DECIZIE nr. 834 din 3 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10, art. 17 şi art. 51 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, precum şi ale pct. 42 din anexa la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Mariţiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10, art. 17 şi art. 51 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, precum şi ale pct. 37 din anexa la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Şipoteanu Lucian Eugen şi Şipoteanu Magdalena în Dosarul nr. 14.370/193/2014 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.423D/2015.
2. La apelul nominal răspunde Şipoteanu Lucian Eugen, personal şi asistat de avocatul Constantin Iordan, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorii excepţiei prin care se solicită admiterea acesteia şi asupra notelor scrise depuse de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Botoşani prin care aceasta solicită respingerea excepţiei.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei astfel cum aceasta a fost formulată. Acesta susţine că cele trei prerogative ale dreptului de proprietate sunt limitate de dispoziţiile de lege criticate, iar impunerea în sarcina proprietarului de pădure de a realiza paza acesteia numai prin intermediul unui ocol silvic încalcă dreptul de proprietate garantat de art. 44 din Legea fundamentală.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, "fondul forestier naţional este, după caz, proprietate publică sau privată şi constituie bun de interes naţional" şi astfel obligaţia impusă prin textele de lege criticate apare ca fiind justificată. De altfel, mai susţine reprezentantul Ministerului Public, legea prevede posibilitatea pentru proprietarii de păduri de a înfiinţa ocoale silvice de regim.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
5. Prin Încheierea din data de 9 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 14.370/193/2014, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10, art. 17 şi art. 51 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, precum şi ale pct. 37 din anexa la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Şipoteanu Lucian Eugen şi Şipoteanu Magdalena cu ocazia soluţionării unei cauze civile având ca obiect "îmbogăţirea fără justă cauză".
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, încălcând dreptul de proprietate, deoarece obligă persoanele fizice ce deţin în proprietate un fond forestier să asigure serviciile de pază prin intermediul unui ocol silvic. Apreciază că serviciul de pază nu este o activitate cu specific silvic, astfel că ar putea fi realizată de orice firmă, indiferent dacă aceasta este constituită şi funcţionează ca ocol silvic.
7. Judecătoria Botoşani - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate urmăresc ocrotirea unui interes general şi social şi nu încalcă prevederile art. 44 din Constituţie, dreptul de proprietate nefiind un drept absolut, acesta fiind susceptibil de limitări pentru ocrotirea unor interese generale ale societăţii. Astfel, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarilor. Îngrădirile criticate sunt justificate prin perspectiva interesului general ocrotit şi nu aduc nicio atingere dreptului de proprietate, având în vedere şi faptul că, potrivit art. 10 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008, proprietarii de păduri pot înfiinţa ocoale silvice de regim, pârâţii din prezenta cauză nefăcând demersuri în acest sens.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Avocatul Poporului arată că, potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite. Or, potrivit legii, fondul forestier, indiferent de forma de proprietate (publică sau privată), constituie bun de interes naţional. În plus, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, ci trebuie stabilit un raport de proporţionalitate între necesitatea protecţiei proprietăţii private şi exigenţele de interes general ale societăţii, iar măsurile impuse prin textele de lege criticate dau expresie dispoziţiilor art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală, care obligă proprietarul ca, în exercitarea dreptului de proprietate, să respecte, printre altele, sarcinile privind protecţia mediului, aceste sarcini constituind chiar limitări ale dreptului de proprietate.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10, art. 17, art. 51 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, precum şi ale pct. 42 din anexa la lege. Legea nr. 46/2008 - Codul silvic a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015. Curtea observă că instanţa de judecată identifică, prin redarea textelor criticate în cuprinsul încheierii de sesizare, ca norme aplicabile cauzei deduse judecăţii prevederile din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 133/2015. După modificările realizate prin acest act normativ, Legea nr. 46/2008 - Codul silvic a fost republicată, definiţia noţiunii "regim silvic" regăsindu-se la pct. 42 din anexa la lege. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:
Art. 10: "(1) Este obligatorie administrarea sau, după caz, asigurarea serviciilor silvice pentru întregul fond forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice. Pentru fondul forestier proprietate publică a statului deţinut de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea», administrarea se realizează de către structurile din cadrul acestuia.
(2) Administrarea, precum şi serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice, care sunt de două tipuri:
a) ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi din structura Regiei Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat», care administrează fond forestier proprietate publică a statului şi care sunt înfiinţate de acestea; Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea», poate asigura administrarea prin bazele experimentale, care se asimilează ocoalelor silvice de stat, dar numai pentru fondul forestier proprietate publică a statului pentru care are calitatea de administrator, potrivit legii;
b) ocoale silvice de regim, care sunt înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier ori de asociaţii constituite de către acestea.
(3) Ocoalele silvice prevăzute la alin. (2) sunt de interes public şi pot administra sau asigura servicii silvice, după caz, şi pentru alte proprietăţi forestiere, pe bază de contracte, care constituie titlu executoriu cu privire la sumele datorate de către proprietar pentru administrarea sau asigurarea serviciilor silvice, după caz, cu excepţia ocolului silvic propriu al Regiei Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat», care poate asigura administrarea sau serviciile silvice numai pentru fondul forestier pe care îl are în administrare proprie.
(4) În formele asociative de proprietate la care statul deţine în indiviziune terenuri cu vegetaţie forestieră, statul este reprezentat în drepturile sale de către Ministerul Finanţelor Publice."
- Art. 17: "(1) Respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toţi proprietarii sau deţinătorii de fond forestier.
(2) Proprietarii fondului forestier au următoarele obligaţii în aplicarea regimului silvic:
a) să asigure elaborarea şi să respecte prevederile amenajamentelor silvice şi să asigure administrarea/serviciile silvice pentru fondul forestier aflat în proprietate, în condiţiile legii;
b) să asigure paza şi integritatea fondului forestier;
c) să realizeze lucrările de regenerare a pădurii;
d) să realizeze lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor;
e) să execute lucrările necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor pădurilor;
f) să asigure respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
g) să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor şi eliberarea documentelor specifice de către personalul abilitat;
h) să asigure întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere pe care le au în administrare sau în proprietate;
i) să aibă delimitat fondul forestier aflat în proprietate, în conformitate cu actele de proprietate sau cu documentele cadastrale, după caz, prin semne de hotar, şi să le menţină în stare corespunzătoare;
j) să notifice structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile, cu privire la transmiterea proprietăţii asupra terenurilor forestiere.
(3) În cazul administrării fondului forestier prin ocoale silvice autorizate, obligaţiile prevăzute la alin. (2) aparţin acestora, cu excepţia celei prevăzute la alin. (2) lit. i)."
- Art. 51: "(1) Proprietarii de păduri sunt obligaţi să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a păşunatului şi a altor fapte păgubitoare pentru fondul forestier, în condiţiile legii.
(2) Personalul silvic care are atribuţii pentru paza pădurilor este dotat cu armament de serviciu, în condiţiile legii.
(3) În exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier, precum şi constatarea contravenţiilor şi a faptelor ce constituie infracţiuni silvice, personalul silvic este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, în limitele competenţelor stabilite de lege."
Pct. 42: "Regimul silvic - sistemul unitar de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi paza fondului forestier, în scopul asigurării gestionării durabile."
13. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. În temeiul acestor prevederi constituţionale, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (a se vedea Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004). Dispoziţia constituţională permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de proprietate într-o interpretare sistematică a Constituţiei, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate (a se vedea Decizia nr. 471 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 13 ianuarie 2005). De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală permit posibilitatea instituirii unor limite legale de exercitare a dreptului de proprietate, pentru protejarea unor interese publice, precum interesul economic general sau fiscal, interesul edilitar, interesul de salubritate şi sănătate publică, interesul social, cultural istoric, urbanistic şi arhitectural, interesul siguranţei şi apărării naţionale etc., cu condiţia ca aceste limitări legale să nu atingă însăşi substanţa dreptului de proprietate (a se vedea Decizia nr. 469 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011).
15. În ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, Curtea constată că, prin Decizia nr. 492 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 22 ianuarie 2014, a statuat că aceasta prevede în cuprinsul titlurilor II şi III reguli stricte cu privire la obligaţiile proprietarului de fond forestier, indiferent de forma de proprietate, referitoare la obligaţia de respectare a regimului silvic şi a regulilor privind protecţia mediului, a amenajamentelor silvice, precum şi alte obligaţii. Curtea a reţinut că aceste obligaţii sunt o aplicare, la nivel legislativ, a prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (7), potrivit cărora "dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".
16. În continuare, Curtea a statuat că, în virtutea faptului că pădurea constituie un bun de interes naţional, legiuitorul a reglementat un cadru legislativ strict în privinţa conţinutului dreptului de proprietate asupra acesteia. Referitor la atributul de folosinţă, acest cadru legal are în vedere administrarea pădurii şi asigurării serviciilor silvice prin ocoale silvice pe bază de contract şi, în mod evident, aplicarea regimului silvic cu toate obligaţiile pe care acesta le presupune. Rezultă că legiuitorul a înţeles să stabilească în acest fel conţinutul dreptului de proprietate asupra pădurii/fondului forestier, tocmai în aplicarea art. 44 alin. (1) şi (7) din Constituţie. Astfel, măsurile instituite de prevederile legale nu echivalează cu o sarcină asupra proprietăţii, ci sunt obligaţii impuse proprietarului în considerarea bunului pentru a se asigura gestionarea durabilă a pădurilor/fondului forestier. Aşadar, raportat la scopul legitim urmărit, Curtea a constatat că regimul special de reglementare a atributului de folosinţă, inclusiv sub aspectul obligaţiei care incumbă proprietarilor de a încheia contractul de administrare/servicii silvice, este adecvată, necesară şi proporţională, respectând un just echilibru între interesele generale ale societăţii şi cele particulare ale titularilor dreptului de proprietate.
17. Curtea apreciază că atât considerentele, cât şi soluţia din această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenţei.
18. Distinct de cele reţinute în decizia anterior menţionată, Curtea reţine că Legea nr. 46/2008 - Codul silvic obligă la administrarea sau, după caz, asigurarea serviciilor silvice pentru întregul fond forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice. Acestea din urmă pot fi de două feluri, şi anume ocoale silvice de stat şi ocoale silvice de regim. Potrivit art. 10 alin. (2) lit. b) şi art. 13 alin. (2) din lege, ocoalele silvice de regim sunt înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier ori de asociaţii constituite de către acestea şi funcţionează similar asociaţiilor şi fundaţiilor sau ca societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990. De asemenea, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, administrarea şi/sau serviciile silvice se realizează prin ocoale silvice de regim ori pe bază de contract cu alte ocoale silvice.
19. Astfel, din reglementarea modului de înfiinţare a ocoalelor silvice de regim, Curtea observă că înşişi autorii excepţiei puteau face demersuri pentru înfiinţarea unui astfel de ocol silvic sau pentru încheierea cu un ocol silvic de regim a unui contract pentru asigurarea serviciilor silvice, fără a fi obligaţi la încheierea unui astfel de contract cu Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Şipoteanu Lucian Eugen şi Şipoteanu Magdalena în Dosarul nr. 14.370/193/2014 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 10, art. 17 şi art. 51 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, precum şi ale pct. 42 din anexa la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 141 din data de 24 februarie 2016