Document embed

DECIZIE nr. 458 din 7 noiembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Radu Dănuţ Voinea în Dosarul nr. 7.658/105/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 364D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.658/105/2011, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul contestator Radu Dănuţ Voinea într-un litigiu referitor la recalcularea pensiei de serviciu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă, coroborate cu art. 47 privind dreptul la pensie, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, coroborate cu art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 115 din Constituţie, arată că Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Or, în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu poate fi vorba despre o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, deoarece există o metodologie de calculare a pensiilor prevăzută de Legea nr. 119/2010.

În situaţia în care Guvernul considera că se impunea modificarea metodologiei de calculare aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, acesta avea posibilitatea de a proceda la modificarea acestei metodologii tot printr-o hotărâre, nefiind necesară adoptarea unei ordonanţe de urgenţă.

Pe de altă parte, susţine că Guvernul nu a motivat urgenţa în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă nr. 59/2011, invocând, în mod neconvingător, existenţa unui pretins interes public în revizuirea pensiilor de serviciu ce fuseseră deja calculate în baza Hotărârii Guvernului nr. 737/2010.

Totodată, arată că dreptul la pensie este un drept fundamental, iar potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul juridic al instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute în Constituţie. Or, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 s-a dispus revizuirea din oficiu a pensiilor şi este evident că au fost adoptate norme noi care afectează regimul juridic al dreptului fundamental la pensie, măsuri care se situează în afara cadrului normativ stabilit prin Legea nr. 119/2010. Prin urmare, întrucât scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a fost acela de a diminua încă o dată cuantumul pensiilor de serviciu, acest act normativ cade sub incidenţa interdicţiei prevăzute la art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil, arată că actul normativ criticat aduce atingere acestui principiu, în componentele sale, şi anume respectarea principiului securităţii juridice, egalitatea de arme şi executarea hotărârilor judecătoreşti.

În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în faţa unui tribunal, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, presupune ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu poată fi rediscutată. Astfel, prin Legea nr. 119/2010, normă substanţială, pensiile de serviciu au fost recalculate. Însă, în urma contestaţiilor formulate, beneficiarii acestora au avut câştig de cauză. Obţinându-se soluţii irevocabile favorabile, pensiile de serviciu au fost din nou diminuate printr-o normă tehnică, şi anume Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, "accesoriu al Legii nr. 119/2010". Practic, prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă se supune aceeaşi situaţie juridică controlului judecătoresc. De altfel, având caracter tehnic, iar nu substanţial, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu poată să repună în discuţie problema de drept ridicată prin aplicarea Legii nr. 119/2010, problemă de drept căreia i s-a dat răspuns prin pronunţarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile. De aceea, se aduce atingere securităţii juridice.

Pe de altă parte, consideră că se aduce atingere egalităţii de arme, întrucât statul, prin executiv, profită de atribuţiile sale în procesele civile, adoptând acte normative de natură să influenţeze soarta litigiilor. Din moment ce instanţele de judecată s-au pronunţat în mod irevocabil, Guvernul a făcut abuz de puterea sa, adoptând o normă tehnică inferioară normei substanţiale.

În ceea ce priveşte dreptul de a cere executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile obţinute, subliniază că, întrucât nu s-au semnalat circumstanţe noi care să justifice adoptarea unor norme juridice noi, de substanţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 împiedică punerea în executare a soluţiei judecătoreşti irevocabile. Deşi acest act normativ nu reprezintă o normă substanţială, totuşi el face inoperantă hotărârea judecătorească irevocabilă. Altfel, se încalcă dreptul de a obţine executarea hotărârii judecătoreşti.

În final arată că, aşa cum s-a reţinut în opinia separată formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 18/2013, Legea nr. 119/2010 - pentru a cărei aplicare a fost emisă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 - încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel arată că scopul Legii nr. 119/2010 a fost acela ca toate aceste categorii de pensii să devină pensii în sensul Legii nr. 19/2000, iar recalcularea lor să aibă loc utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000. Or, în momentul de faţă, prin intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, dispoziţiile Legii nr. 119/2010 au aceeaşi eficienţă, prin determinarea concretă a modului de calculare a pensiilor stabilite prin legi speciale. În final, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 214/2012, nr. 215/2012 şi nr. 533/2012 şi "Decizia de inadmisibilitate pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în 7 februarie 2010".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Cu privire la motivele de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că, astfel cum rezultă din preambulul acestei ordonanţe de urgenţă, scopul revizuirii pensiilor este acela de a se stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.

Prin urmare, lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor Legii nr. 119/2010, prevăzuţi la art. 1 lit. c)-h), necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii, în scopul de a nu sancţiona persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reuşit în intervalul iniţial pus la dispoziţie de către legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, relevă situaţia deosebită creată ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivităţii.

Aşadar, la data adoptării ordonanţei de urgenţă a existat, pe de-o parte, o situaţie extraordinară, iar, pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic, nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecinţelor negative sus-menţionate.

Prin urmare, nu se poate reţine că ordonanţa de urgenţă criticată afectează, în accepţiunea dată noţiunii de "a afecta", prevăzută la art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin Decizia nr. 1.189/2008, vreun drept constituţional consacrat, deoarece măsurile din cuprinsul acestui act normativ sunt de natură a ocroti, iar nu de a vătăma sau încălca drepturi fundamentale.

Pe de altă parte, referitor la natura juridică a ordonanţelor de urgenţă, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin deciziile nr. 5/2001, nr. 173/2001, nr. 260/2001, nr. 46/2002 sau nr. 258/2006, ordonanţele de urgenţă au putere de lege, aşadar sunt acte legislative şi, în consecinţă, pot conţine norme de reglementare primară.

Cu privire la motivele de neconstituţionalitate intrinsecă, prin raportare la art. 47 din Constituţie, apreciază că autorul excepţiei nu a precizat argumentele pentru care ordonanţa criticată contravine acestei norme constituţionale şi, sub acest aspect, excepţia este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Cu privire la art. 15 alin. (2) din Constituţie, arată că respectarea principiului neretroactivităţii legii nu înseamnă că, după adoptarea unui act normativ, legiuitorul nu mai poate să reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se tot pe principiul contributivităţii, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridică a acestui domeniu. Aşadar, normele criticate nu aduc atingere principiului general potrivit căruia o normă juridică acţionează în timp din momentul mirării ei în vigoare şi până la momentul ieşirii sale din vigoare şi se bucură de prezumţia de constituţionalitate.

Referitor la motivele de neconstituţionalitate extrinsecă, menţionează că nici acestea nu pot fi reţinute, cu atât mai mult cu cât existenţa situaţiei extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente. Astfel, adoptarea actului normativ criticat a fost determinată de consecinţele intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, şi anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.

Referitor la invocarea art. 20 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, consideră că din examinarea actului normativ criticat nu rezultă prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine o îngrădire a accesului liber la justiţie sau să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât acesta nu reglementează imposibilitatea punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Cât priveşte pretinsa încălcare a dreptului la un nivel de trai decent, menţionează că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

În sensul celor de mai sus, Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 215/2012, nr. 704/2012 şi nr. 601/2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 47 privind nivelul de trai şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi limitele de adoptare a ordonanţelor de urgenţă. De asemenea sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă

1. Potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."

Sintagma "situaţii extraordinare" a fost analizată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care - prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009 - a statuat că pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Prin aceleaşi decizii, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa pronunţată anterior revizuirii Legii fundamentale prin care a precizat că de esenţa cazului excepţional este caracterul său obiectiv, în sensul că "existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă". (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).

Aplicând la speţă aceste principii, prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea a constatat că, "în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, existenţa unei situaţii extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente, consecinţe ale intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, şi anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situaţia veniturilor realizate pe parcursul vieţii profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum şi faptul că era necesară remedierea acestei situaţii într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just şi în conformitate cu principiul contributivităţii a drepturilor de pensie a unor largi categorii socioprofesionale, Curtea a constatat că această împrejurare avea natura unei situaţii extraordinare.

Cât priveşte condiţia ca situaţia extraordinară să impună, totodată, o intervenţie legislativă urgentă, Curtea a reţinut că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanţă de urgenţă a fost modalitatea cea mai rapidă şi eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încălcarea lor."

2. Referitor la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.

Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu afectează dreptul la pensie, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci reglementează procedura revizuirii din oficiu de către casele teritoriale de pensii, prin emiterea unor decizii de revizuire, tocmai în scopul de a stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.

În consecinţă, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu s-au încălcat prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora "Ordonanţele de urgenţă [..]nu pot afecta [...] drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie [...]."

3. Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia Guvernul avea posibilitatea de a proceda la modificarea acestei metodologii de calcul al pensiilor tot printr-o hotărâre, nefiind necesară adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010.

De asemenea, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauză, astfel încât nu se poate reţine susţinerea conform căreia materia reflectată în actul normativ criticat ar ţine de domeniul legislaţiei secundare.

II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă

1. Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin imposibilitatea executării unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, Curtea reţine următoarele:

Autorul excepţiei consideră că, deşi instanţa de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în baza Legii nr. 119/2010, menţinând în plată pensia de serviciu, prin hotărâre irevocabilă, totuşi, după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, s-a emis o altă decizie de revizuire a pensiei, în temeiul art. 1 alin. (1) din aceasta. Or, prin contestarea deciziei de revizuire emise în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 se repune în discuţie aceeaşi problemă de drept deja soluţionată - în mod irevocabil - de instanţa judecătorească.

Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 215/2012, că actul normativ criticat nu conţine prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecăţii ori neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, în privinţa anumitor cauze determinate.

Astfel, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a statuat că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atât timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În plus, Curtea reţine că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, şi a stabilit că - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012 - sunt supuse revizuirii şi pensiile prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, fiind menţinut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reţine puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri.

În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că "cele două hotărâri judecătoreşti sunt pronunţate în baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012. Or, pentru existenţa «lucrului judecat», potrivit art. 1201 din Codul civil, este nevoie de o triplă identitare: de părţi, de obiect şi de cauză, care nu se regăseşte în situaţia analizată, întrucât cele două contestaţii, deşi implică aceleaşi părţi şi au acelaşi obiect, nu se întemeiază pe aceeaşi cauză.

[...] Practic, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, legiuitorul a înţeles să reglementeze o nouă procedură de recalculare a pensiilor de serviciu, distinctă şi ulterioară, denumită «revizuire», şi având în vedere alte criterii decât cele menţionate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmează a fi reluată, indiferent de soluţiile pronunţate în contestaţiile soluţionate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanţă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, nu poate fi opus în cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat."

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat că "nu există putere de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate într-o contestaţie prin care a fost anulată, în mod irevocabil, decizia de revizuire a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, faţă de o nouă contestaţie formulată împotriva deciziei de revizuire a aceleiaşi pensii de serviciu, emisă în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012."

Pentru aceleaşi argumente, instanţa supremă a decis că "nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanţă, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, nu se poate aprecia că accesul la justiţie este iluzoriu.[...]"

Referitor la încălcarea principiul securităţii juridice, Curtea Constituţională reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina preambulului convenţiei, care enunţă preeminenţa dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. (Hotărârea din 30 septembrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61).

Or, în cazul de faţă, hotărârile judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 şi păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.

Aşadar, nu suntem în prezenţa unor cazuri de rediscutare a soluţiilor definitive şi irevocabile asupra contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emise în temeiul Legii nr. 119/2010, ci de noi litigii având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de revizuire a aceleiaşi pensii de serviciu, emise în baza noului temei, şi anume a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.

Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin neasigurarea egalităţii armelor, Curtea reţine că, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii armelor - garanţie a desfăşurării unui proces echitabil - implică un "echilibru echitabil" între părţi pe toată durata de desfăşurare a procesului şi presupune acordarea pentru fiecare parte a posibilităţii rezonabile de a-şi prezenta cauza. În acest sens este Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunţată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33.

Or, în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, nu se aduce în discuţie o astfel de problemă, întrucât aceasta nu conţine dispoziţii de natură să influenţeze situaţia procesuală a părţilor, ci instituie o nouă procedură de recalculare a pensiilor, denumită "revizuire".

În consecinţă, Curtea constată că principiul egalităţii armelor nu are incidenţă în cauză.

2. Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că această critică este neîntemeiată, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 se aplică numai pentru pensiile plătite după intrarea ei în vigoare, iar nu şi pentru pensiile deja încasate.

Referitor la transformarea pensiilor de serviciu în pensii în sensul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi la micşorarea cuantumului acestora, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, respingând excepţiile de neconstituţionalitate, de exemplu, prin Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, şi prin Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar; Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, a constatat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu Dănuţ Voinea în Dosarul nr. 7.658/105/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 noiembrie 2013.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 770 din data de 10 decembrie 2013