DECIZIE nr. 485 din 21 noiembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Privileg Catering" - S.R.L. din Pantelimon în Dosarul nr. 10.338/94/2011 al Tribunalului Ilfov-Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 476D/2013 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Claudia Apostol, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Aceasta arată că, ulterior invocării excepţiei, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia nr. 174 din 28 martie 2013, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991. În aceste condiţii, reprezentantul convenţional al autoarei excepţiei menţionează că excepţia se justifică a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, şi nu ca inadmisibilă, această precizare fiind importantă pentru exercitarea, în condiţiile legii, a căii de atac a revizuirii în cauza supusă soluţionării, în cadrul căreia s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Având cuvântul pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a acesteia, indicând, în acest sens, Decizia nr. 174 din 28 martie 2013, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate şi în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 28 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.338/94/2011, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Privileg Catering" - S.R.L. din Pantelimon, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate de Legea nr. 61/1991.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, prin care este eliminată singura cale de atac în materia contravenţiilor, sunt neconstituţionale pentru aceleaşi motive ce au justificat pronunţarea Deciziei nr. 500 din 15 mai 2012, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, care reglementau aceeaşi soluţie juridică de principiu, sunt neconstituţionale, întrucât prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunţate de judecătorie se aduce atingere principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, golindu-se astfel de conţinut principiul exercitării căilor de atac.
Întrucât identitatea raţionamentului impune identitatea soluţiei (ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet), rezultă că menţinerea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 contravine tuturor principiilor de drept enumerate de Curtea Constituţională ca fiind intrinseci liberului acces la justiţie şi exercitării dreptului la apărare în materie contravenţională.
Se mai arată că, faţă de soluţiile de respingere din jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu referire la textul de lege examinat, Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 reprezintă un element de noutate ce justifică revirimentul şi în această materie. O soluţie contrară ar da naştere unei discriminări nejustificate între persoanele ce îşi întemeiază acţiunea în justiţie pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi au dreptul de a exercita o cale de atac împotriva hotărârii primei instanţe şi persoanele cărora, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, le este suprimat acest drept, deşi se înscriu, sub aspect normativ, tot în sfera materiei contravenţionale.
De altfel, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 967 din 20 noiembrie 2012, se observă schimbarea opticii legiuitorului în privinţa exercitării căilor de atac, în sensul că dispoziţiile noului Cod de procedură civilă prevăd posibilitatea de a ataca cu apel inclusiv hotărârile privind cereri având ca obiect sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv.
În concluzie, textul de lege criticat contravine normelor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, autoarea excepţiei mai invocă şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul Ilfov - Secţia civilă, în opinia sa exprimată în cuprinsul încheierii din data de 28 mai 2013, arată, mai întâi, că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, întrucât, deşi dispoziţiile legale criticate au fost declarate neconstituţionale, decizia Curţii Constituţionale nu s-a publicat până la acel moment în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi nu poate produce efecte juridice.
Pe fond, apreciază că inexistenţa unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care judecătoria soluţionează plângerea contravenţională echivalează cu imposibilitatea exercitării controlului judecătoresc garantat de art. 129 din Constituţie şi goleşte de conţinut principiul liberului acces la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Legea fundamentală.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect, invocând, în acest sens, prevederile art. 147 din Constituţie.
Astfel, se arată că, prin Decizia nr. 174 din 28 martie 2013, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991. Decizia a fost pronunţată la o dată anterioară sesizării Curţii cu prezenta excepţie, însă a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la o dată ulterioară, respectiv la data de 31 mai 2013.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 8 alin. (2):
"(2) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă."
În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale menţionate, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 174 din 28 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 31 mai 2013, pentru motive similare celor invocate în susţinerea excepţiei de faţă.
În această situaţie devin incidente prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale. Îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
Curtea constată că, în lipsa intervenţiei legislative asupra dispoziţiilor de lege criticate în termenul de 45 de zile prevăzut de norma constituţională, acestea şi-au încetat, în prezent, efectele juridice.
Pe de altă parte, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul dosarului de faţă a fost invocată ulterior pronunţării deciziei menţionate (la 28 mai 2013), însă la o data anterioară publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 31 mai 2013. Deoarece art. 147 alin. (4) din Constituţie prevede că deciziile Curţii Constituţionale, de la data publicării lor, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, rezultă că dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în temeiul căreia o excepţie, al cărei obiect îl constituie prevederi constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii, este respinsă ca inadmisibilă, nu pot fi opozabile autoarei excepţiei. Soluţia consacrată în jurisprudenţa Curţii pentru astfel de situaţii este cea de respingere ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 262 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 2 iulie 2013, sau Decizia nr. 287 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 27 iunie 2013).
În cauză se impune precizarea că, întrucât deciziile Curţii produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, cele stabilite prin acestea urmează a se aplica de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanţele judecătoreşti vor aplica decizia de admitere a Curţii Constituţionale numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată, în această ultimă ipoteză, dacă litigiul a fost soluţionat în mod irevocabil, deciziile pronunţate de Curtea Constituţională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz (a se vedea jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, sau Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2013).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Privileg Catering" - S.R.L. din Pantelimon în Dosarul nr. 10.338/94/2011 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 58 din data de 23 ianuarie 2014