Document embed

DECIZIE nr. 608 din 4 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Loredana Cristina Finta în Dosarul nr. 6.845/100/2013 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 231D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 11 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.845/100/2013, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

5. Excepţia a fost ridicată de Loredana Cristina Finta într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea, în esenţă, consideră că, prin impunerea depunerii cererii pentru eliberarea paşaportului simplu electronic pentru minorii cetăţeni români care nu au împlinit vârsta de 14 ani, de către ambii părinţi sau a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi impunerea demarării unei noi proceduri judiciare în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului de obţinere a paşaportului, s-a ajuns la o discriminare a minorului cu privire la care s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti în comun de ambii părinţi faţă de minorii cu privire la care s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte. De asemenea, susţine că dispoziţiile de lege criticate "nu prevăd toate situaţiile obiective care se ivesc în concret şi ignoră că nu primează drepturile sau interesele părinţilor în exercitarea autorităţii părinteşti, ci interesul minorului".

7. Totodată, arată că "nu este reglementată situaţia în care, prin hotărâre judecătorească, unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani i s-a stabilit locuinţa într-o anumită ţară din comunitatea europeană, minor care în mod evident va urma studiile în ţara respectivă - or, respectarea drepturilor civile ale minorului: la locuinţă, familie, educaţie etc. devin imposibil de realizat în situaţii precum cazul de faţă, când tatăl a dovedit rea-credinţă şi neglijenţă, ştiut fiind că înscrierea minorei la şcoala din Portugalia nu se putea realiza fără foaia matricolă, act pe care nu-l putea obţine decât după executarea deciziei Curţii de Apel Oradea".

8. În final, apreciază că a impune prin lege obţinerea consimţământului celuilalt părinte, care exercită autoritatea părintească, pentru eliberarea paşaportului şi ieşirea sau intrarea din ţară echivalează cu restrângerea drepturilor minorilor aflaţi sub această autoritate, cu o discriminare raportat la situaţia minorilor care aparent se bucură doar de autoritatea unui singur părinte cu atât mai mult cu cât celălalt părinte locuieşte nu numai în aceeaşi ţară, ci chiar în aceeaşi provincie unde va pleca minora, dar şi îngrădirea dreptului celuilalt părinte de a-şi exercita obligaţiile care derivă din legea privind protecţia copilului, respectiv de a-i asigura minorei dreptul la locuinţă, la familie, la dezvoltare fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritate corporală, sănătate fizică sau psihică.

9. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 397 din noul Cod civil, intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.

10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât acestea dau expresie normelor din Legea fundamentală invocate, iar reglementarea condiţiilor de exercitare a dreptului la liberă circulaţie reprezintă opţiunea legiuitorului.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu următorul cuprins:

- Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005: "Minorilor cetăţeni români care nu se află în una dintre situaţiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate li se eliberează paşapoarte simple electronice în următoarele condiţii:

a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal;";

- Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 prevede că: "Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare."

15. Curtea reţine că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 au fost modificate prin art. I pct. 8 din Legea nr. 175/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 11 iunie 2013.

16. De asemenea, Curtea observă că, drept urmare a adoptării Legii nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013, această lege a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, cu preluarea soluţiei legislative cuprinse în art. 18 alin. (2) care a devenit art. 23 alin. (2) după republicare.

17. Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

18. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 25 alin. (1) şi (2) referitor la libera circulaţie, art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimă, familială şi privată şi art. 48 alin. (1) referitor la familie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, autorul excepţiei daduce neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale supuse controlului dintr-un pretins tratament discriminatoriu aplicat "minorului cu privire la care s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi faţă de minorii cu privire la care s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte".

20. Curtea reţine că, potrivit art. 483 din noul Cod civil, autoritatea părintească reprezintă un ansamblu de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

21. Noul Cod civil, prin art. 503 alin. (1), instituie regula potrivit căreia părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. Potrivit art. 397 din noul Cod civil, excepţia este reprezentată de exercitarea autorităţii părinteşti după divorţ, când ea revine în comun ambilor părinţi, în afară de cazul în care instanţa decide altfel.

22. Legiuitorul, prin art. 487 teza întâi din noul Cod civil, defineşte conţinutul autorităţii părinteşti ca fiind "dreptul şi îndatorirea părinţilor de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului".

23. Curtea reţine că Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 175/2013, a fost adaptată noţiunilor şi realităţilor introduse prin noul Cod civil. Totodată, Legea nr. 272/2004, republicată, instituie principiul interesului superior al copilului, principiu consacrat pe plan internaţional de art. 3 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 29 noiembrie 1989 şi ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 28 septembrie 1990 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001.

24. Referitor la principiul egalităţii, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă.

25. Astfel, Curtea apreciază că analiza situaţiei ce face obiectul prezentului dosar porneşte de la ipoteza că ambele categorii de minori între care se realizează comparaţia de către autorul excepţiei sunt minori cu privire la care s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti după divorţ, ceea ce ar determina calificarea situaţiei acestora ca fiind identică. Însă diferenţa constă în aceea că în cazul primei categorii de minori s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi, pe când în cazul celei de-a doua categorii de minori s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte.

26. Curtea observă că analiza realizată din perspectiva modului de exercitare a autorităţii părinteşti duce la concluzia că cele două categorii de minori se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie, întrucât, faţă de conţinutul juridic al autorităţii părinteşti atunci când ambii părinţi o exercită în comun, este normal ca ambii părinţi să solicite eliberarea paşaportului simplu electronic pentru că altfel s-ar lipsi de efecte hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit exercitarea autorităţii părinteşti în comun.

27. În ceea ce priveşte invocarea art. 25 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 25 din Legea fundamentală, dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat, legea stabilind condiţiile exercitării acestui drept. Or, condiţia emiterii paşaportului simplu electronic pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinţi, este una dintre condiţiile stabilite de legiuitor pentru exercitarea dreptului la liberă circulaţie.

28. Referitor la invocarea prevederilor art. 22 alin. (1), art. 26 şi art. 48 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a arătat în ce mod textul criticat contravine acestor prevederi. Având în vedere acest aspect, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Curtea a stabilit că "simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»". Cum, în prezenta cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a procedat la simpla enumerare a normelor constituţionale pretins încălcate, fără a prezenta motive sau argumente în susţinerea excepţiei, şi cum, din această formulare a excepţiei, Curtea reţine că nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituţionalitate, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate raportată la aceste prevederi constituţionale nu poate fi reţinută.

29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Loredana Cristina Finta în Dosarul nr. 6.845/100/2013 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 14 din data de 8 ianuarie 2015