Specificare SMR

Cerinţe obligatorii pentru agricultori

Elemente de control

SMR 1 - Conservarea păsărilor sălbatice

Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice - art. 3 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 4 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 5 lit. a), b) şi d), abrogată prin Directiva 2009/147/CE

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011 - art. 21 alin. (4), art. 22, 28, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (2) şi anexele nr. 3 şi 4A

1. Agricultorii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor naturale protejate au următoarele obligaţii:

a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei naturale protejate în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole, astfel:

- să utilizeze în mod raţional pajiştile prin cosit şi/sau păşunat pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele de animale avizate de administraţia/ custodele ariei;

- să aplice practici tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor sau să practice modul de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi de creştere a animalelor, după caz;

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului pentru planuri şi proiecte, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria naturală protejată, în conformitate cu legislaţia în domeniu.

2. În vederea protejării tuturor speciilor de păsări sălbatice, inclusiv a celor migratoare, sunt interzise:

a) uciderea sau capturarea intenţionată a păsărilor sălbatice, indiferent de metoda utilizată;

b) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură;

c) perturbarea intenţionată a păsărilor sălbatice, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare.

Se verifică;

a) dacă pentru activităţile pe care le desfăşoară agricultorul în aria naturală protejată sunt prevăzute restricţii în planul de management şi în regulamentul ariei şi dacă acestea sunt respectate;

b) deţinerea autorizaţiei de mediu/acordului de mediu/avizului da mediu/avizului Natura 2000, inclusiv a avizului administraţiei/custodelui ariei, după caz, şi respectarea condiţiilor stabilite de acestea, conform cerinţei prevăzute la pct. 1 lit. b);

c) existenţa unor semne/mijloace de ucidere, capturare sau perturbare intenţionată a păsărilor sălbatice, inclusiv a celor migratoare, precum şi existenţa unor semne de deteriorare, distrugere sau culegere intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor aparţinând păsărilor sălbatice;

d) existenţa unor indicii cu privire la poluarea sau deteriorarea habitatului păsărilor sălbatice, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/arbuştilor şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol, schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a ariei naturale protejate.

SMR 2 - Protecţia apelor subterane împotriva poluării cu substanţe periculoase

Directiva 80/68/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1979 privind protecţia apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanţe periculoase - art. 4 şi 5

Programul de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 351/2005, cu modificările şi completările ulterioare - art. 4 alin. (1), art. 6 şi tabelele 1-3 din anexa nr. 1

Codul de bune practici în fermă, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1.234/2006, cap. VI-X

Agricultorii care prin activitatea lor depozitează, manipulează sau utilizează substanţe periculoase din Lista de substanţe prioritare şi poluanţi specifici prevăzută în anexa nr. 1 la Programul de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 351/2005, cu modificările şi completările ulterioare, au următoarele obligaţii:

a) să nu evacueze direct sau indirect într-o resursă de apă produse ce conţin substanţe periculoase din Lista de substanţe prioritare şi poluanţi specifici, cu excepţia cazului în care agricultorul deţine autorizaţia de gospodărire a apelor;

b) să solicite şi să obţină actele de reglementare în domeniul protecţiei mediului şi/sau gospodăririi apelor, după caz, pentru activităţile pe care le desfăşoară şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la utilizarea, depozitarea şi evacuarea în mediu sau într-o resursă de apă a produselor ce conţin substanţe periculoase;

c) să respecte normele tehnice privind depozitarea, manipularea şi utilizarea produselor ce conţin substanţe periculoase, astfel cum sunt prevăzute la cap. VI-X din Codul de bune practici în fermă, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1.234/2006.

Substanţele periculoase utilizate în agricultură se regăsesc în conţinutul următoarelor produse/grupe de produse: biocide şi produse de protecţia plantelor (erbicide, fungicide, insecticide, acaricide), produse de uz veterinar (medicamente, substanţe antiparazitare), produse petroliere (combustibili, lubrifianţi, produse derivate), azotaţii şi fosfaţii din îngrăşăminte, alte produse utilizate pentru dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare şi decontaminare în fermă.

Se verifică:

a) dacă în activitatea sa agricultorul utilizează produse ce conţin substanţe periculoase şi dacă există indicii privind evacuarea directă sau indirectă într-o resursă de apă a unor produse ce conţin substanţe periculoase şi/sau ambalaje ori reziduuri aparţinând acestora;

b) dacă, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi/sau gospodăririi apelor, agricultorul are obligaţia deţinerii actelor de reglementare pentru activitatea pe care o desfăşoară (cazul A) sau dacă nu are această obligaţie (cazul B), astfel:

- cazul A - deţinerea actelor de reglementare în domeniul protecţiei mediului şi/sau gospodăririi apelor, după caz, şi respectarea condiţiilor stabilite de acestea cu privire la utilizarea, depozitarea şi evacuarea în mediu sau într-o resursă de apă a produselor ce conţin substanţe periculoase, conform cerinţei prevăzute la lit. b);

- cazul B - respectarea normelor tehnice privind utilizarea, manipularea şi depozitarea produselor ce conţin substanţe periculoase, conform cerinţei prevăzute la lit. c).

SMR 3 - Protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură

Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură - art. 3

Normele tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură, aprobate prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 344/708/2004, cu modificările ulterioare - cap. I şi II

Agricultorii care aplică nămoluri de epurare pe terenul cu destinaţie agricolă au următoarele obligaţii:

a) să utilizeze numai nămoluri tratate, pentru care s-a emis permisul de aplicare de către autoritatea locală pentru protecţia mediului. La cererea agricultorului, furnizorul de nămol este obligat să elibereze o copie a permisului de aplicare;

b) să nu aplice nămoluri de epurare pe terenuri destinate păşunatului, pe terenuri cultivate cu arbuşti fructiferi sau pe terenuri destinate producţiei de legume. Pe terenurile cultivate cu pomi fructiferi nu se aplică nămoluri de epurare în perioada de 10 luni înaintea recoltării şi în timpul recoltării;

c) să nu aplice nămoluri de epurare pe terenurile agricole cu panta mai mare de 12%;

d) să aplice nămoluri de epurare numai în perioadele în care este posibil accesul normal pe teren şi să asigure încorporarea nămolurilor în sol imediat după aplicare;

e) să anunţe autorităţile competente şi producătorul de nămol despre rotaţia culturilor, în scopul emiterii permisului de aplicare a nămolului;

f) să anunţe producătorul de nămol dacă s-a răzgândit în privinţa utilizării nămolului, înainte de a se realiza transportul acestuia.

În cazul utilizării nămolurilor de epurare în agricultură se verifică:

a) dacă agricultorul deţine o copie a permisului de aplicare a nămolului;

b) existenţa unor indicii cu privire la aplicarea nămolurilor de epurare pe terenurile destinate păşunatului, pe terenurile cultivate cu arbuşti fructiferi, pe terenurile cultivate cu legume, precum şi pe terenurile cultivate cu pomi fructiferi în perioada de 10 luni înaintea recoltării şi în timpul recoltării;

c) existenţa unor indicii privind aplicarea nămolurilor de epurare pe terenurile agricole cu panta mai mare de 12% şi nerespectarea obligaţiei privind încorporarea nămolurilor în sol imediat după aplicare;

d) dacă a anunţat autorităţile competente şi producătorul de nămol despre rotaţia culturilor pe terenul în cauză;

e) dacă a anunţat producătorul de nămol despre intenţia de a nu mai utiliza nămolul, înainte de a realiza transportul acestuia, în sensul respectării cerinţei prevăzute la lit. f).

SMR 4 - Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

Directiva 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole - art. 4 şi 5

Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, cu modificările şi completările ulterioare - art. 5 şi 6 şi anexele nr. 1³ şi 1⁴

Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.182/1.270/2005

Programul de acţiune pentru zonele vulnerabile la nitraţi din surse agricole, aprobat prin Decizia nr. 21.130/DC/2010 a Comisiei pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, în temeiul art. 6 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 964/2000

1. Agricultorii care desfăşoară activităţi în zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole au următoarele obligaţii:

a) să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale care să permită scurgeri de efluenţi/dejecţii, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioadele cele mai lungi de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice. Depozitarea gunoiului de grajd se realizează în platforme comune sau sisteme individuale, conform normelor tehnice prevăzute în anexele nr. 5-7 la Programul de acţiune pentru zonele vulnerabile la nitraţi din surse agricole, aprobat prin Decizia nr. 21.130/DC/2010 a Comisiei pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, în temeiul art. 6 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 (programul de acţiune);

b) să respecte perioadele de aplicare a gunoiului de grajd pe terenul agricol, respectiv calendarul de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice prevăzut în anexa nr. 3 la programul de acţiune;

c) să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot substanţă activă/ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an;

d) să nu aplice îngrăşăminte organice pe terenuri acoperite de zăpadă, pe terenuri cu apă în exces sau pe terenuri îngheţate;

e) să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta de peste 12%, în condiţii meteo favorabile;

f) să nu aplice îngrăşăminte organice sau chimice pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă stabilite în condiţiile legii. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie a apelor de suprafaţă este de 1 m pentru terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pentru terenurile cu panta de peste 12%;

g) să urmeze un plan de fertilizare pentru culturile agricole, elaborat după modelul prevăzut în anexa nr. 10 la Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.182/1.270/2005, şi să distribuie uniform îngrăşămintele pe terenul agricol;

h) să întocmească la zi, să păstreze şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale fermei privind suprafaţa agricolă, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor aplicate pe teren şi/sau expediate din fermă şi registrul nutrienţilor, astfel cum sunt prevăzute la art. 5 şi anexele nr. 8 şi 9 din programul de acţiune.

2. Agricultorii care desfăşoară activităţi în afara zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole trebuie să respecte prevederile Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.182/1.270/2005, în ceea ce priveşte aplicarea îngrăşămintelor organice sau chimice pe terenurile agricole situate în vecinătatea apelor de suprafaţă (fâşiile de protecţie) şi în zonele de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă, astfel cum sunt stabilite la pct. 1 lit. f).

3. Dacă, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi/sau gospodăririi apelor, agricultorii au obligaţia obţinerii actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară, să solicite şi să obţină actele de reglementare în domeniu şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.

În cazul exploataţiilor situate în zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole se verifică:

a) existenţa capacităţilor de depozitare a gunoiului de grajd (platforme comune/sisteme individuale), fără defecte structurale, precum şi mărimea acestor capacităţi având în vedere asigurarea necesarului de stocare a gunoiului de grajd în raport cu producţia de gunoi (efectivele de animale) şi durata de stocare;

b) respectarea perioadei de aplicare a gunoiului de grajd pe terenul agricol, respectiv calendarul de interdicţie pentru aplicarea gunoiului de grajd, conform cerinţei prevăzute la lit. b);

c) dacă numărul de animale deţinute în exploataţie se limitează la maximum 5,5 UVM/ha, raportat la suprafaţa agricolă a exploataţiei (pajişti permanente, teren arabil, plantaţii de vii şi livezi);

d) respectarea interdicţiei privind aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol în condiţii meteorologice şi pedologice nefavorabile (niciun tip de îngrăşământ nu se aplică pe terenuri acoperite de zăpadă, pe terenuri cu apă în exces sau pe terenuri îngheţate);

e) dacă pe terenul arabil cu panta de peste 12% îngrăşămintele organice aplicate au fost încorporate în sol;

f) menţinerea fâşiilor de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea apelor de suprafaţă;

g) prezenţa urmelor de îngrăşăminte organice şi chimice pe suprafeţele de teren ce constituie fâşii de protecţie a apelor de suprafaţă sau în zonele de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă, ce indică nerespectarea cerinţei de la pct. 1 lit. f);

h) existenţa şi aplicarea unui plan de fertilizare pentru fiecare tip de cultură la nivelul fermei;

i) existenţa şi completarea la zi a evidenţelor privind suprafaţa agricolă a fermei, structura culturilor, efectivele de animale, aplicarea îngrăşămintelor şi registrul nutrienţilor conform cerinţei de la lit. h).

În afara zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole se verifică respectarea interdicţiei privind aplicarea îngrăşămintelor organice sau chimice pe terenurile agricole situate în vecinătatea apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă, conform elementelor de control stabilite la lit. f) şi g). În cazul agricultorilor care au obligaţia obţinerii actelor de reglementare în domeniul protecţiei mediului şi/sau gospodăririi apelor, pentru activităţile pe care le desfăşoară, se verifică deţinerea actelor de reglementare în domeniu şi respectarea condiţiilor privind depozitarea şi aplicarea îngrăşămintelor organice/chimice pe terenul agricol, precum şi depozitarea şi evacuarea în mediu sau într-o resursă de apă a reziduurilor organice (efluenţi de siloz, dejecţii animale, ape reziduale etc.).

SMR 5 - Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică - art. 6 şi art. 13 alin. (1) lit. a)

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011 - art. 21, 22, 28, art. 33 alin. (1) şi anexele nr. 1-3, 4A şi 4B

1. Agricultorii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor naturale protejate au următoarele obligaţii:

a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei naturale protejate, în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole, astfel:

- să utilizeze în mod raţional pajiştile prin cosit şi/sau păşunat pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele de animale avizate de administraţia/custodele ariei;

- să aplice practici tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor sau să practice modul de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi de creştere a animalelor, după caz;

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului pentru planuri sau proiecte, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria naturală protejată, în conformitate cu legislaţia în domeniu.

2. Pentru protecţia speciilor de plante şi animale sălbatice prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, şi care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara acestora, sunt interzise:

a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a plantelor şi a animalelor sălbatice aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului biologic;

b) perturbarea intenţionată a animalelor sălbatice în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie;

c) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură;

d) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă a animalelor sălbatice;

e) recoltarea florilor şi a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului biologic.

Se verifică:

a) dacă pentru activităţile pe care le desfăşoară agricultorul în aria naturală protejată sunt prevăzute restricţii în planul de management şi în regulamentul ariei şi dacă acestea sunt respectate;

b) deţinerea autorizaţiei de mediu/acordului de mediu/avizului de mediu/avizului Natura 2000, inclusiv a avizului administraţiei/custodelui ariei, după caz, şi respectarea condiţiilor stabilite de acestea, conform cerinţei de la pct. 1 lit. b);

c) existenţa unor indicii cu privire la deteriorarea sau distrugerea habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale sălbatice care necesită o protecţie strictă, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/arbuştilor şi a perdelelor agroforestiere de protecţie existente pe terenul agricol, schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale sălbatice;

d) existenţa unor semne/mijloace de capturare, ucidere sau perturbare intenţionată a animalelor sălbatice aflate în mediul lor natural;

e) existenţa unor semne de recoltare a florilor şi fructelor, de culegere, tăiere sau distrugere cu intenţie a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale.

SMR 6 - Identificarea şi înregistrarea porcinelor

Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea şi înregistrarea porcinelor - art. 3, 4 şi 5

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 191/2012 - art. 1, 5-7, 10, 11 şi 13

Norma sanitară veterinară (NSV) privind sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 85/2008, cu modificările şi completările ulterioare - art. 3-6, art. 7 alin. (2) şi (3), art. 8 şi anexele nr. 2-4 la NSV

Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare - art. 2 alin. (6) lit. a), art. 4 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-c), art. 18, 39 şi art. 44 alin. (6) şi anexele nr. 1-13 la NSV

Deţinătorii animalelor din specia suine au următoarele obligaţii:

1. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizaţie profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator al Sistemului naţional de identificare şi înregistrare a animalelor (SNIIA):

a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie;

b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului eliberarea formularului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite;

d) să păstreze registrul exploatatei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.);

e) să predea utilizatorului documentele de mişcare destinate acestuia, cu care a achiziţionat animalele;

f) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să solicite utilizatorului aplicarea acesteia.

2. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să solicite direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor (DSVSA) să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie;

c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, mişcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal;

e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite;

f) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.);

g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie.

3. În cazul exploataţiilor comerciale:

a) să solicite DSVSA să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziţioneze crotalii (în cazul exploataţiilor comerciale de tip A) şi/sau trusa de tatuaj (în cazul exploataţiilor comerciale industriale) pentru identificarea animalelor din exploataţie;

c) să identifice animalele din exploataţie;

d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.);

e) să înregistreze în SNIIA animalele identificate individual (în cazul exploataţiilor comerciale de tip A) sau pe lot (în cazul exploataţiilor comerciale industriale), precum şi intrările şi ieşirile animalelor în/din exploataţie şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.);

f) să completeze formularele de mişcare pentru suine vii (în cazul exploataţiilor comerciale industriale) sau documentele de mişcare (în cazul exploataţiilor comerciale de tip A) pentru animalele deţinute, ce fac obiectul mişcării între exploataţii;

g) să înregistreze în SNIIA cel târziu până la sfârşitul lunii ianuarie a anului în curs efectivul deţinut la 1 ianuarie a anului în curs în cazul exploataţiilor comerciale industriale de suine.

În exploataţiile nonprofesionale se verifică:

a) identificarea suinelor conform legislaţiei în vigoare;

b) existenţa registrului exploataţiei din care să reiasă provenienţa fiecărui animal ce s-a regăsit la un moment dat în exploataţia respectivă;

c) corespondenţa dintre datele înscrise în Registrul naţional al exploataţiilor (RNE), registrul exploataţiei şi realitatea din teren.

În exploataţiile comerciale se verifică:

a) dacă identificarea animalelor este conform legislaţiei naţionale referitoare la sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor, respectiv crotalii în cazul exploataţiilor comerciale de tip A şi marcă de identificare în cazul exploataţiilor comerciale industriale;

b) dacă registrul exploataţiei este completat la zi;

c) dacă s-a înregistrat în SNIIA naşterile, mişcările şi evenimentele suferite de animale;

d) corespondenţa dintre datele înscrise în RNE, registrul exploataţiei şi realitatea din teren;

e) dacă a fost înregistrat în SNIIA până la sfârşitul lunii ianuarie a anului în curs efectivul deţinut la 1 ianuarie a anului în curs în exploataţia comercială industrială de suine;

f) completarea corectă şi completă a datelor în RNE şi în registrul exploataţiei.

SMR 7 - Identificarea şi înregistrarea bovinelor

Regulamentul (CE) nr. 1.760/2000 al Consiliului şi al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului - art. 4 şi 7

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003, cu modificările şi completările ulterioare - art. 1-3, 6, 6¹, 6³, art. 7 alin. (1) şi (3), art. 8, 9 şi 11

Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare - art. 2 alin. (6) lit. b), art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-e), art. 18, 39 şi anexele nr. 1-13 la NSV

Deţinătorii animalelor din specia bovine au următoarele obligaţii:

1. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizaţia profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie;

b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul negru al documentului de mişcare în cazul achiziţionării ori vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale vii sau exploataţii comerciale;

d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.);

e) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termenul prevăzut de legislaţia sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea formularului şi înregistrarea acestuia în RNE);

f) să ridice de la sediul DSVSA paşaportul bovinei, să achite contravaloarea acestuia şi să îl păstreze în condiţii bune;

g) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al paşaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia;

h) să solicite utilizatorului înscrierea în paşaport a noului deţinător în cazul cumpărării animalului;

i) să deţină asupra lor paşaportul animalului în timpul transportului acestuia.

2. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să solicite DSVSA să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie;

c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, mişcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal;

e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite;

f) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.);

g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie;

h) să ridice de la sediul DSVSA paşaportul pentru bovine, să achite contravaloarea acestuia şi să îl păstreze în condiţii bune;

i) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al paşaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia;

j) să înscrie în paşaport noul deţinător în cazul cumpărării animalului;

k) să deţină asupra lor paşaportul animalului în timpul transportului acestuia.

3. În cazul exploataţiilor comerciale:

a) să solicite DSVSA să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziţioneze crotalii necesare identificării animalelor din exploataţie;

c) să identifice animalele până la vârsta de 20 de zile şi să le înregistreze în baza de date RNE;

d) să actualizeze zilnic registrul exploataţiei, precum şi baza de date RNE;

e) să ridice de la DSVSA în termen de 14 zile de la înregistrarea bovinelor paşapoartele acestora, achitând contravaloarea lor;

f) să deţină asupra lor paşaportul animalelor în timpul transportului acestora;

g) să înscrie în paşaportul animalelor datele ultimului deţinător;

h) să completeze documentele de mişcare pentru animalele deţinute ce fac obiectul mişcării între exploataţii.

În exploataţiile nonprofesionale se verifică:

a) dacă animalele sunt identificate conform prevederilor legislaţiei în vigoare;

b) dacă registrul de exploataţie este completat la zi conform prevederilor legale în vigoare;

c) dacă proprietarul a ridicat de la sediul DSVSA paşapoartele bovinelor;

d) dacă corespund datele din registrul exploataţiei cu paşapoartele animalelor, cu datele din RNE şi cu situaţia din fermă;

e) dacă în paşaportul animalelor sunt înscrise datele ultimului deţinător.

În exploataţiile comerciale se verifică:

a) dacă animalele sunt identificate conform prevederilor legislaţiei în vigoare;

b) dacă registrul de exploataţie este completat la zi conform prevederilor legale în vigoare şi dacă s-au înregistrat în SNIIA naşterile, mişcările şi evenimentele suferite de animalele deţinute în termenele prevăzute de legislaţia în vigoare;

c) dacă proprietarul a ridicat de la sediul DSVSA paşapoartele bovinelor;

d) dacă corespund datele din registrul exploataţiei cu paşapoartele animalelor, cu datele din RNE şi cu situaţia din fermă;

e) dacă în paşaportul animalelor sunt înscrise datele ultimului deţinător;

f) completarea corectă şi completă a datelor în RNE şi în registrul exploataţiei.

SMR 8 - Identificarea şi înregistrarea animalelor din speciile ovine şi caprine

Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare şi de înregistrare a animalelor din speciile ovină şi caprină şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003 şi a directivelor 92/102/CEE şi 64/432/CEE - art. 3, 4 şi 5

Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 23/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 191/2012 - art. 1, 4-7, 10, 11 şi 13

Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare - art. 2 alin. (6) lit. b) şi alin. (7), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-c), art. 18, 39 şi anexele nr. 1-13 la NSV

Deţinătorii animalelor din speciile ovine şi caprine au următoarele obligaţii:

1. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizaţia profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie;

b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul negru al documentului de mişcare, în cazul achiziţionării ori vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale vii sau exploataţii comerciale;

d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.);

e) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să fie aplicată în termenul prevăzut de legislaţia sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea formularului şi înregistrarea acestuia în RNE).

2. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să solicite DSVSA să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie;

c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, mişcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal;

e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite;

f) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.);

g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie.

3. În cazul exploataţiilor comerciale:

a) să cumpere crotaliile necesare identificării animalelor din exploataţie;

b) să solicite DSVSA să devină utilizator SNIIA;

c) să se asigure că toate animalele din exploataţie ce au vârsta de peste 6 luni sunt înregistrate în SNIIA;

d) să completeze documentele de mişcare pentru animalele ce vor fi mişcate din exploataţia deţinută şi să înregistreze în SNIIA ieşirea animalelor din exploataţie, precum şi eventualele intrări;

e) să actualizeze zilnic registrul exploataţiei şi baza de date RNE.

În exploataţiile nonprofesionale se verifică:

a) dacă animalele sunt identificate conform prevederilor legislaţiei în vigoare;

b) dacă registrul de exploataţie este completat la zi, conform prevederilor legale în vigoare;

c) dacă corespund datele din registrul exploataţiei cu datele din RNE şi cu situaţia din fermă.

În exploataţiile comerciale se verifică:

a) dacă animalele sunt identificate conform prevederilor legislaţiei în vigoare;

b) dacă registrul de exploataţie este completat la zi conform prevederilor legale în vigoare şi dacă s-au înregistrat în SNIIA naşterile, mişcările şi evenimentele suferite de animalele deţinute în termenele prevăzute de legislaţia în vigoare;

c) dacă corespund datele din registrul exploataţiei cu datele din RNE şi cu situaţia din fermă;

d) completarea corectă şi completă a datelor în RNE şi în registrul exploataţiei.