DECIZIE nr. 936 din 13 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 şi art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Iulian Sevastian Măgheruşan şi Ladislau Horvath în Dosarul nr. 1.469/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.007D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepţiei, Ladislau Horvath, a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorii invocă în susţinerea acesteia aspecte ce vizează fondul cauzei şi că aceştia au o obligaţie de diligenţă în privinţa asigurării fondurilor necesare plăţii impozitelor şi a altor contribuţii cu reţinere la sursă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.469/320/2012, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 şi art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Iulian Sevastian Măgheruşan şi Ladislau Horvath într-o cauză penală având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de stopaj la sursă, prevăzută la art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, arătând că Legea fundamentală stabileşte drepturile şi obligaţiile cetăţenilor corelativ cu cele ale statului, pe baza principiului egalităţii, echivalenţei şi proporţionalităţii, că una dintre obligaţiile asumate de stat este asigurarea unui nivel de trai decent şi stabilirea justă a sarcinilor fiscale şi că, atâta vreme cât statul nu îşi îndeplineşte aceste obligaţii, nu este îndreptăţit, la rândul său, să îşi exercite dreptul de a trage la răspundere cetăţenii pentru săvârşirea unor fapte de natură penală. Se mai arată că o astfel de conduită reprezintă o încălcare de către stat a caracterului de stat de drept, democratic şi social asumat prin dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi că interdicţia prevăzută la art. 12 din Legea nr. 241/2005, pentru persoanele vinovate de săvârşirea infracţiunii reglementate la art. 6 din aceeaşi lege, constituie o încălcare a art. 45 din Constituţie. Se susţine, de asemenea, că sumele în cauză, reţinute la sursă, în cazul agenţilor economici privaţi, reprezintă venituri obţinute din activitatea economică desfăşurată şi că acestea, prin reducerea activităţii sau prin neefectuarea de către furnizori a plăţilor datorate, pot fi diminuate până la un nivel la care să nu mai permită plata impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă prevăzute de textele de lege criticate.
Judecătoria Târgu Mureş opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că obligaţiilor statului invocate de autorul excepţiei le corespund, în mod corelativ, obligaţiile de diligenţă ale celor cărora norma juridică imperativă li se adresează.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată că prevederile art. 6 şi art. 12 din Legea nr. 241/2005 nu încalcă normele constituţionale invocate. Se arată în acest sens că plata impozitelor sau a altor contribuţii la bugetul de stat reprezintă o obligaţie a cetăţenilor, că prin textele criticate este sancţionată neîndeplinirea acestei obligaţii, că libertatea economică presupune exercitarea liberei iniţiative şi desfăşurarea activităţilor economice în condiţiile legii şi că interdicţia de la art. 12 din Legea nr. 241/2005 a fost reglementată ca efect al faptului că persoanele vinovate de săvârşirea anumitor infracţiuni sunt considerate nedemne de ocuparea anumitor funcţii sau de a desfăşura anumite activităţi. Se mai arată că dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) nu sunt incidente în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 şi art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:
- Art. 6: "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.";
- Art. 12: "Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege.".
Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, ale art. 45 cu privire la libertatea economică, ale art. 56 alin. (2) privind contribuţiile financiare şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la economie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
Referitor la pretinsa încălcare prin dispoziţiile art. 6 şi art. 12 din Legea nr. 241/2005 a prevederilor art. 45 din Constituţie, Curtea reţine că libertatea economică este un drept ce se exercită, potrivit aceleiaşi dispoziţii constituţionale, în condiţiile legii şi că legiuitorul este singurul în măsură să reglementeze cadrul şi să fixeze limitele exercitării acestui drept. Astfel, libertatea economică este condiţionată de obligaţia plăţii impozitelor şi a taxelor impuse de legislaţia fiscală în vigoare, care prevede, printre altele, şi plata de către operatorii economici a impozitelor şi a celorlalte contribuţii cu reţinere la sursă.
Cu privire la critica potrivit căreia dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele vinovate de săvârşirea unor infracţiuni îi corespunde obligaţia corelativă de asigurare a unui nivel de trai decent şi de stabilire justă a sarcinilor fiscale, Curtea reţine că drepturilor invocate de autorii excepţiei le revine obligaţia corelativă a titularilor de a manifesta diligenţă în desfăşurarea activităţilor economice în care sunt implicaţi.
Pentru aceste motive, Curtea nu poate reţine încălcarea prin textele de lege criticate a dispoziţiilor art. 45 din Constituţie.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 135 din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât lipsa lichidităţilor necesare plăţii impozitelor sau a altor contribuţii cu reţinere la sursă, chiar şi în condiţiile crizei economice, este, de cele mai multe ori, rezultatul unei inadecvate administrări a activităţilor economice desfăşurate şi a lipsei de diligenţă în alegerea clienţilor sau a furnizorilor, iar interdicţiile reglementate la art. 12 din Legea nr. 241/2005 - potrivit cărora persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile prevăzute de această lege nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi - apar ca un mijloc firesc de protecţie a relaţiilor economice desfăşurate la nivel microeconomic şi prin aceasta a sistemului macroeconomic în ansamblul său, prin înlăturarea unor astfel de persoane de la dreptul de a deţine funcţiile expres enumerate.
De aceea, lipsa lichidităţilor de care dispun operatorii economici, determinată de reducerea activităţii şi de neîncasarea la timp a creanţelor exigibile, nu îi exonerează pe aceştia de plata impozitelor şi a altor contribuţii cu reţinere la sursă şi nu constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale sau a pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 56, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece prevederile art. 6 şi art. 12 din Legea nr. 241/2005 nu stabilesc impozite sau taxe şi nu vizează principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, ci reglementează consecinţele neplăţii de către operatorii economici a unor astfel de contribuţii la bugetul de stat.
Întrucât textele criticate nu încalcă niciunul dintre drepturile reglementate prin Legea fundamentală, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare prin dispoziţiile art. 6 şi art. 12 din Legea nr. 241/2005 a prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Iulian Sevastian Măgheruşan şi Ladislau Horvath în Dosarul nr. 1.469/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 20 din data de 10 ianuarie 2013