Document embed

DECIZIE nr. 737 din 3 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, excepţie ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Brăila în Dosarul nr. 5.200/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 514D/2015.

2. La apelul nominal răspund, pentru autoarea excepţiei, avocat Sorina Bosoanca, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, consilier Vasilică Adrian, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus, la dosar, un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care susţine admiterea acesteia. În acest sens, arată, în esenţă, că art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 conţine o prevedere discriminatorie pentru persoanele juridice beneficiare ale fondurilor europene nerambursabile - care au sesizat instanţele judecătoreşti cu acţiuni în anularea notelor de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, întocmite în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, şi au o hotărâre definitivă - în raport cu persoanele juridice beneficiare ale fondurilor europene nerambursabile, care au contestat notele pe cale administrativă sau în faţa instanţelor judecătoreşti, dar cauzele lor nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2013. De asemenea, apreciază că există o practică neunitară a instanţelor judecătoreşti, în ceea ce priveşte dezlegarea dată acţiunilor în anularea notelor de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare identice, aşa cum rezultă din practica judiciară. Totodată, faţă de punctul de vedere formulat de parte, consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992. Depune concluzii scrise şi practică judiciară în materie.

5. Reprezentantul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice solicită respingerea excepţiei, în principal, ca inadmisibilă, faţă de dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât textele legale criticate se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece art. 6 lit. c) din ordonanţă instituie o excepţie de la aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 14/2013, şi anume în situaţia în care corecţiile financiare sau creanţele bugetare stabilite prin notele de constatare au fost menţinute de instanţele judecătoreşti, prin hotărâri definitive, în sarcina beneficiarilor. Arată că această măsură este în acord şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat, de principiu, că, atunci când pune în aplicare politicile sale, mai ales cele economice şi sociale, legiuitorul ar trebui să beneficieze de o mare flexibilitate pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită o reglementare, cât şi asupra alegerii modalităţii de aplicare a acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

7. Prin Încheierea din 20 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.200/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Brăila, într-o cauză având ca obiect anularea Notei privind neîncadrarea în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 14/2013 a Direcţiei Generale Programe Europene, precum şi a unei decizii emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciază că art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 conţine o prevedere discriminatorie cu privire la persoanele juridice beneficiare ale fondurilor europene nerambursabile, care au formulat acţiuni în anularea notelor de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, întocmite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, şi care au fost respinse de instanţele judecătoreşti anterior intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2013.

9. Consideră că, prin aplicarea textului de lege criticat, s-a ajuns la situaţii paradoxale şi discriminatorii, întrucât soluţiile instanţelor de judecată sunt neunitare, iar beneficiarii de fonduri europene care nu au atacat în justiţie notele de constatare şi stabilire a corecţiilor financiare sunt favorizaţi faţă de cei care sau adresat instanţelor de judecată.

10. Susţine că adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2013, după ce unele note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare au format obiectul controlului de legalitate al instanţelor de judecată, nu poate defavoriza persoanele juridice cărora aceste corecţii le-au fost aplicate, decât încălcând principiul fundamental al egalităţii în faţa legii. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii pentru persoanele juridice care au contestat în justiţie notele de constatare, obţinând o sentinţă definitivă, şi constituie o reală îngrădire a accesului liber la justiţie.

11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că sfera subiecţilor vizaţi este aceeaşi, atât în ceea ce priveşte dispoziţiile de favoare, instituite de Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013, cât şi în privinţa excepţiilor prevăzute la art. 6 din aceeaşi ordonanţă, excepţii care nu vizează beneficiarii, ci situaţiile juridice în care legiuitorul a înţeles să nu mai intervină prin suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, astfel că nu există nicio problemă de constituţionalitate din perspectiva art. 16 din Legea fundamentală.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise formulate de autoarea excepţiei, punctul de vedere depus de partea Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 30 iulie 2013, aprobată cu modificări prin Legea nr. 16/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 4 martie 2015, având următorul cuprins: "Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanţate din fonduri europene din cadrul Programului operaţional regional: [...]

c) în situaţia în care corecţiile financiare şi/sau creanţele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, precum şi sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menţinute de instanţele judecătoreşti în sarcina beneficiarilor prevăzuţi la art. 1, prin hotărâri definitive."

16. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 414 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 31 iulie 2015, a reţinut că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 14/2013 stabilesc condiţiile în care sunt suportate de la bugetul de stat sumele aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, determinând cu precizie sfera contractelor de achiziţie publică vizate de acest act normativ. Aşa cum prevede art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013, în forma în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale, acest act normativ se aplică beneficiarilor de fonduri europene, instituţii publice locale, respectiv comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţii publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora, din cadrul Programului operaţional regional 2007-2013, până la sfârşitul perioadei de implementare a Programului.

18. De asemenea, prin decizia menţionată, Curtea a statuat că, fiind vorba de acordarea unor facilităţi fiscale pentru anumite persoane juridice de drept public, în considerarea unui scop legitim, este apanajul legiuitorului să stabilească întinderea şi aplicarea în concret a acestora. Aşa fiind, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este în deplină concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50).

19. Distinct de cele menţionate, referitor la pretinsa discriminare făcută de legiuitor între beneficiarii de fonduri europene care nu au contestat notele de corecţie sau au contestat notele de corecţie, dar litigiile lor nu au fost soluţionate, şi cei care le-au contestat şi au obţinut o hotărâre judecătorească definitivă, prin care corecţiile au fost menţinute, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa Curtea, exemplu fiind Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii deosebite pentru situaţii diferite, aşa cum este şi în cazul de faţă. Faptul că legiuitorul a condiţionat suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare de îndeplinirea anumitor condiţii, printre care şi aceea ca notele de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, precum şi sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale să nu fi fost menţinute de instanţele judecătoreşti în sarcina beneficiarilor prevăzuţi la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013, prin hotărâri definitive, reprezintă o măsură legislativă pe deplin justificată, având în vedere efectele hotărârilor judecătoreşti.

20. Referitor la efectele hotărârilor judecătoreşti, în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, şi Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 decembrie 2013, Curtea a statuat că "înfăptuirea justiţiei, în numele legii, are semnificaţia că actul de justiţie izvorăşte din normele legale, iar forţa lui executorie derivă tot din lege. Altfel spus, hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru soluţionarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice şi de eficientizare a normelor de drept substanţial. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească - desemnând tocmai rezultatul activităţii judiciare - reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiţiei. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părţile având obligaţia să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicţional, fără posibilitatea de a mai pune în discuţie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecăţii. Prin urmare, hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficienţă specifică de către ordinea normativă constituţională. Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătoreşti îl constituie forţa executorie a acesteia, care trebuie respectată şi executată atât de către cetăţeni, cât şi de autorităţile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă şi irevocabilă de caracterul ei executoriu reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept şi o obstrucţionare a bunei funcţionări a justiţiei."

21. Prin urmare, dispoziţiile art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013, potrivit cărora nu fac obiectul actului normativ menţionat corecţiile financiare şi/sau creanţele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, precum şi sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale menţinute de instanţele judecătoreşti prin hotărâri definitive, dispun cu privire la aplicabilitatea exclusivă, pentru viitor, a dispoziţiilor ordonanţei, fără a afecta raporturile juridice încheiate în mod definitiv, prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti, astfel că nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1).

22. Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 constituie o reală îngrădire a accesului liber la justiţie, întrucât dispoziţia supusă controlului de constituţionalitate reprezintă o consecinţă a accesului liber la justiţie, astfel cum acesta este consacrat în art. 21 din Constituţie. De asemenea, notele de constatare emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice sunt acte administrative, iar controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Brăila în Dosarul nr. 5.200/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 noiembrie 2015.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 82 din data de 4 februarie 2016