ORDIN nr. 969 din 7 august 2013 pentru aprobarea Criteriilor şi metodologiei de echivalare a titlurilor oficiale de medic specialist eliberate de Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii
Văzând Referatul de aprobare nr. EN 7.965/2013 al Direcţiei generale resurse umane şi certificare din cadrul Ministerului Sănătăţii,
având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
80/2012
privind echivalarea titlurilor de medic specialist eliberate de Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, aprobată prin Legea nr.
163/2013
,
În temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr.
144/2010
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul sănătăţii
emite următorul ordin:
Art. 1
Se aprobă Criteriile şi metodologia de echivalare a titlurilor oficiale de medic specialist eliberate de Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite al Americii, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2
Direcţia generală resurse umane şi certificare va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-****-
p. Ministrul sănătăţii,
Raed Arafat,
secretar de stat
ANEXĂ:
CRITERIILE ŞI METODOLOGIA de echivalare a titlurilor oficiale de medic specialist eliberate de Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii
Art. 1
În vederea accesului la activităţile profesionale de medic specialist şi exercitarea acestora pe teritoriul României, titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă sau Statele Unite ale Americii se echivalează cu Certificatul de medic specialist în cazul în care sunt întrunite cumulativ următoarele criterii:
a)
titularul întruneşte una din cerinţele prevăzute la art. 370 din Legea nr.
95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;
b)
titlul oficial de calificare de medic specialist atestă una din specialităţile medicale clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;
c)
formarea de medic specialist pentru care se solicită echivalarea s-a efectuat în condiţii de studiu şi practică medicală care asigură titularului competenţa profesională similară cu cea dobândită în urma efectuării pregătirii prin rezidenţial în specialitatea respectivă;
d)
titlul oficial de calificare ca medic specialist este eliberat de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.
Art. 2
(1)
Echivalarea în scop profesional a titlurilor de medic specialist prevăzute la art. 1 se face de către Ministerul Sănătăţii, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România.
(2)
Procedura de echivalare constă în analiza formării în specialitate şi a competenţelor profesionale însuşite de titular în statul emitent comparativ cu cerinţele de formare şi a competenţelor profesionale prevăzute pentru specialitatea respectivă de normele în vigoare şi se efectuează în termen de 60 de zile calendaristice de la data înregistrării la Ministerul Sănătăţii a dosarului depus de titular. În cazuri temeinic justificate, termenul poate fi prelungit la maximum 90 de zile calendaristice de la data înregistrării la Ministerul Sănătăţii a dosarului depus de titular.
(3)
În vederea aplicării procedurii prevăzute la alin. (2) ministrul sănătăţii numeşte prin ordin o comisie de echivalare pentru fiecare din specialităţile clinice şi paraclinice prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;
(4)
Comisia de echivalare prevăzută la alin. (3) este formată din: preşedinte, 2 membri şi un secretar. Preşedintele şi un membru sunt desemnaţi la propunerea comisiei de specialitate corespondentă a Ministerului Sănătăţii, iar celălalt membru şi secretarul sunt desemnaţi la propunerea Colegiului Medicilor din România.
(5)
Echivalarea se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru, de către Colegiul Medicilor din România, în exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare.
Art. 3
(1)
În vederea echivalării titlurilor de medic specialist prevăzute la art. 1, titularii depun la Ministerul Sănătăţii următoarele documente:
a)
cerere de echivalare care va cuprinde obligatoriu şi datele de contact (adresă, telefon, fax, adresă e-mail);
b)
copia documentului de identitate (buletin/carte de identitate sau paşaport aflat în termen de valabilitate);
c)
după caz, documente din care să rezulte cerinţele prevăzute la art. 370 lit. c)-f) din Legea nr.
95/2006
, cu modificările şi completările ulterioare;
d)
copia legalizată a documentelor care atestă calificarea de medic;
e)
copia legalizată a titlului de medic specialist dobândit în unul din statele prevăzute la art. 1;
f)
documente emise de autorităţile competente ale statului formator din care să rezulte durata specializării (ani, luni, ore de formare pe săptămână), curriculumul pregătirii efectuate şi competenţele atestate prin titlul respectiv de medic specialist;
g)
documente privind experienţa profesională şi educaţia medicală continuă însuşite de solicitant, emise de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;
h)
certificat de sănătate fizică şi psihică din care să rezulte că acesta poate practica specialitatea dobândită;
i)
dovada de onorabilitate şi moralitate profesională a posesorului, emisă de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;
j)
extrasul de cazier judiciar emis de statul prevăzut la lit. i).
(2)
Documentele prevăzute la lit. e)-j) trebuie însoţite de traducerile legalizate în limba română, în forma întocmită în original autentificată la un notar public.
(3)
Documentele prevăzute la lit. h)-j) au o valabilitate de 3 luni de la data emiterii. Acestea se depun în termen de valabilitate.
Art. 4
(1)
Calificarea de medic se atestă prin:
a)
diploma de medic eliberată în România;
b)
diploma de medic eliberată de către unul din celelalte state membre ale Uniunii Europene - UE, de către unul din statele aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană. Documentul se depune în copie legalizată însoţită de traducerea legalizată în forma întocmită de notar;
c)
atestatul de echivalare a studiilor universitare în medicină eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale, ca urmare a echivalării titlurilor de medic obţinute într-un alt stat decât cele prevăzute la lit. a) şi b). Documentul se depune în copie legalizată.
(2)
În cazul în care titlul de medic este obţinut în alt stat membru UE, în unul din statele aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, titularul va depune certificatul eliberat de autoritatea competentă a statului emitent prin care se atestă că acesta este prevăzut pentru acel stat de către Directiva nr.
2005/36/CE
a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, cu amendamentele ulterioare.
(3)
Documentele prevăzute la alin. (2) se depun însoţite de traducerile legalizate în limba română, în forma întocmită de către un notar public.
Art. 5
(1)
Procedura de echivalare decurge de la data înregistrării dosarului la Ministerul Sănătăţii.
(2)
În termen de 15 zile de la data prevăzută la alin. (1), Ministerul Sănătăţii înaintează o copie a dosarului atât preşedintelui Comisiei de echivalare desemnate pentru specialitatea respectivă, cât şi Colegiului Medicilor din România.
(3)
Comisia de echivalare analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum şi alte documente atestând formarea specializată, ca şi experienţa profesională a titularului şi stabileşte dacă formarea de specialist a solicitantului întruneşte cumulativ următoarele cerinţe:
a)
s-a efectuat în una din specialităţile medicale prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;
b)
condiţiile de desfăşurare a formării în specialitate însuşite de titular sunt echivalente condiţiilor de formare prevăzute de normele în vigoare pentru specialitatea în cauză, respectiv, modalitatea de organizare, desfăşurare şi supraveghere a formării, durata şi curriculum de pregătire teoretică şi practică;
c)
competenţele profesionale de medic specialist conferite sunt similare celor atestate prin certificatul de medic specialist eliberat de Ministerul Sănătăţii în specialitatea respectivă;
d)
formarea este atestată prin titlu de calificare de medic specialist eliberat de autoritatea competentă desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul formator.
(4)
În vederea echivalării, durata de formare în specialitatea analizată se calculează în ore de pregătire/săptămână, în luni sau ani de specializare, după caz.
(5)
În situaţiile în care durata de pregătire a titularului exprimată în ani este mai mică decât cea prevăzută de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală pentru specialitatea respectivă, se ia în considerare numărul total de ore de pregătire/săptămână efectuate de titular în comparaţie cu cele prevăzute de curriculumul de pregătire al specialităţii în România. În aceste cazuri, întrunirea numărului total de ore de pregătire prevăzut de curriculumul de pregătire în specialitate în România constituie criteriu de durată în vederea echivalării.
(6)
În cadrul procedurii prevăzute la alin. (3) Comisia de echivalare poate solicita titularului documente suplimentare privind abilităţile însuşite, formări complementare, cursuri, formare specializată, experienţă profesională însuşită, criterii suplimentare de autorizare în profesie în statul în care acesta a exercitat profesia. Solicitarea se face în termen de maximum 15 zile de la primirea dosarului cu precizarea datei-limită de prezentare a documentelor suplimentare cerute, calculată cu respectarea termenului prevăzut la art. 2 alin. (2).
(7)
În cazul întârzierii depunerii documentelor suplimentare solicitate cu mai mult de 10 zile de la data limită stabilită la alin. (6), Comisia de echivalare poate suspenda procedura până la data primirii documentelor solicitate. În aceste situaţii termenul prevăzut la art. 2. alin. (2) se prelungeşte corespunzător numărului de zile de suspendare.
(8)
La finalul analizei, Comisia de echivalare întocmeşte un proces-verbal detaliat cu privire la cele constatate, precizând, după caz, perioadele de suspendare a procedurii şi modul de soluţionare a cererii de echivalare.
Art. 6
(1)
În cazul în care formarea de specialist analizată întruneşte toate cerinţele prevăzute la art. 1 lit. a) şi art. 5 alin. (3), Comisia de echivalare înaintează Ministerului Sănătăţii şi preşedintelui Colegiului Medicilor din România avizul favorabil de echivalare, însoţit de o copie a procesului-verbal întocmit în acest sens şi, după caz, de o copie a documentelor solicitate suplimentar de aceasta.
(2)
Echivalarea se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii întocmit în baza avizului favorabil al Comisiei de echivalare, se comunică titularului, Colegiului Medicilor din România, precum şi, după caz, direcţiei de sănătate publică din raza de domiciliu a petentului.
(3)
Exercitarea activităţilor de medic specialist se face pe baza titlului oficial de calificare de medic specialist echivalat, a adresei de înştiinţare a titularului şi cu îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de medic.
Art. 7
(1)
În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de echivalare, Comisia de echivalare supune titularul la un interviu cu privire la formarea profesională însuşită. Interviul are ca scop evaluarea parcursului profesional, teoretic şi practic al solicitantului.
(2)
Neîndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi art. 5 alin (3), constatată de Comisia de echivalare în urma interviului susţinut de titular, constituie motiv justificat de respingere a cererii de echivalare.
(3)
Respingerea cererii de echivalare se aprobă de către ministrul sănătăţii pe baza avizului negativ temeinic justificat înaintat de Comisia de echivalare şi a procesului-verbal detaliat întocmit în acest sens de aceasta şi se aduce la cunoştinţa petentului şi a Colegiului Medicilor din România, împreună cu motivele care stau la baza acesteia.
(4)
Decizia de respingere poate fi contestată la Ministerul Sănătăţii în termen de 10 zile de la primirea acesteia de către titular.
(5)
În cazul în care se modifică condiţiile care au constituit motivele respingerii solicitării iniţiale de echivalare, titularul are dreptul să depună o nouă cerere de echivalare.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 536 din data de 26 august 2013