Document embed

DECIZIE nr. 157 din 19 martie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Mihaela Senia Costinescu	- magistrat-asistent-şef

1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, obiecţie formulată de Preşedintele României, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost transmisă cu Adresa nr. 496 din 26 februarie 2014 şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 817 din 27 februarie 2014, constituind obiectul Dosarului nr. 147A/2014.

3. La sesizare a fost anexată, în copie, Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

4. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile legii criticate sunt contrare Constituţiei, pentru următoarele argumente:

5. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013, aprobată prin legea transmisă spre promulgare, modifică Schema de ajutor de stat SA 33134 2011/N-RO. Potrivit articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, "Comisia este informată în timp util pentru a-şi prezenta observaţiile cu privire la proiectele care urmăresc să institute sau să modifice ajutoarele".

6. Guvernul României a emis această Ordonanţă de urgenţă în data de 4 iunie 2013, ea fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din data de 7 iunie 2013, cu intrare în vigoare la data de 1 iulie 2013. Drept urmare, în data de 24 iunie 2013, Comisia Europeană a transmis o scrisoare către Reprezentanţa Permanentă a Comisiei Europene, prin care precizează faptul că nu a fost transmisă nicio prenotificare, în sensul alineatului (3) al articolului 108 din Tratat, privind modificarea schemei de ajutor de stat.

7. Ca urmare a acestei scrisori, în data de 2 august 2013, la aproape două luni de la emiterea actului normativ, Departamentul pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei a transmis Comisiei o scrisoare de prenotificare, înregistrată în SANI (State Aid Notification Interactive System) sub indicativul SA 37177 2013/PN - Modificări aduse schemei de sprijin prin certificate verzi.

8. Comisia a răspuns acestei scrisori în data de 3 octombrie 2013, reclamând că în urma unei examinări preliminarii şi pentru aplicarea punctului 15 al Comunicării privind Procedura Simplificată, dorim să vă informăm că această Comunicare privind Procedura Simplificată s-a dovedit a fi neaplicabilă pe măsura prenotificată, deoarece există mai multe amendamente ale schemei iniţiale de sprijin care trebuie analizate, iar Comisia a primit deja mai multe plângeri cu privire la această măsură, faţă de care trebuie adoptată o poziţie. Prin urmare, măsura prenotificată nu pare a se califica pentru a fi tratată în conformitate cu această Comunicare. Astfel, măsura prenotificată, odată notificată, va fi tratată în conformitate cu procedurile normale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 659/1999 şi că "procedura de notificare s-a dovedit a fi incompletă [...] pentru a permite Comisiei să adopte o decizie cât mai curând posibil, sugerăm ca autorităţile române să notifice în mod formal măsura şi să includă toate informaţiile suplimentare solicitate în cadrul notificării".[...]

9. Având în vedere argumentele de mai sus, ţinând cont de încălcarea prevederilor articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, atât în procesul de emitere a Ordonanţei de urgenţă, cât şi în cel de aprobare a sa de către Parlament, nefiind respectată procedura impusă de Tratat pentru iniţierea ori modificarea schemelor de ajutor de stat, se învederează că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, transmisă Preşedintelui României spre promulgare, este neconstituţională, deoarece contravine dispoziţiilor art. 148 alin. (4) din Constituţia României, potrivit cărora Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează ducerea la îndeplinire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

10. În concluzie, Preşedintele României solicită Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

11. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.

12. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis cu Adresa nr. 2/1.253/13 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.096 din 13 martie 2014, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

13. În argumentare se arată că Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prin prevederile art. 108 alin. (3), stabileşte necesitatea informării Comisiei Europene cu privire la proiectele care instituie sau modifică ajutoare acordate de statele membre, Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 şi Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 instituind procedurile efective care trebuie urmate cu prilejul notificării ajutorului de stat. [...]

14. Analizând documentele înaintate comisiilor de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului de către Consiliul Concurenţei şi Departamentul pentru Energie, reiese faptul că măsurile reglementate prin ordonanţa de urgenţă supusă aprobării au fost prenotificate Comisiei Europene în data de 2 august 2013. Forul european, la data de 3 octombrie 2013, a apreciat că "amendamentele aduse schemei nu par să ridice probleme semnificative privind compatibilitatea, principalul lor efect fiind reducerea nivelului sprijinului", recomandând autorităţilor române "să notifice oficial modificările schemei de sprijin prin procedura completă de notificare". [...]

15. La iniţiativa Departamentului pentru Energie, la data de 4 februarie 2014 Consiliul Concurenţei a transmis Reprezentanţei Permanente a României la Bruxelles, în atenţia Comisiei Europene, notificarea corespunzătoare formei adoptate de către Parlament. Prin urmare, garanţia instituţională reglementată în sarcina Parlamentului României prin prevederile art. 148 alin. (4) din Constituţia României, republicată, referitoare la îndeplinirea obligaţiilor care decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene şi respectarea întregii ordini normative europene este respectată.

16. Guvernul a transmis cu Adresa nr. S/1.123/2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.153 din 19 martie 2014, punctul său de vedere, în care se arată că obiecţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece soluţionarea conflictului dintre norma de drept intern - Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie - şi norma de drept european - art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - se situează în afara sferei de competenţă a Curţii Constituţionale.

17. Singura sancţiune derivând din pretinsul conflict de drept european este declanşarea procedurii de infringement, "o figură juridică diferită de controlul de constituţionalitate, care reprezintă o modalitate procesuală de obligare a statului membru ca, în baza prevederilor art. 260 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, să se conformeze sarcinilor asumate prin tratate."

18. Prin urmare, "procedura comunicării/prenotificării/notificării autorităţilor europene în materie nu afectează în niciun fel situaţia configurată de alin. (4) al art. 148 din Constituţie, ci vizează raporturi juridice de drept european, care au natură juridică diferită de cele de drept constituţional şi atrag consecinţe juridice diferite."

19. Senatul nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.

20. În conformitate cu art. 76 din Legea nr. 47/1992, Curtea a cerut Ministerului Economiei - Departamentul pentru Energie, în calitate de autoritate solicitantă a transmiterii notificării către Comisia Europeană, corespondenţa oficială cu Comisia având ca obiect modificările şi completările aduse Legii nr. 220/2008 pentru Stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

21. Ministrul delegat pentru energie a transmis cu Adresa nr. 100.847RN/12 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.092 din 13 martie 2014, copii de pe documentele solicitate, în conformitate cu un opis întocmit în acest sens. Prin aceeaşi adresă, Curtea a fost informată că documentaţia pentru notificare este pregătită pentru introducerea datelor în SANI (State Aid Notification Interactive System), cu posibilitatea de a fi avizată şi validată de către Consiliul Concurenţei.

CURTEA,

22. examinând obiecţia de neconstituţionalitate, raportul judecătorului-raportor, punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor şi Guvernului, dispoziţiile Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, precum şi prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

23. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1,10,15,16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.

24. Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum rezultă din sesizarea formulată, îl constituie dispoziţiile Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

25. Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 148 alin. (4), potrivit cărora "Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2)".

(1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate

26. Potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (1) şi (3) din Constituţie: "(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. [...]

(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea."

27. Din analiza dispoziţiilor constituţionale rezultă că prin formularea cererii de reexaminare a legii sau a sesizării Curţii Constituţionale cu o obiecţie de neconstituţionalitate, termenul de promulgare a legii prevăzut de art. 77 alin. (1) se întrerupe. După primirea legii adoptate după reexaminare sau a deciziei Curţii Constituţionale, începe să curgă un nou termen, de 10 zile, prevăzut de art. 77 alin. (3). În cadrul acestui termen, Preşedintele poate promulga legea în oricare din zilele care îi stau la dispoziţie, prin emiterea unui decret în temeiul art. 100 din Legea fundamentală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, odată cu legea.

28. Curtea reţine, însă, că termenul de promulgare de 10 zile începe să curgă numai în situaţia în care prin decizia Curţii Constituţionale a fost constatată conformitatea legii supuse controlului cu Constituţia, iar nu şi în cazul în care prin decizia Curţii se constată neconstituţionalitatea legii criticate, caz în care devin incidente prevederile art. 147 alin. (2) din Constituţie, Parlamentul fiind obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii, Mai mult, în situaţia în care legea este declarată în ansamblul său ca fiind neconstituţională, promulgarea sa nu mai este posibilă decât după reluarea întregului proces legislativ.

29. În situaţia de faţă, Curtea constată că, deşi obiecţia de neconstituţionalitate a fost introdusă în termenul legal prevăzut de Constituţie (legea a fost trimisă spre promulgare în data de 19 februarie 2014, iar Preşedintele a sesizat Curtea în data de 26 februarie 2014), legea criticată a fost promulgată prin Decretul Preşedintelui României nr. 270/2014, care împreună cu legea purtând nr. 23/2014 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, înainte de efectuarea controlului de constituţionalitate şi de pronunţarea unei decizii prin care să se confirme constituţionalitatea legii.

30. Curtea nu poate respinge, însă, ca inadmisibilă obiecţia de neconstituţionalitate strict pentru faptul că legea a fost promulgată, întrucât sesizarea a fost formulată în termenul legal, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Constituţie şi de Legea nr. 47/1992. Cu privire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit Deciziei nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, Curtea a reţinut admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii criticate, promulgate ulterior sesizării Curţii, dar anterior efectuării controlului de constituţionalitate, caz similar celui din speţa prezentă.

31. Indiferent de forma de exercitare a controlului de constituţionalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a Constituţiei, a Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autorităţile publice implicate, lipsirea de substanţă a uneia dintre cele două forme de control constituţional fiind de neconceput într-un stat de drept.

32. Prin urmare, Curtea reţine că promulgarea legii, survenită în condiţiile prezentate mai sus, nu poate constitui un fine de neprimire pentru efectuarea controlului de constituţionalitate, astfel că instanţa constituţională este obligată să îşi exercite atribuţia prevăzută de art. 146 lit. a) din Constituţie şi să examineze pe fond criticile de neconstituţionalitate formulate,

(2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate

(2.1) Ajut oarele de stat

33. Ajutoarele de stat sunt definite la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene drept ajutoarele acordate de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

34. Potrivit articolul 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, "(1) Comisia, împreună cu statele membre, verifică permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcţionarea pieţei interne.

(2) În cazul în care, după ce părţilor în cauză li s-a solicitat să-şi prezinte observaţiile, Comisia constată că ajutorul acordat de un stat sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piaţa internă în conformitate cu articolul 107 sau că acest ajutor este utilizat în mod abuziv, aceasta hotărăşte desfiinţarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză în termenul stabilit de Comisie.

În cazul în care statul în cauză nu se conformează deciziei în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat interesat poate sesiza direct Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin derogare de la articolele 258 şi 259. [...]

(3) Comisia este informată în timp util pentru a-şi prezenta Observaţiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piaţa internă în conformitate cu dispoziţiile articolului 107, Comisia iniţiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul precedent. Înainte de pronunţarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate."

35. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, s-au reglementat procedurile naţionale în materia ajutorului de stat, în vederea aplicării art. 107-109 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi a legislaţiei secundare adoptate în baza acestora.

36. Potrivit ordonanţei de urgenţă, ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat, iar acordarea de măsuri de ajutor de stat impune autorităţilor publice elaborarea unor scheme de ajutor de stat sau ajutoare de stat individuale.

37. Autorităţile, alţi furnizori şi beneficiarii ajutorului de stat au obligaţia să transmită Consiliului Concurenţei, care îndeplineşte rolul de autoritate de contact cu Comisia Europeană, în termenele stabilite de acesta, toate informaţiile necesare pentru derularea procedurilor în faţa Comisiei Europene. În susţinerea notificării în faţa Comisiei Europene, Consiliul Concurenţei va fi asistat de către autoritatea care a elaborat notificarea.

(2.2) Cadrul legislativ referitor la sistemul de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013

38. Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, a creat cadrul legislativ pentru utilizarea eficientă a surselor de energie regenerabilă şi a altor surse de energie neconvenţională şi pentru integrarea acestor resurse în sistemul electroenergetic naţional.

39. La nivelul dreptului european, la data de 23 aprilie 2009, a fost adoptată Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 140 din 5 iunie 2009. Directiva a fost transpusă în legislaţia internă prin Legea nr. 139/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 9 iulie 2010. Prin această lege s-a majorat numărul certificatelor verzi acordate producătorilor de energie electrică provenită din surse regenerabile.

40. Modificarea legislativă operată prin Legea nr. 139/2010, precum şi intenţia autorităţilor române de a modifica prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului (act normativ care se va materializa ulterior în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 19 octombrie 2011) au fost notificate Comisiei Europene şi autorizate de către aceasta în 7 iulie 2011 prin Decizia Comisiei Europene nr. 4.938/2011 privind Ajutorul de stat SA. 33134 (2011/N) - România - "Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie".

41. În ceea ce priveşte aplicabilitatea articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sistemului de certificate verzi, Comisia a considerat că obligaţia impusă de autorităţile române (A.N.R.E.) furnizorilor de energie de a demonstra A.N.R.E. că au achiziţionat numărul necesar de certificate verzi generează venituri suplimentare pentru producătorii de energie din surse de energie regenerabile, întrucât aceştia vând certificatele verzi furnizorilor pe piaţa bilaterală şi pe cea centralizată. Prin urmare, măsura notificată conferă un avantaj acestor entităţi.

42. În urma analizei efectuate, Comisia a concluzionat că, în situaţia notificată, nu este necesar să se decidă în mod definitiv cu privire la existenţa unui ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1), deoarece chiar dacă ar fi vorba de un ajutor de stat, măsura este compatibilă cu piaţa internă. Prin urmare, Comisia a constatat că schema de ajutor este compatibilă cu prevederile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi a decis să nu ridice obiecţii la măsura notificată. Prin aceeaşi decizie, Comisia a reamintit autorităţilor române că, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, orice plan de refinanţare sau modificare a respectivei scheme trebuie să fie notificat Comisiei.

43. Ulterior, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2011 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 23 iulie 2012.

(2.3) Modificarea cadrului legislativ prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

(2.3.1) Premisele legiferării

44. În conformitate cu prevederile Deciziei Comisiei Europene nr. 4.938/2011, autorităţile române şi-au asumat obligaţia monitorizării costurilor şi veniturilor producătorilor beneficiari ai schemei de sprijin în vederea diminuării supracompensării (depăşirea ratei interne de rentabilitate pe tehnologie cu mai mult de 10%), dacă este cazul, pentru ca schema să nu conducă la un avantaj competitiv necuvenit.

45. Prin Raportul cu privire la analiza de supracompensare emis de A.N.R.E. la data de 29 martie 2013 pe baza monitorizării anului 2012, s-a constatat că există o supracompensare de 0,5 certificate verzi în cazul energiei eoliene, 3 certificate verzi pentru energia solară şi 0,7 pentru energia hidro.

46. Potrivit preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013, pentru adoptarea actului normativ, legiuitorul a avut în vedere sistarea efectului de creştere necontrolată a preţurilor la clienţii finali de energie electrică, ce poate atrage blocarea investiţiilor în domeniul producerii energiei electrice din surse regenerabile şi, implicit, inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 220/2008, republicată.

(2.3.2) Măsurile adoptate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013

47. Printre măsurile adoptate de Guvern se regăsesc următoarele: limitarea acreditării centralelor/grupurilor electrice pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, reducerea numărului de certificate verzi pentru unele centrale/grupuri electrice, amânarea temporară începând cu 1 iulie 2013 a acordării unui număr de certificate verzi, tranzacţionarea de o manieră transparentă, direct între producători şi furnizori, a certificatelor verzi, neaplicarea sistemului de promovare pentru situaţia în care energia electrică este produsă în centrale electrice situate pe terenuri care, la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, erau în circuitul agricol.

48. Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 preia, cu modificări şi completări, măsurile adoptate prin actul normativ al Guvernului.

(2.3.3) Procesul legislativ intern

49. Guvernul României a adoptat, în data de 4 iunie 2013, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 7 iunie 2013. Potrivit art. V alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, actul normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2013.

50. La data de 10 iunie 2013, Guvernul, în temeiul art. 115 alin. (5) din Constituţie, a depus ordonanţa de urgenţă spre dezbaterea Senatului României, în calitate de primă Cameră sesizată, care a dezbătut şi adoptat proiectul de lege, în procedură de urgenţă, în şedinţa din 18 iunie 2013, dată la care a şi transmis proiectul Camerei Deputaţilor.

51. În calitate de Cameră decizională, Camera Deputaţilor a dezbătut şi a adoptat legea în data de 17 decembrie 2013 şi, ulterior, în data de 19 decembrie 2013 a trimis legea spre promulgare Preşedintelui României.

52. În temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie, Preşedintele a formulat o cerere de reexaminare a legii, pe care a transmis-o Parlamentului în data de 10 ianuarie 2014. Motivul invocat a fost lipsa respectării procedurii impuse de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene pentru iniţierea ori modificarea schemelor de ajutor de stat, respectiv a dispoziţiilor art. 108 alin. (3) care prevăd obligaţia notificării Comisiei Europene.

53. În data de 10 februarie 2014, Senatul României, respectiv, în data de 11 februarie 2014, Camera Deputaţilor au respins cererea de reexaminare formulată.

54. Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 a fost trimisă, în data de 19 februarie 2014, spre promulgare Preşedintelui României, care, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie, a formulat sesizarea de neconstituţionalitate care constituie obiectul prezentului dosar al Curţii Constituţionale.

(2.3.4) Procedura prevăzută de dispoziţiile articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, respectiv de dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE

55. Conform dispoziţiilor art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013, "Măsurile nou-introduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă se vor notifica Comisiei Europene."

56. La data de 2 august 2013, după primirea unei scrisori emise de Comisia Europene la data de 24 iunie 2013, prin care atenţionează autorităţile române că nu a fost transmisă nicio prenotificare, în sensul alin. (3) al art. 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013, Departamentul pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei a transmis, prin intermediul Consiliului Concurenţei, Comisiei Europene scrisoarea de prenotificare.

57. La data de 3 octombrie 2013, Comisia Europeană a informat partea română că această comunicare din 2 august 2013 s-a dovedit a fi inaplicabilă pe măsura prenotificată, deoarece există mai multe amendamente ale schemei iniţiale de sprijin care trebuie evaluate şi pentru că s-au primit deja mai multe plângeri în legătură cu această măsură şi faţă de care Comisia trebuie să adopte o poziţie. Prin urmare, având în vedere adoptarea unei decizii în acest caz cât mai curând posibil, partea română este invitată să notifice în mod formal măsurile adoptate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 şi să includă în documentaţie toate informaţiile suplimentare solicitate.

58. La data de 4 februarie 2014, Departamentul pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei a transmis, prin intermediul Consiliului Concurenţei, Comisiei Europene detalii privind completarea măsurilor prenotificate cu prevederile Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

59. La data de 24 februarie 2014, Comisia Europeană a transmis concluziile evaluării preliminare asupra propunerii de modificare a schemei de sprijin pentru producţia energiei din resurse regenerabile, confirmând că recentele modificări introduse de către Parlamentul României nu necesită furnizarea de informaţii suplimentare comparativ cu cele solicitate în octombrie 2013, cu excepţia unei singure probleme cu privire la care se solicită un angajament separat din partea autorităţilor române.

60. La data de 10 martie 2014, Departamentul pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei a transmis Consiliului Concurenţei documentaţia pentru notificarea modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

(3) Concluzii

61. Prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, şi prin Decizia nr. 921 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, Curtea a statuat că "folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă; pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz."

62. Norma de drept european interpusă în cadrul controlului de constituţionalitate celei de referinţă consacrată de art. 148 alin. (4) din Constituţie o reprezintă art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit căruia "Comisia este informată în timp util pentru a-şi prezenta observaţiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piaţa internă în conformitate cu dispoziţiile articolului 107, Comisia iniţiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul precedent [n.r. desfiinţarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză în termenul stabilit de Comisie, respectiv sesizarea directă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prin derogare de la articolele 258 şi 259]. Înainte de pronunţarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate."

63. Norma trebuie supusă examenului dublei condiţionalităţi: pe de o parte, reglementarea să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare a Constituţiei de către Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

64. Cu privire la prima condiţie, Curtea reţine că norma întruneşte condiţiile de claritate şi precizie. Astfel, stabileşte fără echivoc domeniul de incidenţă - materia ajutoarelor de stat, subiectul de drept căruia i se adresează - statul membru al Uniunii Europene, obligaţia care îi incumbă - informarea în timp util a Comisiei Europene cu privire la proiectele legislative care urmăresc să instituie sau să modifice cadrul legislativ referitor la ajutoarele de stat, precum şi consecinţa nerespectării obligaţiei prevăzute de tratat - desfiinţarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză în termenul stabilit de Comisie, respectiv sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o plângere împotriva statului în cauză.

65. În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie şi anume norma să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea constată că această exigenţă nu este întrunită de norma de drept european pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

66. Dispoziţiile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene constituie norme de procedură aplicabile în materia concurenţei în cadrul pieţei interne, respectiv în domeniul ajutoarelor de stat. Potrivit art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, "sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre." în vederea preîntâmpinării sau înlăturării oricăror măsuri care ar putea afecta libera concurenţă în cadrul pieţei interne, în temeiul art. 108 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Comisia, împreună cu statele membre, verifică permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcţionarea pieţei interne. Activitatea de monitorizare a măsurilor naţionale adoptate în domeniul ajutoarelor de stat se desfăşoară în conformitate cu procedura stabilită de art. 108 alin. (2) şi (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi de dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE.

67. Potrivit preambulului Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE, în sensul aplicării articolelor 77 din tratat (în prezent, art. 97 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) şi 92 (în prezent, art. 112 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), Comisia deţine, în temeiul art. 93 din tratat (în prezent, art. 113 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), competenţa specifică de a decide asupra compatibilităţii ajutoarelor de stat cu piaţa internă atunci când examinează ajutoarele de stat existente, atunci când adoptă decizii privind ajutorul nou sau ajutorul modificat şi atunci când ia măsuri în cazul nerespectării deciziilor sale sau a obligaţiilor privind notificarea. Regulamentul constituie codificarea şi consolidarea unei practici constante a Comisiei privind aplicarea art. 93 din tratat [în prezent, art. 113 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE)] şi stabileşte anumite principii şi reguli procedurale într-o serie de comunicări, în vederea asigurării efectivităţii şi eficienţei procedurilor prevăzute la art. 93 din tratat (în prezent, art. 113 din TFUE), în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

68. La adoptarea Regulamentului s-a ţinut cont de împrejurarea că, în cazurile în care, în urma examinării preliminare, Comisia nu poate decide dacă ajutorul este compatibil cu piaţa internă, trebuie să se deschidă o procedură oficială de investigare pentru a permite acesteia să obţină toate informaţiile necesare pentru evaluarea compatibilităţii ajutorului şi pentru a permite părţilor interesate să îşi prezinte observaţiile. Astfel, Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul CE (în prezent, art. 113 din TFUE) conţine prevederi referitoare la procedura privind ajutorul notificat, procedura privind ajutorul ilegal, procedura privind utilizarea abuzivă a ajutorului, drepturile părţilor interesate, monitorizarea sistemelor de ajutor, precum şi dispoziţii referitoare la sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cazul nerespectării deciziilor şi a hotărârilor Comisiei Europene.

69. În cadrul unei atare proceduri, caracterizată de transparenţă şi certitudine juridică, drepturile părţilor interesate sunt cel mai bine protejate, examinarea se finalizează printr-o decizie a Comisiei, adoptată pe baza informaţiilor disponibile, iar, în cazul nerespectării unui ordin de suspendare sau de recuperare, Comisia poate sesiza direct Curtea de Justiţie, în conformitate cu art. 93 alin. (2) al doilea paragraf din Tratat (în prezent, art. 113 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene).

70. Aşa fiind, în cauză, deşi înţelesul normei europene este clar şi previzibil, cerinţele rezultate din interpretarea şi aplicarea art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, aşa cum acestea sunt dezvoltate în legislaţia secundară adoptată în baza tratatului, nu au relevanţă constituţională, ele reglementând obligaţia legislativului român, Parlament sau Guvern, după caz, de a adopta măsuri în domeniul ajutoarelor de stat cu respectarea procedurilor prevăzute de dreptul european. Nerespectarea obligaţiilor asumate prin tratat va determina exclusiv consecinţele juridice consacrate de normele europene, şi anume desfiinţarea sau modificarea ajutorului în termenul stabilit de Comisie, în cazul în care aceasta constată incompatibilitatea măsurilor cu piaţa internă, respectiv sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene împotriva statului român, dacă acesta refuză respectarea unei decizii a Comisiei.

71. Dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, norme care vizează procedura de notificare/informare a Comisiei Europene de către statele membre, nu li se poate atribui valoare de principiu, de natură a ridica la rangul de normă constituţională obligaţia statului de a informa forul european cu privire la proiectele normative care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele de stat.

72. Prin urmare, norma de drept european interpusă în cadrul controlului de constituţionalitate celei de referinţă consacrate de art. 148 alin. (4) din Constituţie nu poate constitui temei al controlului de constituţionalitate şi nici temei al cenzurării actului normativ intern din perspectiva unei încălcări a Legii fundamentale.

73. Pentru aceste considerente, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, întemeiată pe nerespectarea dispoziţiilor art. 148 alin. (4) din Constituţie, este inadmisibilă.

74. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, obiecţie formulată de Preşedintele României.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 martie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 296 din data de 23 aprilie 2014