DECIZIE nr. 300 din 13 iunie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

Augustin Zegrean

- preşedinte

Vaier Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Gagu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Constantin Guţă în Dosarul nr. 5.464/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 50D/2013.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 137D/2013, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Mihai Ghiţă în Dosarul nr. 10.547/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei, Mihai Ghiţă, a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost prezentată şi dezvoltată.
Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este de acord cu măsura conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. {5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 137D/2013 la Dosarul nr. 50D/2013, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu deciziile nr. 815 din 19 mai 2009 şi nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009. Susţine că instanţa de contencios administrativ nu realizează o verificare a temeiniciei şi legalităţii unor acte de comandament militar, ci o analiză a materialului probator al cauzei, în vederea soluţionării acţiunii în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii. Totodată, nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în drepturile persoanei vătămate, deoarece aceasta are posibilitatea de a formula cerere de intervenţie în procesul întemeiat pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. în fine, susţine că actul normativ criticat nu instituie nicio diferenţă de tratament juridic între persoane aflate în situaţii identice. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu deciziile nr. 608 din 12 mai 2011 şi nr. 219 din 13 martie 2012. Precizează că aducerea la cunoştinţa publicului a calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii nu afectează dreptul la viaţă privată, de vreme ce această calitate este stabilită de o instanţă judecătorească, în cadrul unui proces desfăşurat în condiţii de echitate. în acest sens, evocă Opinia nr. 694/2012 adoptată de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) în cadrul celei de-a 93-a şedinţe plenare, din 14-15 decembrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 6.719 din 26 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.464/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Excepţia a fost ridicată de Constantin Guţă într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare întemeiată pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.
Prin încheierea din 31 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.547/2/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şl deconspirarea Securităţii.
Excepţia a fost ridicată de Mihai Ghiţă, cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei nr. 4.655 din 5 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare întemeiată pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că actul normativ criticat încalcă dreptul la integritate psihică al oricărui angajat al fostei Securităţi, asupra căruia se exercită permanent o tortură psihică mentală, acesta fiind intimidat şi culpabilizat pentru că ar fi săvârşit „acte de teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale". Tortura mentală este concretizată în inducerea ideii prezumţiei de vinovăţie pentru toţi lucrătorii fostei Securităţi, ca urmare a apartenenţei la această structură.
De asemenea, susţin că acţiunea introdusă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii vizează responsabilizarea persoanei vizate pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informaţii, fără a stabili vreo formă de vinovăţie care să atragă limitări sau încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Pe de altă parte, este încălcat dreptul la propria imagine, deoarece actul normativ criticat prevede „consemnarea publică" a persoanelor care au desfăşurat o activitate în interesul apărării securităţii statului şi „darea publicităţii" informaţiilor şi documentelor cu privire la activitatea fostei Securităţi. Consemnarea publică a unei persoane pentru faptul că a fost lucrător al Securităţii are multe consecinţe, precum stigmatizarea socială, crearea şi menţinerea unei stări permanente de confuzie şi temeri, constituind o încălcare a dreptului la propria imagine, în condiţiile în care acea persoană nu are calitatea de demnitar sau funcţionar public. Este invocată, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lingens împotriva Austriei).
Totodată, criticile de neconstituţionalitate vizează faptul că instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa materială de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice. Sunt invocate, în acest sens, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora actele de comandament cu caracter militar nu pot fi atacate în contenciosul administrativ. în acelaşi timp, excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ rezultă şi din faptul că este chemată să se pronunţe asupra unor fapte de natură penală, infracţiuni.
Totodată, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fără a avea o legitimare procesuală activă, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul cetăţeanului vătămat de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Astfel, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că actul normativ criticat nu aduce atingere integrităţii psihice sau dreptului la propria imagine, întrucât o atare atingere ar presupune, prin definiţie, un act ilegal, concret, iar nu un act de reglementare, deci o normă juridică ideală şi abstractă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, reţinând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 operează o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind lucrătoare ale Securităţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, ale cărei acte privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti. Totodată, prevederile de lege criticate nu instituie niciun privilegiu şi nicio discriminare pe considerente arbitrare şi nu contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, departe de a fi o reglementare în materie penală, actul normativ criticat are ca scop cunoaşterea istoriei recente, cunoaştere ce constituie o prioritate pentru societatea românească, motiv pentru care administrarea şi valorificarea istorică a arhivelor fostei Securităţi, precum şi a documentelor cu privire la reprimarea de către Securitate a acţiunilor în favoarea democraţiei sunt necesare într-o Românie europeană.
Arată, totodată, că procedura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 răspunde, în ansamblul său, cerinţelor constituţionale, dar şi celor din jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, revenind instanţei judecătoreşti rolul de a aprecia cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu supune controlului judecătoresc acte de comandament militar, ci urmăreşte, în legătură cu toate persoanele care au obligaţia de a face declaraţia prevăzută de lege, stabilirea existenţei sau inexistenţei calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii.
Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 137D/2013, consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi ale art. 1 alin. (1), art. 2 lit. a), art. 4 alin. (4), art. 8 şi art. 11 din acest act normativ sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, deciziile nr. 608 din 12 mai 2011, nr. 219 din 13 martie 2012, nr. 592 din 5 iunie 2012, nr. 672 din 26 iunie 2012 şi nr. 1.085 din 18 decembrie 2012. Apreciază că legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce acţiunea în constatare izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii, şi se justifică prin interesul general al societăţii în actualul context istoric, iar controlul legalităţii sau temeiniciei unor acte de comandament cu caracter militar excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate. în Dosarul nr. 50D/2013, Avocatul Poporului nu a comunicat punctul său de vedere.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare de autorul excepţiei, Mihai Ghiţă, şi de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la integritate fizică şi psihică, art. 30 alin. (6) potrivit căruia „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. De asemenea, din motivarea formulată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate rezultă şi susţinerile privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie şi art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată.
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă" şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. în aceste condiţii, Curtea constată că, în cauza de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit anterior sesizării Curţii, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
2. Totodată, Curtea reţine că celelalte prevederi de lege criticate au mai făcut obiectu! controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare
Astfel, Curtea a statuat, ca apreciere generală, că, faţă de Legea nr 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, constatată ca fiind neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii. în acest sens, în acord cu jurisprudenţa sa, Curtea reţine că actul normativ criticat urmăreşte exclusiv deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane şi nu conţine, per se, reglementări privind angajarea, în aceste cazuri, a răspunderii juridice şi politice (a se vedea Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009).
De asemenea, Curtea a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 dau expresie opţiunii legiuitorului, reprezentând o consacrare la nivel legislativ a dreptului fundamental la informaţie în ceea ce priveşte existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.
Sub acest aspect, Curtea a reţinut că exigenţele unei vieţi democratice, aşa cum transpar ele din ansamblul reglementărilor legale, impun ca persoanele vizate de prevederile legale criticate să poată fi identificate şi cunoscute de opinia publică (a se vedea Decizia nr. 980 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 17 august 2009).
În aceeaşi ordine de idei, reţinând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti, Curtea a constatat că reglementările supuse controlului de constituţionalitate implică garanţii adecvate şi suficiente pentru evitarea oricăror ingerinţe arbitrare.
Astfel, competenţa de a se pronunţa asupra calităţii unei persoane de lucrător sau colaborator al Securităţii aparţine unei instanţe judecătoreşti, autoritate independentă şi imparţială, îndrituită să soluţioneze o acţiune în constatare, cu respectarea principiilor de oralitate, contradictorialitate, publicitate şi a dreptului la apărare, părţile interesate având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. în plus, brice persoană pentru care Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii are posibilitatea de a solicita, pe calea recursului, exercitat în condiţiile legii, controlul hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de fond (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 912 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 13 decembrie 2012).
În legătură cu critica de neconstituţionalitate susţinută din perspectiva stabilirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu reglementează controlul judecătoresc al unor astfel de acte. Controlul legalităţii sau temeiniciei acestora excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul la propriul dosar si deconspirarea Securităţii" (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).
De asemenea, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces Sa justiţie ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale, se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).
Totodată, legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce cererea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).
Totodată, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).
Distinct de acestea, Curtea a reţinut că aprecierea, în concret, a întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii revine în exclusivitate instanţei judecătoreşti, asemenea aspecte reprezentând, aşadar, probleme ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care excedează competenţei Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013).
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
În final, Curtea constată că celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă"şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", excepţie ridicată de Constantin Guţă în Dosarul nr. 5.464/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Mihai Ghiţă în Dosarul nr. 10.547/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti şi constată că celelalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 13 iunie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 443 din data de 19 iulie 2013