DECIZIE nr. 335 din 30 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 şi art. 2712 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

Daniel Marius Morar

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona Maya-Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 şi art. 2712 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de O.M.S. România - S.R.L., în calitate de lider al Asocierii O.M.S. România - S.R.L. - Drum Construct - S.R.L., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 406/35/CA/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 137D/2015.
2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea "Apaserv Satu Mare" - S.A., cu sediul în Satu Mare, consilierul juridic Mihai Vilcu, cu împuternicire de reprezentare juridică depusă la dosar. Lipseşte autoarea excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, mai sus amintită.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 19 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 406/35/CA/2014, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi a art. 2711 şi art. 2712 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006". Excepţia a fost ridicată de O.M.S. România - S.R.L., în calitate de lider al Asocierii O.M.S. România - S.R.L. - Drum Construct - S.R.L., cu sediul în Cluj-Napoca, într-o cauză având ca obiect "achiziţii publice şi suspendare executare".
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că garanţia de bună conduită contravine art. 21 alin. (4) din Constituţie, întrucât o asemenea reglementare pune sub semnul întrebării caracterul gratuit al jurisdicţiei administrative, din moment ce neconstituirea garanţiei de bună conduită, înainte de data depunerii contestaţiei, este sancţionată cu respingerea acesteia de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Arată că, deşi poartă denumirea de garanţie de bună conduită, aceasta nu este altceva decât o "taxă de timbru mascată", aşa încât procedura administrativ jurisdicţională este transformată dintr-una gratuită într-una oneroasă. Autoarea excepţiei susţine că "sancţiunea aplicabilă ofertantului (operatorului economic care face contestaţie) pentru neconstituirea garanţiei de bună conduită, anterior depunerii cererii, este asemănătoare cu cea a netimbrării, respectiv Consiliul va respinge contestaţia."
7. Apreciază, totodată, că reglementarea legală criticată încalcă liberul acces la justiţie, prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituţie, având în vedere cuantumul ridicat al acestei noi garanţii instituite de legiuitor. În acest context, arată că prin introducerea garanţiei de bună conduită nu numai că se aduc obstacole suplimentare pentru operatorii economici care vor să conteste actele autorităţii contractante, ci această garanţie este contrară şi spiritului şi raţiunii juridice a directivelor europene în materia achiziţiilor publice pe care le transpune, care protejează operatorul economic împotriva deciziilor autorităţii contractante de excludere sau de limitare a accesului la procedură, asigurându-le căi accesibile şi eficiente de atac.
8. În fine, consideră că la emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, care a introdus prevederile art. 2711 şi art. 2712 în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Guvernul nu a ţinut cont de exigenţele constituţionale ale art. 115 alin. (4). În acest sens, invocă "inexistenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată", apreciind că justificările Guvernului "sunt chestiuni pur generice". Totodată, arată că nu este motivată urgenţa care a determinat necesitatea emiterii acestei ordonanţe, urgenţă care, în opinia autoarei excepţiei, "nici măcar nu există".
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
10. Preşedinţii color două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost reţinut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile "art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi a prevederilor art. 2711 şi art. 2712 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006".
13. Curtea constată că prevederile art. 2711 şi art. 2712 au fost introduse în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, astfel încât, în acord cu prevederile art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea urmează să reţină ca obiect ai excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia urmează a se pronunţa, prevederile art. 2711 şi art. 2712 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Textele criticate au următorul cuprins:
- Art. 2711: "(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător; contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.
(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).
(3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.
(4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:
a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);
b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.
(5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă.
(6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 2712 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281.";
- Art. 2712: "(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/ hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere.
(3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanţa de judecată respinge contestaţia ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunţat la contestaţie/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condiţiile art. 2563 alin. (1).
(4) În situaţia în care Consiliul admite contestaţia, respectiv instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a restitui contestatorului garanţia de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii.
(5) În situaţia în care contestatorul se adresează direct instanţei de judecată şi aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractante."
14. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) care prevăd că "orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime"şi celor ale alin. (4), potrivit căruia "jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", precum şi art. 115 alin. (4) care stipulează că "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate în prezenta cauză au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare. În acest sens este Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2711 şi art. 2712 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, constatând că aceste prevederi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate şi a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2712 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.
16. În acest context, referitor la art. 2712 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea a statuat că prevederile legale criticate "care prevăd reţinerea necondiţionată a garanţiei de bună conduită în cazul respingerii contestaţiei/cererii/plângerii sunt neconstituţionale, întrucât este îngrădit accesul liber la justiţie, art. 21 alin. (1) din Constituţie, prin descurajarea contestatorului de a formula o contestaţie/cerere/plângere, considerându-se de plano că orice respingere se converteşte într-o sancţiune pentru un comportament necorespunzător". Totodată, Curtea a constatat că "prin reţinerea necondiţionată a acestei garanţii de bună conduită este afectat şi dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie, diminuarea patrimoniului autorilor contestaţiilor/cererilor/plângerilor neputând fi consecinţa directă a exercitării unui drept sau libertăţi fundamentale, respectiv a unui drept procesual."
17. Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
18. Având în vedere data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 5 din 15 ianuarie 2015, şi anume 19 martie 2015, acest caz de inadmisibilitate a intervenit ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin încheierea din 19 ianuarie 2015, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2712 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 invocată în prezenta cauză urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
19. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă.
20. În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a prevederilor art. 2711 şi art. 2712 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea reţine că o primă critică de neconstituţionalitate, de natură extrinsecă, constă în aceea că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, prin care au fost introduse prevederile art. 2711 şi art. 2712 în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, având în vedere faptul că la emiterea acestei ordonanţe de urgenţă justificările Guvernului "sunt chestiuni pur generice", iar "urgenţa" care a determinat necesitatea emiterii acestei ordonanţe "nici măcar nu există".
21. Referitor la condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, condiţii reglementate de art. 115 alin. (4) din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, în mod constant, că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată" (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010). Curtea a mai arătat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.
22. În acest context, Curtea subliniază că, astfel cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 [care modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006], legiuitorul delegat] având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi care să protejeze autorităţile contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive care tind să modifice scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achiziţiilor publice, a instituit garanţia de bună conduită. Totodată, în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 se face referire la apariţia unor disfuncţionalităţi care determină întârzieri anormale în procesul de achiziţie şi o utilizare abuzivă a prevederilor aferente căilor de atac în acest domeniu. Având în vedere toate acestea, Curtea constată că Guvernul a îndeplinit cerinţele prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin faptul că a intervenit legislativ pentru urgentarea şi fluidizarea procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, astfel încât prevederile legale criticate, astfel cum au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, nu contravin art. 115 alin. (4) din Constituţie.
23. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, referitoare la pretinsa contrarietate a prevederilor art. 2711 şi art. 2712 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată, paragraful 35, Curtea a reţinut faptul că prevederile legale criticate, "prin instituirea garanţiei de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, reglementează reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestaţiei în materia achiziţiilor publice, fără a putea fi calificată ca fiind o îngrădire a dreptului de acces liber la justiţie." Aşa fiind. Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a acestor prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 raportată la art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, aşa cum a constatat la paragraful 41, "garanţia de bună conduită are semnificaţia unei cauţiuni menite să asigure exercitarea corespunzătoare şi neabuzivă a drepturilor procesuale, cu toate consecinţele procesuale care decurg din finalitatea urmărită prin instituirea acesteia."
24. De asemenea, prin aceeaşi decizie, paragraful 31, în ceea ce priveşte gratuitatea jurisdicţiilor administrative, raportat la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, analizând dispoziţiile ce reglementează procedura soluţionării contestaţiilor în faţa Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, Curtea a constatat că nu există nicio normă care să ateste existenţa vreunei taxe sau cauţiuni care să se facă venit la bugetul de stat sau la bugetul autorităţii administrativ - jurisdicţionale. Curtea a reţinut că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ jurisdicţional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională. Având în vedere prevederile art. 2712 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, potrivit cărora "sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractante", Curtea a reţinut că "soluţia legislativă criticată respectă cerinţa constituţională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ - jurisdicţionale, întrucât sumele reprezentând garanţia de bună conduită se fac venit la autoritatea contractantă, fără a constitui o taxă pentru administrarea justiţiei sau prestarea unor servicii de către aceasta sau, după caz, de către Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor." Aşa fiind, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 alin. (4) din Constituţie care prevede că "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite".
25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2712 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de O.M.S. România - S.R.L., în calitate de lider al Asocierii O.M.S. România - S.R.L. - Drum Construct - S.R.L., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 406/35/CA/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 2711 şi art. 2712 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015.
-****-

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 448 din data de 23 iunie 2015