DECIZIE nr. 424 din 24 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (3) şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Mariţiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (3) şt art. 6 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Cătălin Florin Poenaru în Dosarul nr. 1.101/59/2012 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 289D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.101/59/2012, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (3) şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Cătălin Florin Poenaru cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect "contestaţie act administrativ fiscal".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că emiterea de către Guvern a normelor metodologice în materie fiscală echivalează cu o legiferare "primară", care, potrivit Legii fundamentale, este în competenţa Parlamentului. Posibilitatea conferită Guvernului de textele de lege criticate de a emite pe calea actelor normative inferioare legii de norme interpretative cu caracter oficial şi cu putere obligatorie erga omnes contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (2), art. 55, art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (1), art. 108 alin. (2), art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (3) şi art. 139 alin. (1).
Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate "permit exclusiv edictarea de norme de aplicare, respectiv interpretare, cu privire la prevederile Codului fiscal", neputându-se reţine o competenţă a Ministerului Finanţelor Publice de a legifera. Faptul că Ministerul Finanţelor Publice emite norme care pot contraveni Codului fiscal reprezintă o chestiune care nu afectează constituţionalitatea textelor criticate, normele respective putând fi cenzurate de instanţa de contencios administrativ. Aşa fiind, instanţa consideră că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în măsura în care se interpretează în sensul ca acestea nu permit edictarea unor norme sau altor acte administrative cu caracter normativ care să adauge sau să modifice dispoziţiile Codului fiscal.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că Legea fundamentală stabileşte, în funcţie de autorităţile publice reglementate de textul constituţional, principalele tipuri de acte normative ce pot fi emise: legi (art. 73, în sens juridic restrâns de act juridic al Parlamentului), regulamente, hotărâri (art. 67); ordonanţe simple şi de urgenţă şi hotărâri (art. 108 şi 115); decrete cu caracter normativ (art. 100). Legislaţia stabileşte, însă, şi alte categorii de acte normative, care sunt date în executarea unui alt act normativ: ordine cu caracter normativ, instrucţiuni şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome, deciziile prim-ministrului, acte normative adoptate de autorităţile administraţiei publice locale - ordine, hotărâri, dispoziţii. Ierarhia actelor normative se stabileşte în funcţie de importanţa relaţiilor sociale reglementate şi în funcţie de locul autorităţii emitente în rândul autorităţilor publice, ceea ce determină forţa juridică a acestora.
Aşa fiind, nu se poate conchide neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate din perspectiva faptului că actele normative ierarhic inferioare adaugă/modifică sau contravin prevederilor Codului fiscal. În această situaţie, actele normative inferioare, în măsura în care se apreciază că derogă de la lege, pot fi cenzurate de instanţa de contencios administrativ.
Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate. Dispoziţiile legale atacate care permit edictarea de norme de aplicare, respectiv interpretative la dispoziţiile Codului fiscal nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. Întrucât Codul fiscal conţine dispoziţii legale numeroase şi diferite, pentru asigurarea aplicării lor corecte şi unitare, Ministerul Finanţelor Publice este abilitat să elaboreze şi să pună în aplicare norme prin care să expliciteze, în modul cel mai clar posibil, prevederile legale codificate. Evident că normele trebuie să fie cu atât mai detaliate şi mai lămuritoare cu cât textul legal conţinut de cod este mai lapidar ori mai ambiguu.
În situaţia în care Ministerul Finanţelor Publice ar emite norme care ar contraveni Codului fiscal, acestea pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (3) şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu următorul conţinut:
- Art. 5 alin. (1) şi (3):
"(1) Ministerul Finanţelor Publice are atribuţia elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentului cod.
(...)
(3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotărâre, şi sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.";
- Art. 6 alin. (1):
"Ministerul Finanţelor Publice înfiinţează o Comisie fiscală centrală, care are responsabilităţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a prezentului cod "
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept şi la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (2) referitor la principiul "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 56 referitor la contribuţiile financiare, art. 61 referitor la rolul şi structura Parlamentului, art. 73 alin. (1) referitor la categoriile de legi, art. 108 alin. (2) referitor la actele Guvernului, art. 115 alin. (6) referitor la ordonanţele de urgenţă, art. 124 alin. (3) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (3) referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 139 alin. (1) referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 108 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Guvernul adoptă hotărâri, care se emit pentru organizarea executării legilor. Astfel, în exercitarea atribuţiilor sale, Guvernul adoptă, pe baza şi în vederea executării legii, acte normative de reglementare a relaţiilor sociale în diverse domenii.
În acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 686 din 20 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 25 iunie 2010, a apreciat că Parlamentul, ca unică putere legiuitoare a ţării, poate împuternici Guvernul să reglementeze anumite aspecte prin acte normative specifice, în temeiul dispoziţiilor art. 108 din Constituţia României, în ceea ce priveşte noţiunea de "organizarea executării legii", consacrată de dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 535 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, a stabilit că aceasta are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii.
Această argumentare este valabilă nu numai în ceea ce priveşte Guvernul, ci, mutatis mutandis, şi în cazul autorităţilor administraţiei publice centrale prevăzute de dispoziţiile criticate, în ceea ce priveşte domeniile şi limitele specificate în textele respective.
Astfel, hotărârea Guvernului intervine atunci când executarea unor prevederi din lege "reclamă stabilirea de măsuri sau a unor reguli subsecvente, care să asigure corecta aplicare a acestora, (...) sau organizarea corespunzătoare a unor activităţi." (a se vedea M. Constantinescu, I. Deleanu, A. Iorgovan, I. Muraru, F. Vasilescu, I. Vida, Constituţia României - comentată şi adnotată, Bucureşti, 1992, p. 238) Deci, hotărârile Guvernului se adoptă întotdeauna în baza legii, fiind secundum legem şi urmărind organizarea executării şi executarea în concret a legii sau, cu alte cuvinte, punerea în aplicare sau ducerea la îndeplinire a legilor, (a se vedea I. Muraru, E. S. Tănăsescu etc. Constituţia României. Comentariu pe articole, Bucureşti, 2008, p. 1002).
Astfel, dispoziţiile de lege criticate reglementând posibilitatea Guvernului de a emite pe calea actelor normative inferioare legii de norme interpretative cu caracter oficial nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3)-(5), art. 61 alin. (1), art. 108 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, nu se poate conchide neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate din faptul că actele normative ierarhic inferioare adaugă, modifică sau contravin prevederilor Codului fiscal.
În cazul în care normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (aprobate prin hotărâre a Guvernului) încalcă legea sau adaugă la dispoziţiile legii, acestea pot fi atacate în faţa instanţei de contencios administrativ, care, verificând conţinutul hotărârii Guvernului, poate să statueze, cu ocazia efectuării controlului specific, asupra conformităţii dispoziţiilor acestora cu actul normativ cu forţă juridică superioară.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), art. 56. art. 73 alin. (1), art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (3) şi art. 139 alin. (1), Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza dedusă controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Florin Poenaru în Dosarul nr. 1.101/59/2012 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (3) şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 15 din data de 10 ianuarie 2014