Document embed

DECIZIE nr. 310 din 5 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi ale art. 13 şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simina Gagu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi ale art. 13 şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicată de Gheorghe Bunea Stancu în Dosarul nr. 6.647/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 909D/2013 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspund autorul excepţiei Gheorghe Bunea Stancu, reprezentat de avocatul Iulia Stănciulescu-Ilie, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi partea Agenţia Naţională de Integritate, prin consilierul juridic Mihai-Alexandru Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate. Precizează că, în contradicţie cu art. 44 alin. (8) din Constituţie, prevederile de lege criticate conduc la răsturnarea prezumţiei de dobândire licită a averii, de vreme ce averea persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau conflict de interese este supusă repetiţiunii. Totodată, susţine limitarea atribuţiilor Agenţiei Naţionale de Integritate doar la posibilitatea sesizării instanţei judecătoreşti, astfel cum există în cazul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008.

4. Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.606 din 15 decembrie 2011. Precizează că activitatea inspectorilor de integritate nu are caracter jurisdicţional, nu aduce atingere dreptului la viaţă intimă şi privată, iar raportul de evaluare poate fi contestat în justiţie de persoana interesată.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 205 din 29 aprilie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 23 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.647/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi ale art. 13 şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

7. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Gheorghe Bunea Stancu într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că raportul întocmit de Agenţia Naţională de Integritate (ANI), autoritate administrativă autonomă, plasată în sfera puterii executive, concluzionează existenţa stării de conflict de interese sau de incompatibilitate în care se află persoana evaluată şi se înaintează organelor de urmărire penală sau autorităţilor care vor aplica sancţiunea disciplinară. ANI este o autoritate publică care dispune în materia încălcării legii de către cetăţeni, în domeniul intitulat generic "corupţie instituţională", şi are independenţă operaţională, deşi numai judecătorii beneficiază, potrivit Constituţiei, de o asemenea independenţă.

9. Arată, de asemenea, că raportul se comunică unor autorităţi publice, fiind astfel uşor de accesat de mass-media, ceea ce atrage oprobriul public şi, prin urmare, încălcarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, precum şi a dreptului persoanei la propria imagine. Prejudiciul creat persoanei evaluate prin publicizarea raportului este ireversibil şi se confruntă cu dificultatea reală de a fi reparat integral, chiar dacă acţiunea în justiţie ar duce la anularea raportului.

10. Totodată, susţine că activitatea ANI este, de fapt, o activitate de înfăptuire a justiţiei, care nu se încadrează în niciuna dintre jurisdicţiile prevăzute de Constituţie. Pe baza unor autointitulate probe, această autoritate adoptă decizia prin care declară persoana evaluată ca fiind în stare de conflict de interese sau de incompatibilitate. Există, astfel, o procedură administrativă, care îmbracă un caracter jurisdicţional, în cadrul căreia, la nivelul aceleiaşi autorităţi, se confundă funcţia de anchetă şi cea de judecată.

11. Astfel, ANI desfăşoară un proces, dobândind caracterul de instanţă extraordinară. Posibilitatea contestării în justiţie a raportului ANI nu este o garanţie suficientă pentru asigurarea dreptului de acces la justiţie şi nici nu asigură egalitatea în drepturi a cetăţenilor, deoarece o persoană cu privire la care ANI a constatat că este în conflict de interese/incompatibilitate nu mai este egală în drepturi cu o persoană despre care nu s-a întocmit un asemenea raport.

12. În aceste condiţii, pentru respectarea Constituţiei este necesară limitarea atribuţiilor ANI la posibilitatea de a sesiza instanţa judecătorească, urmând ca aceasta să poată constata că persoana evaluată se află sau nu în stare de conflict de interese/incompatibilitate.

13. În susţinerea argumentelor de neconstituţionalitate sunt invocate unele exemple din legislaţie: Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, care, în urma constatării neconstituţionalităţii sale, a fost înlocuită cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, şi Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici. În aceste cazuri, efectul maxim al actului adoptat de autoritatea publică este acela de sesizare a instanţei judecătoreşti pentru a constata încălcarea legii în cazul cercetat. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008.

14. În acelaşi timp, susţine că reglementarea actuală a principiilor, procedurii şi rezultatului final al procedurii de evaluare în cazul ANI este neconstituţională, concluzie rezultată din compararea cu rolul constituţional al Ministerului Public în procedura penală.

15. În fine, arată că se încalcă prezumţia caracterului licit al dobândirii averii. Faptul că persoana evaluată este pusă în situaţia de reclamant, care trebuie să demonstreze netemeinicia raportului de evaluare emis de ANI, constituie o răsturnare a acestei prezumţii, pe calea unui alt act decât o hotărâre judecătorească.

16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care precizează că reglementarea înfiinţării ANI, a atribuţiilor acesteia, cât şi a procedurilor de lucru nu încalcă art. 124 şi 126 din Constituţie, de vreme ce activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor persoanelor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 176/2010 are caracterul unei activităţi esenţialmente administrative, desfăşurată pe baza unei proceduri administrative, stabilite de lege şi supuse controlului judecătoresc. Agenţia nu pronunţă hotărâri cu autoritate de lucru judecat, ci desfăşoară o activitate de evaluare a unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică, iar în final, de sesizare a instanţelor judecătoreşti sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente, în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.

17. De asemenea, raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate poate fi contestat în instanţă. Faptul că inspectorul de integritate acţionează potrivit principiului operaţional nu este un privilegiu conferit acestuia, ci, dimpotrivă, acest principiu presupune obligaţia ce-i incumbă inspectorului de integritate, de a nu solicita sau primi dispoziţii de la nicio autoritate publică, instituţii sau persoane, pe perioada desfăşurării activităţii de evaluare. De asemenea, în virtutea acestui principiu, inspectorul de integritate trebuie să se manifeste liber de orice interes, să nu fie influenţat de aspecte personale sau externe, care i-ar putea afecta activitatea desfăşurată, să nu accepte nicio formă de intimidare, să nu se afle în conflict de interese sau sub influenţe ce ar putea interveni în raţionamentul său profesional.

18. Instanţa judecătorească apreciază că nu se încalcă prezumţia de liceitate a averii, în speţă fiind vorba de un conflict de interese, şi că prevederile de lege criticate nu încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ci se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, constituind o măsură pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

19. Cu referire la critica ce vizează pretinsa încălcare a prevederilor din Constituţie privind viaţa intimă, familială şi privată, instanţa o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât caracterul public al rezultatului evaluărilor efectuate de ANI nu poate fi pus la îndoială.

20. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

21. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care reiterează considerentele reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 311 din 13 iunie 2013, nr. 210 din 29 aprilie 2013 şi nr. 316 din 18 iunie 2013.

22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, şi ale art. 13 şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009.

25. Prevederile art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Legea nr. 176/2010 au următorul cuprins:

- art. 8: "(1) Scopul Agenţiei este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenţia poate dezvolta relaţii de colaborare prin încheierea de protocoale cu entităţi din ţară sau din străinătate.

(2) Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenţiei se desfăşoară cu privire la situaţia averii existente pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispoziţiile actelor normative în vigoare.

(3) Principiile după care se desfăşoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea, independenţa operaţională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum şi prezumţia dobândirii licite a averii.";

- art. 10 lit. f): "Inspectorii de integritate desfăşoară următoarele activităţi:

[...]

f) întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respectiv al incompatibilităţilor, precum şi, după caz, a legislaţiei disciplinare, contravenţionale sau penale;";

- art. 21: "(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, întocmeşte un raport de evaluare.

(2) În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.

(3) Raportul de evaluare va avea următorul cuprins:

a) partea descriptivă a situaţiei de fapt;

b) punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat;

c) evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate;

d) concluzii.

(4) Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare şi, după caz, organelor de urmărire penală şi celor disciplinare.";

- art. 26 alin. (1) lit. k) şi alin. (2): "(1) Agenţia va comunica raportul de evaluare, după cum urmează:

[...]

k) pentru celelalte persoane prevăzute de prezenta lege - comisiilor de disciplină, autorităţii ori instituţiei competente, care vor aplica o sancţiune disciplinară, potrivit legii.

(2) Sancţiunea disciplinară se dispune şi în cazul în care raportul de evaluare al Agenţiei a fost comunicat şi organelor de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 21 alin. (4)."

Prevederile art. 13 şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 au următorul cuprins:

- art. 13: "(1) Se înfiinţează Agenţia Naţională de Integritate, autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, ce funcţionează la nivel naţional, ca structură unică, cu sediul în municipiul Bucureşti.

(2) Personalul Agenţiei este format din preşedintele Agenţiei, vicepreşedintele Agenţiei, inspectori de integritate, funcţionari publici şi personal contractual. Preşedintele Agenţiei este demnitar cu rang de secretar de stat, vicepreşedintele Agenţiei este demnitar cu rang de subsecretar de stat, iar funcţia de inspector de integritate este funcţie publică cu statut special.";

- art. 15 alin. (1): "În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin potrivit legii, Agenţia acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale."

26. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 26 alin. (1) privind dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, art. 30 alin. (6) potrivit căruia "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine", art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.

27. Sunt invocate şi dispoziţiile art. 8 paragraful 2 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare (a se vedea Decizia nr. 208 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 18 iunie 2013, Decizia nr. 205 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 3 iulie 2013).

29. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate reglementează aspecte privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, scopul acestei autorităţi publice, activităţile desfăşurate de inspectorii de integritate, raportul de evaluare şi comunicarea acestuia, potrivit legii.

30. De asemenea, Curtea a reţinut că raportul de evaluare reprezintă un act rezultat din activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate, iar comunicarea acestui raport, cuprinzând date referitoare la presupusa existenţă a elementelor de conflict de interese în cazul persoanei evaluate, către autorităţile publice desemnate prin lege, în vederea dispunerii măsurilor legale, nu este contrară dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, o asemenea măsură fiind inerentă ducerii la îndeplinire a scopului legal al Agenţiei.

31. De altfel, Curtea a reamintit că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu este un drept absolut, ci, în anumite condiţii, acesta poate fi supus anumitor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 485 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 4 mai 2009). În aceste condiţii, Curtea a precizat că exercitarea unei funcţii sau demnităţi publice poate implica şi anumite constrângeri, fireşti într-o societate democratică, preocupată de asigurarea integrităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi implicată în prevenirea şi combaterea corupţiei.

32. Aşa fiind, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu conţin, în sine, norme care să afecteze dispoziţiile constituţionale şi convenţionale privind dreptul la viaţă privată.

33. Referitor la criticile de neconstituţionalitate vizând, în principal, presupusul caracter jurisdicţional al activităţii desfăşurate de Agenţia Naţională de Integritate, Curtea a statuat că Agenţia desfăşoară o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 (a se vedea Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, şi Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013).

34. De asemenea, Curtea a mai reţinut că funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a soluţiona printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective şi de a dispune, în condiţiile legii, măsuri restrictive. Această funcţie se circumscrie activităţii jurisdicţionale propriu-zise care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate şi oralitate.

35. Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, care se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.

36. Totodată, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la compararea raportului de evaluare întocmit de inspectorul de integritate cu rechizitoriul, deoarece acest din urmă act produce efecte juridice faţă de un cetăţean învinuit/inculpat într-o cauză, legitimând luarea unui set de măsuri restrictive. În plus, spre deosebire de actul emis de procuror, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat în instanţă (a se vedea Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012).

37. Curtea a mai constatat că raportarea criticii de neconstituţionalitate la art. 16 din Constituţie face abstracţie de faptul că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât unor situaţii diferite trebuie să le corespundă un tratament juridic diferit. Ca atare, având în vedere statutul diferit al persoanelor care ocupă funcţii şi demnităţi publice, Curtea nu a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, susţinută de autorul excepţiei. Pe de altă parte, prevederile Legii nr. 176/2010 se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate sub incidenţa acesteia, astfel încât, şi din această perspectivă, Curtea a constatat că principiul egalităţii în drepturi este respectat.

38. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, Curtea a constatat, în acord cu jurisprudenţa sa, că organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, ca o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, ce funcţionează la nivel naţional, ca structură unică, şi care acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale, nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010).

39. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

40. Distinct de acestea, Curtea constată că invocarea dispoziţiilor din Constituţie privind prezumţia caracterului licit al dobândirii averii nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Bunea Stancu în Dosarul nr. 6.647/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi ale art. 13 şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 iunie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 581 din data de 4 august 2014