazul în care situaţia de fapt nu a fost corect stabilită, creându-se un dezechilibru între inculpat, pe de-o parte, şi părţile vătămate, pe de altă parte. Se susţine că textul criticat contravine în acest mod art. 5 şi art. 374 alin. (9) din Codul de procedură penală. În continuare, arată că unul dintre drepturile legitime ale părţilor vătămate este acela de a se afla adevărul în cauză astfel încât inculpatul să răspundă în faţa legii pentru toate faptele săvârşite nu doar pentru cele pe care le recunoaşte. Prin urmare, în condiţiile în care părţile vătămate sunt lipsite de dreptul de a cere şi de a administra probe în instanţă, în vederea stabilirii adevărului, se încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 şi art. 124 alin. (2).
6. Tribunalul Iaşi - Secţia penală arată că prin stabilirea în detaliu a unor reguli speciale de procedură şi prin aplicarea acestora în cazul recunoaşterii vinovăţiei de către inculpatul care solicită ca judecata să se desfăşoare în procedura simplificată nu se aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autoarele excepţiei. Apreciază că textul de lege criticat conţine suficiente garanţii procesuale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare al părţilor, în acest sens putând fi amintite dispoziţiile alineatului ultim al art. 375 din Codul de procedură penală care dau posibilitatea judecătorului de a respinge cererea inculpatului şi de a dispune judecarea cauzei potrivit procedurii comune, în cazul în care constată că există dubii cu privire la vinovăţia inculpatului sau în situaţia unei recunoaşteri parţiale a situaţiei de fapt ori chiar în cazul unei recunoaşteri totale a faptelor reţinute în sarcina sa, atunci când nu este lămurit asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei şi consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Guvernul apreciază că în materie penală judecarea cauzelor se poate desfăşura într-o procedură accelerată - prin scurtarea etapei cercetării judecătoreşti - dacă inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în rechizitoriu şi solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi. Reglementarea acestei proceduri garantează atât respectarea drepturilor procesuale ale părţilor şi altor subiecţi procesuali, cât şi aflarea adevărului în procesul penal. Arată că prevederile ce fac obiectul excepţiei trebuie interpretate şi aplicate în coroborarea lor cu alte dispoziţii relevante în materie, spre exemplu art. 395 alin. (2) şi art. 377 alin. (4) şi alin. (5) din Codul de procedură penală. Apreciază, aşadar, că nu se poate susţine lipsa caracterului echitabil al procesului, având în vedere că în cadrul procedurii prevăzute de dispoziţiile de lege criticate părţile civile pot dezbate asupra probelor administrate în faza de urmărire penală, pot argumenta necesitatea administrării altor probe şi pot solicita schimbarea încadrării juridice, cu consecinţe în sensul revenirii la procedura de judecată obişnuită.
9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar recunoaşterea învinuirii este, de asemenea, o procedură la care inculpatul are dreptul. Or, acest drept, ca de altfel orice drept fundamental, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale tuturor subiectelor de drept, inclusiv ale inculpatului. Astfel, arată că stabilirea de către legiuitor a procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept. Instanţa se pronunţă asupra cererii inculpatului după luarea concluziilor procurorului şi a celorlalte părţi. Totodată, dacă admite cererea, instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri. Ca urmare, apreciază că normele legale criticate sunt în măsură să asigure accesul liber la justiţie al tuturor părţilor participante la procesul penal, fără a afecta unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 375 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "(1) Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanţa procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii.
(2) Dacă admite cererea, instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri.
(3) Dacă respinge cererea, instanţa procedează potrivit art. 374 alin. (5)-(10)."
13. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispoziţiile art. 3201 din vechiul Cod de procedură penală - introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor -, cu titlul de derogare de la dreptul comun, ce presupune soluţionarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existenţa infracţiunii şi de vinovăţia inculpatului (a se vedea Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, paragraful 12).
15. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile criticate contravin art. 5 şi art. 374 alin. (9) din Codul de procedură penală prin faptul că se creează un dezechilibru între inculpat, pe de-o parte, şi părţile vătămate, pe de altă parte, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, şi Decizia nr. 523 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2014).
16. În continuare, referitor la procedura recunoaşterii învinuirii, Curtea observă că instanţa poate respinge, în baza unor criterii obiective şi rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât ceea ce prevalează este garantarea unui proces echitabil, principiu indisolubil legat de aflarea adevărului. Prin urmare, simpla recunoaştere a învinuirii, chiar şi integrală, nu este determinantă pentru a da eficienţă unui proces echitabil, desfăşurat în limitele legalităţii şi imparţialităţii, aceasta constituind doar o condiţie procedurală, ci stabilirea vinovăţiei inculpatului cu privire la faptele reţinute în sarcina sa. Astfel, judecătorul nu este obligat, în absenţa convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului - chiar dacă acesta recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa -, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituţional al înfăptuirii justiţiei de către instanţele judecătoreşti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentală. Prin urmare, instanţa are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar şi în condiţiile unei recunoaşteri totale a faptelor reţinute în sarcina sa, atunci când nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei şi consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci trebuie să se facă potrivit dreptului comun (a se vedea Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, paragraful 13).
17. Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 alin. (2) şi art. 377 din Codul de procedură penală, în cursul cercetării judecătoreşti simplificate, pot fi administrate în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală probe cu înscrisuri. Doctrina a relevat faptul că, dacă, potrivit vechii reglementări, în procedura simplificată de judecată puteau fi administrate doar înscrisuri în circumstanţiere, potrivit actualei reglementări, pot fi administrate atât înscrisuri în circumstanţiere, cât şi pentru soluţionarea acţiunilor penală şi civilă, prin urmare, acestea pot fi atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului.
18. De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală, dacă după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedură simplificată instanţa constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, constată acelaşi lucru, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit procedurii comune. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută critica potrivit căreia textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 şi art. 124 alin. (2).
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Raru Cornelia şi Enciu Magdalena Daniela, personal şi în calitate de reprezentant legal al minorilor Raru Robert Constantin, Raru Roxana Elena, Raru Ramona Ionela şi Enciu Raluca Cristina, în Dosarul nr. 4.038/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 375 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 324 din data de 27 aprilie 2016