Document embed

DECIZIE nr. 313 din 5 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Daniela Ramona Mariţiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefan Alin Dumitrescu, Liviu Dumitrescu şi Saviana Norica Laiu în Dosarul nr. 3.450/2/2012^* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 11D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 98D/2014, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Liliana Maria Bortnowschi şi Ioana Anca Chirvasuta în Dosarul nr. 3.798/2/2010^* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 98D/2014 la Dosarul nr. 11D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia nr. 269 pronunţată de Curtea Constituţională în data de 7 mai 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin Încheierea din data de 7 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.450/2/2012^*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefan Alin Dumitrescu, Liviu Dumitrescu şi Saviana Norica Laiu cu ocazia soluţionării unei cauze întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005.

Prin Decizia civilă nr. 5.097 din data de 18 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.798/2/2010^*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Liliana Maria Bortnowschi şi Ioana Anca Chirvasuta cu ocazia soluţionării unei cauze întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 şi asupra cererilor aflate pe rolul instanţelor de judecată, se sancţionează atitudinea persoanelor care au formulat cereri de chemare în judecată anterior intrării în vigoare a acestei legi, cereri care respectă condiţiile impuse de legea aplicabilă la momentul formulării lor. Extinzându-şi aplicabilitatea şi asupra cererilor aflate pe rolul instanţelor ce au ca obiect obligarea autorităţilor învestite cu acordarea despăgubirilor la îndeplinirea obligaţiei de emitere a titlului de despăgubire, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 capătă caracter retroactiv, încălcându-se principiul fundamental al neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Aplicarea retroactivă a acestor dispoziţii are ca efect blocarea soluţionării cererilor de chemare în judecată promovate sub imperiul legii vechi, aducându-se atingere însuşi principiului securităţii raporturilor juridice. Singura interpretare în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ar fi ca legea nouă să nu tindă la respingerea respectivelor cereri de chemare în judecată, ci doar la stabilirea de noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalităţile prevăzute de noua lege.

11. Art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, care proclamă aplicarea tuturor dispoziţiilor actului normativ şi la procesele aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor de judecată, încalcă şi principiul egalităţii armelor consacrat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, aplicarea unei norme legale nou-intrate în vigoare într-un litigiu aflat pe rolul instanţei poate influenţa rezultatul procesului aflat în curs de soluţionare, conducând la atingerea principiului egalităţii armelor. În litigiile în care statul este implicat, faptul că, în cursul procesului, apare o nouă lege care influenţează hotărâtor procesul, în favoarea statului, rezultă din folosirea de către acesta a unei prerogative suverane, pe care cealaltă parte nu o are la dispoziţie (Cauza Lilly France împotriva Franţei).

12. În continuare, se apreciază că dispoziţiile criticate aduc atingere şi principiului predictibilităţii normelor juridice. Respectarea principiului predictibilităţii normelor juridice conferă coerenţă sistemului normativ, fiind de natură să asigure o relaţionare corectă între autorităţi şi cetăţeni, pentru ca aceştia din urmă să nu fie surprinşi de acte normative care să le prejudicieze interesele. Rezultă că însuşi dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale devine iluzoriu în momentul în care instanţa aplică, în soluţionarea unei căi de atac promovate sub imperiul vechii legi, dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013.

13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, făcând referire la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010 pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Situaţia juridică analizată în prezenta cauză este în curs de formare, iar legiuitorul a optat pentru aplicarea legii noi - Legea nr. 165/2013. Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 din Constituţie, fiind neîntemeiate susţinerile autorilor excepţiei referitoare la retroactivitatea prevederilor legale criticate, întrucât acestea produc efecte numai pentru viitor, legea nouă aplicându-se unor situaţii juridice în curs de formare. Nu se poate susţine că, întrucât acţiunea a fost introdusă la un moment la care nu erau în vigoare aceste prevederi, înseamnă că efectele acestora nu se întind în timp pe toată durata desfăşurării procedurii judiciare, întrucât, din punctul de vedere al aplicării legii în timp, respectiv al supravieţuirii sau nu a legii vechi, trebuie făcută distincţie între situaţii juridice de natură legală, cărora li se aplică legea nouă, în măsura în care aceasta le surprinde în curs de constituire, şi situaţii juridice voluntare, care rămân supuse, în ceea ce priveşte validitatea condiţiilor de fond şi de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naştere. Situaţia acţiunilor în justiţie aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu poate fi asimilată unor situaţii juridice voluntare, ci unor situaţii juridice legale, în desfăşurare, surprinse de legea nouă înaintea definitivării lor, cu consecinţa că acestea intră sub incidenţa noului act normativ.

14. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea, prin prevederile legale criticate, a dispoziţiilor art. 20 din Constituţie şi a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arată că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată ca urmare a pronunţării Hotărârii - pilot din 12 octombrie 2010, în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României având ca bază recomandările Curţii Europene a Drepturilor Omului privind modificarea mecanismului de restituire şi necesitatea refacerii în întregimea legislaţiei privind restituirea proprietăţilor preluate abuziv. Se mai arată că în Constituţie accesul liber la justiţie este conceput ca drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nicio lege. Acest mod de reglementare a dreptului de acces la justiţie este în concordanţă cu abordarea europeană a aceluiaşi concept, căci, în accepţiunea Convenţiei, exercitarea dreptului de acces la justiţie presupune tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, adică garantarea unei proceduri judiciare în faţa căreia să se poată realiza efectiv acest drept. De altfel, prin art. 34 din Legea nr. 165/2013 s-au stabilit noi termene pentru soluţionarea administrativă a cererilor de restituire, la expirarea cărora orice persoană interesată se poate adresa instanţei judecătoreşti pentru verificarea legalităţii deciziilor şi dispoziţiilor emise în această procedură. Legea nr. 165/2013 cuprinde dispoziţii prin care se asigură un control jurisdicţional efectiv al respectării regulilor de procedură şi al termenelor pe care acest act normativ le instituie.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, prin care legiuitorul a dispus ca normele noului act normativ să se aplice şi proceselor aflate pe rolul instanţelor având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv, sunt retroactive. Or, neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispoziţiilor legii anterioare, ci doar acţiunilor care se efectuează după intrarea în vigoare a acesteia, rămânând valabile cele efectuate în perioada activităţii legii vechi.

17. Apreciază, de asemenea, că prevederile criticate aduc atingere şi dreptului la un proces echitabil, deoarece, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, întrucât excepţia de prematuritate este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, care, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă. Însă, după cum a statuat şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 6/1992, o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a funcţiona, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze şi pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecinţă ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autorităţi.

18. Se mai susţine şi că o reluare a procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acţiunii ca prematur introdusă (din cauza noilor termene legale de soluţionare a notificărilor), contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, fiind o consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România a devenit parte. Termenul optim de soluţionare a unei cauze implică durata care asigură cea mai bună eficienţă în realizarea justiţiei, iar previzibilitatea acestuia conferă părţilor posibilitatea de a estima evoluţia etapelor procesuale în timp. Luând în considerare cele de mai sus, apreciază că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 aduc atingere exigenţelor impuse de art. 15, art. 20 şi art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Analizând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum aceasta a fost ridicată, Curtea reţine că incidenţa dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 în cauzele deduse judecăţii este, în mod necesar, subsecventă admiterii caracterului novator al reglementărilor consacrate prin legea menţionată cu privire la materia măsurilor reparatorii prin echivalent. Aşa fiind, instituirea noilor reglementări reprezintă o soluţie legislativă nouă, de imediată aplicare, care a devenit incidenţă în cauza aflată pe rolul instanţei judecătoreşti prin intermediul normei consacrate de art. 4 din lege. Ca atare, plecând de la aceste premise şi ţinând seama de motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 4:

"Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţiile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 34 alin. (1):

"Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni."

22. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

24. Curtea constată că, în măsura în care a reţinut constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Raţiunea aplicării acestor dispoziţii legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretări posibile (a se vedea Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, şi Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014).

25. Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după momentul sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa judecătorească, Curtea urmează să respingă această excepţie ca devenită inadmisibilă.

26. În continuare, Curtea reţine că instanţa de judecată urmează ca, în virtutea prevederilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, să respecte deciziile Curţii Constituţionale în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi sub cel al considerentelor pe care acesta se sprijină. De aceea, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, şi Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012 -, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefan Alin Dumitrescu, Liviu Dumitrescu, Saviana Norica Laiu, Liliana Maria Bortnowschi şi Ioana Anca Chirvasuta în dosarele nr. 3.450/2/2012* şi nr. 3.798/2/2010^* ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 iunie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 518 din data de 11 iulie 2014