DECIZIE nr. 191 din 3 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 20 din Legea nr. 146/1997

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi, în particular, ale art. 20 din acest act normativ, excepţie ridicată de Dorin Darabă în Dosarul nr. 7.081/233/2012 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 611D/2013.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 612D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi, în particular, ale art. 20 din acest act normativ, excepţie ridicată de Dorin Darabă în Dosarul nr. 11.461/233/2012 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.
4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 611D/2013 şi nr. 612D/2013 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.
7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 612D/2013 la Dosarul nr. 611D/2013, care este primul înregistrat.
8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
9. Prin încheierile din 19 septembrie 2013, pronunţate în dosarele nr. 7.081/233/2012 şi nr. 11.461/233/2012, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele Judiciare de timbru şi, în particular, ale art. 20 din acest act normativ.
Excepţia a fost ridicată de Dorin Darabă cu ocazia soluţionării unor cauze civile, în care autorul excepţiei a formulat cereri de recuzare care au fost anulate ca nelegal timbrate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997.
10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiile constituţionale privind separaţia şi echilibrul puterilor şi respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, asigurarea informării corecte a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal, aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ, în acest sens, arată că, în Cauza Podbielski şi PPU Polpure împotriva Poloniei - 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în cazul în care o taxă judiciară nu este impusă în interesul protejării părţii adverse de efectuarea unor cheltuieli judiciare inutile sau în interesul bunei administrări a justiţiei prin protejarea sistemului împotriva cererilor vădit nefondate, ci este impusă exclusiv în interesul statului pentru ca acesta să realizeze un câştig din taxele judiciare plătite în cauzele civile, este încălcat art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră că Legea nr. 146/1997 foloseşte denumirea înşelătoare de "taxă judiciară de timbru" în scopul de a crea o falsă convingere cetăţenilor cu privire la destinaţia reală a acestei taxe, aducând astfel atingere prevederilor constituţionale ale art. 31 alin. (2) referitor la asigurarea informării corecte a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Susţine că Legea nr. 146/1997 încalcă art. 16 din Constituţie, întrucât obligă în mod discriminatoriu categoria cetăţenilor care accesează sistemul de justiţie să plătească o suprataxă către unitatea administrativ teritorială pe raza căreia domiciliază, în condiţiile în care aceştia deja participă, prin plata setului de taxe şi impozite locale, în rând cu ceilalţi locuitori ai respectivei unităţi administrativ-teritoriale, la suportarea cheltuielilor prilejuite de prestarea serviciilor publice locale. Taxa judiciară de timbru nu este justificată prin nicio con trap re staţie a administraţiei publice locale, care este beneficiara acestei taxe, ceea ce contravine principiului constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale consacrat de art. 56 alin. (2) din Constituţie. Legea nr. 146/1997 îngrădeşte, astfel, nejustificat liberul acces al cetăţeanului la justiţie prin condiţionarea judecării cauzei sale de plate unei sume de bani în folosul administraţiei locale, fiind automat încălcate atât prevederile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, cât şi principiul supremaţiei Constituţiei statuat de art. 1 alin. (5) din aceasta.
11. De asemenea, autorul excepţiei consideră că, în mod particular, dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 aduc atingere principiului separaţiei puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, deoarece judecătorii au fost transformaţi în "agenţi fiscali", care lucrează în folosul puterii executive, gestionând taxele judiciare de timbru destinate bugetului unităţilor administrativ-teritoriale. Mai susţine că, în măsura în care dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, fără să aibă statut de lege organică, dau dreptul unei instanţe de contencios administrativ să anuleze o cerere de chemare în judecată, acestea încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ şi, automat, încalcă şi principiul supremaţiei Constituţiei consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, în fine, arată că dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 aduc atingere şi principiului securităţii raporturilor juridice şi, prin aceasta, prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu respectă regulile de claritate a limbajului juridic şi sunt lipsite de previzibilitate. Consideră că din textul de lege criticat separat nu se înţelege prin ce act procedural stabileşte instanţa cuantumul taxei judiciare de timbru şi care este procedura prin care se aduce la cunoştinţa justiţiabilului, lăsând, astfel, loc arbitrariului judecătorului care se sustrage obligaţiei de a emite o încheiere motivată cu privire la cuantumul taxei de timbru şi la motivele instituirii acestei obligaţii, precum şi de a comunica această încheiere justiţiabilului.
12. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile Legii nr. 146/1997 şi, în particular, ale art. 20 din acest act normativ nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate. Astfel, arată că, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Art. 21 din Constituţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind echitabil ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Pe de altă parte, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanţă prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. Totodată, face trimitere la hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Lungoci împotriva României - 26 ianuarie 2006, Weissman şi alţii împotriva României - 24 mai 2006 şi Iorga împotriva României - 25 ianuarie 2007. În fine, apreciază că nici critica potrivit căreia taxa judiciară de timbru a fost transformată într-o suprataxă la nivel local nu este întemeiată, încasarea de către unităţile administrativ-teritoriale a taxelor de timbru neechivalând cu utilizarea de către acestea a sumelor de bani efectiv achitate de justiţiabili. În acest sens, art. 26 din Legea nr. 146/1997 prevede expres destinaţia sumelor încasate cu titlu de taxe de timbru, autorităţile locale reprezentând în acest circuit doar "încasatorul" sumelor.
13. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
14. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 45/2012, nr. 341/2012 şi nr. 951/2012.
15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul - raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013 -, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 20 din Legea nr. 146/1997. Textul de lege criticat separat are următorul cuprins [modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, aprobată prin Legea nr. 742/2001]:
"(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
(4) Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
(5) În situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silită a creanţelor bugetare."
18. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia şi echilibrul puterilor şi respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 31 alin. (2) privind asigurarea informării corecte a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal, ale art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi prevederile art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora "Pentru cererile şi acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor". Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate, deşi abrogate la momentul pronunţării Curţii, sunt supuse controlului de constituţionalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză.
20. Dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare, de exemplu, prin Decizia nr. 1.247 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 28 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 358 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 decembrie 2013, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege.
21. Astfel, prin Decizia nr. 358/2013, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia de plată anticipată a acestor taxe [în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească] este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie.
22. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k), prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că, potrivit sistemului Legii fundamentale, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 73 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cât şi în celelalte articole ale Constituţiei, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că taxele judiciare de timbru sunt supuse reglementării prin asemenea legi. Aşa fiind, este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legii privind taxele judiciare de timbru au încălcat prevederile constituţionale mai sus menţionate. De asemenea, Curtea a reţinut că prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (2) referitor la dreptul la informaţie nu au incidenţă în cauză.
23. Totodată, prin Decizia nr. 1.247/2011, Curtea a constatat că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie constă în aceea că nu este un drept absolut [Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57]. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.
24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorin Darabă în dosarele nr. 7.081/233/2012 şi nr. 11.461/233/2012 ale Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile Legii nr. 146/1337 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 3 aprilie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 414 din data de 4 iunie 2014