DECIZIE nr. 290 din 11 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Marieta Safta

- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Partidul Social Românesc-Filiala Sector 6 prin preşedinte Frunză Gabriel Mugurel în Dosarul nr. 8.223/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti -Secţia civilă, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 647D/2016.
2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Marius Niculae. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Preşedintele Curţii Constituţionale dispune a se face apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 648D/2016, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 8.224/303/2016 al aceleiaşi instanţe.
4. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Marius Niculae. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în aceste dosare, preşedintele pune în discuţie, din oficiu, problema conexării lor. Reprezentantul autorului excepţiei este de acord cu conexarea. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor.
6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
7. Reprezentantul autorului excepţiei arată mai întâi că are o cerere prealabilă. Solicită Curţii Constituţionale să ia act de modificarea cererii formulate, în sensul menţinerii excepţiei de neconstituţionalitate numai cu privire la dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, şi a renunţării la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 şi art. 52 din acelaşi act normativ.
8. Curtea respinge cererea de renunţare formulată, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului [...]".
9. Reprezentantul autorului excepţiei arată că va susţine numai excepţia de neconstituţionalitate a art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, text cu privire la care îşi însuşeşte toate criticile susţinute de ceilalţi autori ai excepţiilor de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect ridicate în faţa Curţii şi dezbătute anterior strigării acestei cauze. În plus, invocă o dizarmonie a legilor, arătând că este permisă înfiinţarea unui partid politic numai cu trei fondatori, în timp ce pentru susţinerea unei candidaturi sunt cerute mii de semnături. În esenţă, susţine deficienţe ale legislaţiei electorale şi necesitatea respectării normelor europene.
10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
11. Prin Sentinţa civilă nr. 3.831 din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.223/303/2016 şi prin Sentinţa civilă nr. 3.832 din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.224/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Partidul Social Românesc - Filiala Sector 6 prin preşedinte Frunză Gabriel Mugurel.
12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, faptul că textele criticate încalcă prevederile art. 37 din Constituţie care reglementează conţinutul dreptului de a fi ales şi care nu stabileşte nicio condiţie prealabilă în afara celor prevăzute de art. 16 alin. (3) şi art. 40 alin. (3) din Constituţie. Apreciază că această îngrădire legală nu este justificată, câtă vreme partidul politic, ca entitate juridică, a parcurs la data dobândirii personalităţii juridice etapa legitimării populare, prin strângerea listelor de semnături. Consideră, totodată, că nu ar trebui să existe niciun filtru iniţial în vederea depunerii candidaturii şi că normele criticate sunt profund injuste.
13. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în ambele cauze, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Legiuitorul are prerogativa de a reglementa condiţiile în care se poate exercita, în concret, dreptul de a fi ales, iar limitările stabilite de textul criticat nu sunt arbitrare, discriminatorii şi nu aduc atingere substanţei dreptului.
14. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
15. Guvernul a transmis, cu adresele nr. 5/2.901/2016 şi nr. 5/2.902/2016, înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 4.041 din 11 mai 2016 şi nr. 4.034 din 11 mai 2016, punctul său de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că prin instituirea unui anumit prag de susţinători nu se încalcă principiul constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice şi dreptul de a fi ales, având în vedere anvergura acţiunilor pe care un partid politic este capabil să le desfăşoare, în condiţiile în care, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 14/2003, prin activitatea lor partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale. Ca urmare, este firesc ca legiuitorul să condiţioneze participarea la alegeri, pentru fiecare candidat la funcţia de primar sau listă de candidaţi pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, de prezentarea unei liste de susţinători reprezentând cel puţin 1 % din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, ca o garanţie a reprezentativităţii sale.
16. Avocatul Poporului a transmis, cu adresele nr. 8.807 din 10 mai 2016 şi nr. 8.808 din 10 mai 2016, înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 4.002 din 9 mai 2016 şi nr. 3.939 din 9 mai 2016, punctul său de vedere în sensul că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Referindu-se în acest sens la jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 1.013/2012 şi nr. 503/2010), Avocatul Poporului reţine că, în virtutea art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili modalităţile şi condiţiile de funcţionare a sistemului electoral. Din aceeaşi jurisprudenţă rezultă că adăugarea prin lege a unor condiţii suplimentare pentru ca o persoană să poată ocupa demnităţi publice elective este motivată de importanţa acestora, de rolul organelor reprezentative în exercitarea puterii suverane a poporului şi de ideea unei reprezentări responsabile şi eficiente, ca o garanţie a reprezentativităţii acestora. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, care se referă la o largă marjă de apreciere a statelor în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut. Invocă în acest sens şi Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia de la Veneţia, în care s-a reţinut că obligaţia de a colecta un număr special de semnături pentru propunerea unei candidaturi este, de principiu, compatibilă cu principiul sufragiului universal, precum şi recomandarea ca numărul maxim de semnături să nu depăşească pragul de 1% din alegători. Apreciază că, în cazul soluţiei legislative criticate, "nu se poate susţine că instituirea unui prag de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare de circumscripţie pentru care candidează ar avea ca efect suprimarea exercitării drepturilor electorale şi nici nu constituie o cerinţă excesivă prin raportare la interesul public urmărit de legiuitor, şi anume asigurarea unui grad sporit de responsabilitate din partea tuturor competitorilor electorali în participarea lor la procesul electoral, exercitarea cu bună-credinţă a dreptului de a fi ales, precum şi participarea la alegeri a unor candidaţi reprezentativi pentru colectivităţile locale ale căror interese urmează să le reprezinte". Cu referire şi la considerentele care au fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr. 782/2009, apreciază că norma criticată "instituie un prag de reprezentativitate rezonabil de minimum 1 %, uşor de atins în practică, şi care nu este de natură să lipsească de conţinut dreptul de vot şi dreptul de a fi ales".
17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49, art. 51 şi art. 52 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din data de 20 mai 2015. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 49: "(1) Partidele politice, alianţele politice şi alianţele electorale sau organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri pot propune câte o listă de candidaţi în fiecare circumscripţie electorală pentru consiliul local, pentru consiliul judeţean şi câte un candidat pentru funcţia de primar.
(2) Pentru fiecare candidat la funcţia de primar şi listă de candidaţi pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să prezinte o listă de susţinători, care trebuie să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I."
- Art. 51: "(1) Lista susţinătorilor trebuie să cuprindă data alegerilor, numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care candidează, numele şi prenumele susţinătorului, cetăţenia, data naşterii, adresa, denumirea, seria şi numărul actului de identitate, semnătura acestuia, precum şi numele şi prenumele persoanei care a întocmit-o. În cazul cetăţenilor Uniunii Europene, la rubrica «Denumirea, seria şi numărul actului de identitate» se înscriu denumirea, seria şi numărul documentului eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări. Persoana care a întocmit lista este obligată ca, împreună cu aceasta, să depună o declaraţie pe propria răspundere prin care să ateste veridicitatea semnăturii susţinătorilor.
(2) Lista susţinătorilor constituie un act public, cu toate consecinţele prevăzute de lege.
(3) Susţinătorii pot fi numai cetăţeni români sau cetăţeni ai Uniunii Europene cu drept de vot care au domiciliul ori reşedinţa în circumscripţia electorală în cauză. Un susţinător poate sprijini mai mulţi candidaţi la funcţia de consilier local, consilier judeţean şi primar.
(4) Adeziunile susţinătorilor se dau pe propria răspundere.
(5) Lista de susţinători se depune într-un exemplar original şi o copie, la biroul electoral al circumscripţiei electorale unde se depun propunerile de candidaţi."
- Art. 52: "(1) Biroul electoral de circumscripţie examinează respectarea condiţiilor legale pentru ca o persoană să poată candida, respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale listelor de candidaţi, precum şi ale listei susţinătorilor. Candidaturile care îndeplinesc condiţiile legale sunt înregistrate. Candidaturile care nu îndeplinesc condiţiile legale de fond şi de formă se resping de către biroul electoral de circumscripţie.
(2) Admiterea sau respingerea candidaturilor se face prin hotărâri ale birourilor electorale de circumscripţie.
(3) Listele de candidaţi pentru consiliile locale sau judeţene în care există persoane care nu îndeplinesc condiţiile legale pentru a putea candida se admit în parte, doar pentru acei candidaţi care îndeplinesc condiţiile legale. În această situaţie, poziţiile ocupate de candidaţii admişi în lista de candidaturi se vor renumerota corespunzător, candidaţii admişi ocupând locurile eliminate imediat superioare poziţiei din lista în care se află.
(4) În situaţia în care listele de candidaţi sunt admise numai parţial, partidele politice, alianţele electorale pot retrage lista în vederea completării până la data-limită de depunere.
(5) Listele care conţin un număr de candidaţi care îndeplinesc condiţiile legale pentru a candida mai mare decât numărul legal, potrivit art. 7 alin. (6), vor fi admise în parte, urmând a fi respinse ultimele propuneri de candidatură de pe listă şi să se admită celelalte, în limita numărului legal de candidaţi.
(6) Exemplarele originale ale propunerii de candidatură se păstrează la biroul electoral de circumscripţie. Copiile propunerii de candidatură, certificate de către biroul electoral de circumscripţie prin semnătura preşedintelui acestuia şi prin aplicarea ştampilei, se restituie depunătorului; unul dintre exemplarele restituite depunătorului se înregistrează de către acesta la judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care se depune candidatura, respectiv la tribunal.
(7) În termen de 24 de ore de la înregistrarea fiecărei candidaturi, unul dintre exemplarele propunerii de candidatură se afişează de către biroul electoral de circumscripţie la sediul acestuia, la loc vizibil.
(8) Nu pot candida persoanele care la data depunerii candidaturii nu îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi alese. Candidaturile acestor persoane se resping de către biroul electoral de circumscripţie."
În susţinerea excepţiei se invocă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 36 - Dreptul de vot, art. 37 - Dreptul de a fi ales şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea fundamentală a statului cuprinde norme de principiu care reglementează toate domeniile vieţii economico-sociale, politice şi juridice ale societăţii organizate statale. În Constituţie sunt sistematizate principiile generale care caracterizează regimul politic, organizarea şi funcţionarea instituţiilor statului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, reglementarea detaliată a acestora realizându-se apoi prin legi organice sau ordinare, după caz, în funcţie de distincţiile pe care însăşi Constituţia le stabileşte.
21. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale la care autorul excepţiei de neconstituţionalitate face referire, atât semnificaţia, cât şi modul în care acestea sunt dezvoltate în legislaţia infraconstituţională au fost analizate de Curtea Constituţională în cauze în care a examinat critici de neconstituţionalitate asemănătoare.
22. Astfel, într-o jurisprudenţă constantă, Curtea a statuat că "suveranitatea naţională, principiu fundamental al statului român, aparţine, potrivit art. 2 din Constituţie, poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Textul constituţional invocat exprimă, aşadar, voinţa constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democraţiei reprezentative, suveranitatea naţională aparţine într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranităţii naţionale, manifestată prin exprimarea voinţei cetăţenilor în cadrul alegerilor libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum" (a se vedea Decizia nr. 419 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, la care trimit, deopotrivă, Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010 şi Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012).
23. În ceea ce priveşte alegerile, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie stabileşte că sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Aşadar, constituantul a lăsat în seama legiuitorului ordinar libertatea de a stabili regulile de organizare şi de desfăşurare a procesului electoral, modalităţile concrete de exercitare a dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales, cu respectarea condiţiilor impuse de Constituţie.
24. Condiţiile de fond şi de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituţional, de art. 16 alin. (3), art. 37 şi art. 40, precum şi, la nivelul legislaţiei intraconstituţionale, de norme cuprinse în aceleaşi legi electorale, care se subordonează condiţiilor generale constituţionale şi le dezvoltă, totodată, după criteriul funcţiei publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri (a se vedea Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010).
25. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la alegeri libere. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut [a se vedea, de exemplu, hotărârile din 2 martie 1987 şi 22 mai 2012, pronunţate în cauzele Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, şi, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 şi 84], Dispoziţiile menţionate stabilesc obligaţia statelor contractante de a derula alegeri "libere", "la intervale rezonabile", "prin scrutin secret", "în condiţii care să asigure libera exprimare a voinţei poporului", fără a impune introducerea unui sistem determinat de vot. (Hotărârea pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 54). Există numeroase moduri de a organiza şi de a face să funcţioneze sistemele electorale, după cum se constată existenţa unei multitudini de diferenţe între statele contractante în această materie, datorate evoluţiei lor istorice, diversităţii culturale şi de gândire politică, astfel că fiecare stat va "încorpora" aceste elemente în propria viziune despre democraţie (Hotărârea pronunţată în Cauza Hirst împotriva Regatului Unit, din 6 octombrie 2005, paragraful 61). Pentru a răspunde scopurilor art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice sistem electoral are a fi apreciat în funcţie de evoluţia politică a unui stat, încât detalii inacceptabile în cadrul unui sistem determinat pot să apară ca justificate în altul, cerinţa esenţială rămânând aceea ca sistemul adoptat să îndeplinească, în esenţă, condiţiile asigurării liberei exprimări a voinţei poporului în alegerea corpului legislativ (Hotărârea pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 54). Astfel, niciuna dintre condiţiile impuse, dacă este cazul, nu trebuie să împiedice libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ - cu alte cuvinte, ele trebuie să reflecte sau să nu contracareze preocuparea de a menţine integritatea şi eficienţa unei proceduri electorale ce urmăreşte să determine voinţa poporului prin intermediul sufragiului universal (Hotărârea pronunţată în Cauza Yumak şi Sadak împotriva Turciei, din 8 iulie 2008, paragraful 109). Această alegere, dictată de considerente de ordin istoric şi politic care li sunt proprii, ţine în principiu de domeniul de competenţă exclusivă a statului (Hotărârea pronunţată în Cauza Podkolzina împotriva Letoniei, din 9 aprilie 2002, paragraful 34).
26. Tot astfel, Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), referindu-se la nivelul reglementării în materie electorală, recomandă, la pct. 2 Niveluri normative şi stabilitatea dreptului electoral, următoarele: "66. Una din modalităţile de evitare a manipulărilor ar fi definirea în Constituţie sau într-un text superior legii ordinare a elementelor celor mâi sensibile (sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile sau regulile de constituire a circumscripţiilor). O altă soluţie, mai flexibilă, ar fi de a stipula în Constituţie ca, în cazul amendării legii electorale, vechiul sistem va rămâne aplicabil pe timpul viitoarelor alegeri - cel puţin dacă acestea au loc în anul următor - şi că sistemul nou va fi aplicat începând cu scrutinele ulterioare. 67. Pentru restul, dreptul electoral ar trebui sa aibă, în principiu, un rang legislativ. Normele privind implementarea, şi anume cele care reglementează chestiunile de ordin tehnic şi de detaliu, pot fi, totuşi, prezentate sub formă de regulament.''
27. Faţă de cele arătate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 37, alături de cele ale art. 16 alin. (3) şi 40 din Constituţie, stabilesc doar condiţiile de principiu, de fond şi de formă, pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales, iar Legea nr. 115/2015 le dezvoltă, în privinţa alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale - consilii locale, consilii judeţene, primari şi preşedinţi ai consiliilor judeţene în acest cadru, dispoziţiile criticate consacră o condiţie de exercitare a dreptului fundamental de a fi ales în respectivele autorităţi reprezentative, şi anume aceea de a prezenta o listă de susţinători la depunerea candidaturii, precum şi regulile de ordin procedural privitoare la îndeplinirea/verificarea respectării condiţiilor legale pentru ca o persoană să poată candida. Instituirea unei astfel de condiţii şi a regulilor privitoare la verificarea îndeplinirii sale sunt, de principiu, în acord cu normele constituţionale cuprinse în art. 37 referitoare la dreptul de a fi ales. Astfel, condiţionarea înregistrării candidaturilor la funcţiile elective de prezentarea unei liste de susţinători constituie o măsură necesară şi adecvată pentru dovedirea unui anumit grad de reprezentativitate în rândul electoratului, deopotrivă pentru toţi competitorii electorali, şi pentru descurajarea eventualelor candidaturi abuzive. Având în vedere eliminarea condiţiei de reprezentativitate la înfiinţarea unui partid politic, respectiv instituirea, prin art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, a regulii unui număr de "cei puţin 3 membri fondatori" pentru înfiinţarea unui partid, nu mai subzistă niciun temei pentru reglementarea unei diferenţe de tratament juridic între candidaţii partidelor politice şi cei independenţi. Astfel fiind, contrar susţinerilor autorului excepţiei, nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi.
28. Cât priveşte proporţionalitatea acestei măsuri, Curtea constată că sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele care fundamentează jurisprudenţa sa în care a analizat constituţionalitatea aceleiaşi condiţii legale impuse candidaţilor independenţi, în care a reţinut că o astfel de soluţie legislativă impune "o condiţie necesară, rezonabilă şi legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, ce nu constituie o piedică în prezentarea candidaturilor electorale" (cu referire la alegerile locale - Decizia nr. 522 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 15 mai 2008; ad similis, cu referire la alte categorii de alegeri, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009, Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996, şi Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 24 octombrie 1996). Astfel cum Curtea a statuat, trăsătura esenţială a oricărui mandat dobândit în urma exprimării prin sufragiu a voinţei politice a electoratului o constituie reprezentativitatea sa. Indiferent că este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale sau europarlamentare, sistemul electoral naţional prevede, în esenţă, aceeaşi condiţie: depunerea unei liste cu semnături de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaţilor este unul obiectiv şi rezonabil, aplicabil în condiţii de egalitate de tratament fiecăreia dintre cele două categorii de participanţi la alegeri: candidaţii independenţi, pe de o parte, şi cei propuşi pe lista unui partid politic, pe de altă parte. Instituirea condiţiei legale privind depunerea listei cu semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi arată, în acelaşi timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar şi de a asigura, pe de altă parte, accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor eligibile care într-adevăr beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului, astfel încât să existe şanse reale de reprezentare a acestuia în forul legislativ. Deşi o propunere de candidat nu poate privi, potrivit Constituţiei, decât o persoană ce întruneşte condiţiile constituţionale de eligibilitate, alegerile pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale. De aceea, depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, aşa încât cerinţa ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă constituie o condiţie legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituţional de a fi ales (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009).
29. Dispoziţiile criticate se corelează şi cu recomandări cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002). Liniile directoare statuează în acest sens, la art. 1.3 - Prezentarea candidaturilor, pct. i şi ii, următoarele: "i. Prezentarea candidaţilor individuali sau a listelor de candidaţi pot fi condiţionate de obţinerea unui anumit număr de semnături; ii. Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% din alegătorii circumscripţiei respective. "Această recomandare este dezvoltată în Raportul explicativ, pct. 8, după cum urmează: "Obligaţia de a colecta un anumit număr de semnături pentru prezentarea unei candidaturi nu este, în principiu, incompatibilă cu principiul sufragiului universal. În practică, toate partidele politice, cu excepţia unor formaţiuni politice fantome, par a nu se confrunta cu nicio dificultate în colectarea numărului necesar de semnături, atunci când normele care reglementează colectarea semnăturilor nu sunt utilizate pentru a împiedica unii candidaţi de a se prezenta. Pentru a evita orice manipulări de acest gen, legea trebuie să stabilească un număr maxim de semnături care nu trebuie să depăşească pragul de 1% din alegători." Curtea observă că textul citat distinge între partide care pot dovedi un potenţial de reprezentativitate şi partide care nu pot face acest lucru (formaţiuni politice fantome), ceea ce conduce la concluzia că, şi în viziunea Codului bunelor practici în materie electorală, simpla înregistrare a unui partid politic nu reprezintă singurul criteriu pentru a califica o formă de asociere ca atare. Trebuie ca partidul politic astfel constituit să probeze o activitate circumscrisă rolului partidelor politice într-un stat de drept.
30. În motivarea excepţiei se mai susţine şi încălcarea art. 26 din Constituţie, referitor la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, invocându-se eventuale abuzuri legate de întocmirea listelor de susţinători şi de utilizarea datelor consemnate în acestea, de natură a determina o rezervă a cetăţenilor în completarea lor. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că operaţiunea de colectare a datelor cu caracter personal a semnatarilor listei de susţinere se face de către una sau mai multe persoane special desemnate în acest scop de partidul politic. Obligaţia de întocmire a acestor liste cu semnături incumbă respectivului partidul politic, care trebuie să se preocupe de aducerea sa la îndeplinire şi să se asigure, totodată, prin propriile mijloace, de buna-credinţă a persoanei/persoanelor desemnate şi de respectarea, în consecinţă, a păstrării confidenţialităţii asupra conţinutului datelor colectate. Prin urmare, modalitatea în care persoana desemnată în acest scop înţelege să îşi îndeplinească sarcina primită nu poate reprezenta o problemă de neconstituţionalitate în sine a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 14/2003. Totodată, Curtea reţine că depunerea acestor liste este necesară strict pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor legale referitoare la înregistrarea candidaturilor la funcţiile elective, fără a se putea susţine în mod rezonabil că respectivele date ar putea fi utilizate şi în alte scopuri sau că nu vor fi stocate cu respectarea legislaţiei în materie. Astfel de critici vizează însă modul de aplicare a legii, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
31. Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că impunerea prin lege a îndeplinirii anumitor condiţii pentru exercitarea unui drept constituţional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condiţiilor prevăzute de Constituţie pentru realizarea acestui drept, fără a se putea susţine încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie (în acelaşi sens, Decizia nr. 765 din 18 decembrie 2014, paragraful 17).
32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Partidul Social Românesc - Filiala Sector 6 prin preşedinte Frunză Gabriel Mugurel în dosarele nr. 8.223/303/2016 şi nr. 8.224/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia Civilă şi constată că dispoziţiile art. 49, art. 51 şi art. 52 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 582 din data de 1 august 2016