Document embed

DECIZIE nr. 223 din 13 aprilie 2016 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului

Augustin Zegrean	- preşedinte
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Mihaela Senia Costinescu	- magistrat-asistent şef

1. Pe rol se află pronunţarea asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului, obiecţie formulată de un număr de 89 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

2. Cu Adresa nr. 2/1974 din 9 martie 2016, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 1.866 din 9 martie 2016 şi constituie obiectul Dosarului nr. 285A/2016.

3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că proiectul Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului (PL-x nr. 833/2015) a fost inclus pe ordinea de zi a şedinţei de vot final din data de 17 februarie 2016, după dezbaterea prealabilă pe articole. În şedinţa de vot final a fost supus votului deputaţilor, prin procedura de vot electronic, legea fiind adoptată cu 267 voturi pentru. După adoptare, potrivit prevederilor regulamentare, legea trebuia depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.

4. Deşi procedura de adoptare a legii nu a fost contestată în timpul desfăşurării şedinţei de vot final, conform art. 123 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor care prevede că "Votul prin mijloace electronice, prin ridicarea mâinii sau prin apel nominal are următoarele semnificaţii: «pentru», «contra» sau «abţinere». Dacă un lider de grup contestă corectitudinea numărării voturilor şi dacă plenul Camerei aprobă reluarea votului, preşedintele va realiza aceasta prin modalitatea de vot aprobată de Cameră", a doua zi, 18 februarie 2016, la solicitarea Grupului Parlamentar al P.S.D., a fost suspendat procesul legislativ al legii.

5. La data de 22 februarie 2016, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi Comitetul Liderilor au decis să solicite plenului Camerei Deputaţilor suspendarea procedurii de vot electronic şi reluarea votului asupra a 9 proiecte de lege votate în cadrul şedinţei din 17 februarie 2016, între care se afla şi legea care face obiectul prezentei contestaţii. Decizia Biroului Permanent şi a Comitetului Liderilor de suspendare a procedurii de vot electronic pe termen nedeterminat şi de aplicare a procedurii de vot cu mâna ridicată este neregulamentară şi, pe cale de consecinţă, nelegală, deoarece încalcă dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care prevăd că suspendarea aplicării unei norme legale sau regulamentare trebuie realizată printr-un act cu putere juridică echivalentă.

6. În acest sens, Biroul Permanent trebuia să solicite comisiei parlamentare competente să redacteze un proiect de hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, prin care să propună suspendarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) teza întâi referitoare la procedura votului electronic, pe motiv de imposibilitate de utilizare a echipamentului de vot, cât şi perioada de suspendare a acestei dispoziţii. Proiectul de hotărâre trebuia înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor din data de 24 februarie 2016, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. Inexistenţa proiectului de hotărâre şi înlocuirea acestuia cu un simplu vot al plenului Camerei Deputaţilor, prin care procedura votului electronic este suspendată de jure, pe termen nedeterminat, este în mod vădit neregulamentară şi, pe cale de consecinţă, nelegală.

7. Reluarea votului în privinţa a 8 legi, printre care şi Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului, susţin autorii obiecţiei, este un alt motiv extrinsec de neconstituţionalitate prin încălcarea principiului legalităţii, deoarece nici Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor şi nici Comitetul liderilor grupurilor parlamentare nu au competenţa de a propune reluarea votului asupra unui legi deja votate. Aceasta era competenţa exclusivă a preşedintelui Camerei Deputaţilor (sau a înlocuitorului acestuia) şi trebuia exercitată în şedinţa în care s-a desfăşurat votul iniţial, conform art. 123 alin. (3).

8. Prin urmare, preşedintele şedinţei de vot final din data de 17 februarie 2016 era obligat să reia votul asupra legii dacă Grupul Parlamentar al P.S.D. ar fi formulat o asemenea solicitare. Or, Grupul Parlamentar al P.S.D. a cerut doar înlocuirea votului electronic cu votul prin ridicare de mână, după ce a constatat că un proiect de lege (Proiectul de Lege privind asigurarea toleranţei faţă de diferenţele de grup PL-x 649/2015), iniţiat de preşedintele P.S.D., nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptat. Din stenograma şedinţei de plen a Camerei Deputaţilor din data de 17 februarie 2016 rezultă cu certitudine că preşedintele P.S.D., deputatul Liviu Dragnea, a solicitat continuarea şedinţei de vot final, iar liderul Grupului Parlamentar P.S.D. a solicitat numai înlocuirea procedurii votului electronic cu votul prin ridicarea mâinii, solicitare supusă votului de preşedintele de şedinţă. Prin urmare, reluarea votului, în data de 24 februarie 2016, în privinţa Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului este nelegală şi aduce grave prejudicii procedurii parlamentare, punând sub semnul incertitudinii toate actele normative adoptate până în prezent în sesiunea parlamentară începută la data de 1 februarie 2016.

9. Pentru motivele arătate mai sus, autorii obiecţiei solicită Curţii Constituţionale să constate că legea criticată a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care dispun că "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."

10. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.

11. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis cu Adresa nr. 2/2.412/24 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 2.359 din 24 martie 2016, punctul său de vedere, în care se arată că decizia Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi a Comitetului liderilor grupurilor parlamentare de a propune plenului Camerei Deputaţilor să decidă, prin vot suveran, suspendarea procedurii de vot electronic şi aplicarea procedurii de vot cu mâna ridicată a fost adoptată în urma unei sesizări adresate Biroului permanent de către un lider al unui grup parlamentar. În respectiva sesizare, înaintată la data de 17 februarie 2016, se reclama existenţa unor grave deficienţe la sistemul de vot electronic care au viciat rezultatul votului în şedinţa din plenul Camerei Deputaţilor din 17 februarie 2016. Propunerea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi a Comitetului liderilor grupurilor parlamentare a fost supusă votului plenului Camerei Deputaţilor care a decis în acest sens, prin vot prin apel nominal. Astfel, decizia privind suspendarea procedurii de vot electronic şi de aplicare a procedurii de vot cu mâna ridicată aparţine nu Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, ci plenului Camerei Deputaţilor, unic for decizional. În acest context, Biroul Permanent nu s-a substituit plenului Camerei, respectând calitatea exclusivă a acesteia de for decizional, ca parte a autorităţii legislative.

12. Ceea ce autorii sesizării califică drept o suspendare pe termen nedeterminat a fost, în realitate, manifestarea tocmai a încercării de a nu tergiversa procedura legislativă nefinalizată cu privire la proiectele de lege a căror votare a fost contestată regulamentar. Acţiunea Biroului Permanent şi a Comitetului liderilor grupurilor parlamentare de a se adresa plenului Camerei Deputaţilor pentru ca acesta din urmă să decidă, conform regulamentului, modificarea modalităţii de vot a constituit, în opinia noastră, o expresie, în plan procedural, a bunei-credinţe şi a loialităţii constituţionale, justificată de o dublă necesitate: pe de o parte, aceea de a răspunde unei contestaţii a unui grup parlamentar (formulată regulamentar, prin liderul său) privind regularitatea, corectitudinea şi caracterul regulamentar al votului electronic desfăşurat în şedinţa din data de 17 februarie 2016, iar, pe de altă parte, necesitatea ca, odată lămurită starea de lucruri şi aleasă şi aplicată soluţia regulamentară, să i se permită plenului Camerei Deputaţilor să îşi exercite competenţa legală şi regulamentară de a tranşa, prin vot, asupra acestei situaţii. Astfel, suspendarea la care se referă autorii sesizării are o justificare obiectivă şi urmăreşte un scop legitim, prevăzut de normele regulamentare.

13. Preşedintele Camerei Deputaţilor mai arată că Hotărârea Camerei Deputaţilor prin care s-au modificat prevederile regulamentare referitoare la votul electronic, în scopul precizării acestora, a fost adoptată ulterior de Camera Deputaţilor la data de 16 martie 2016, aşadar la aproape o lună calendaristică de la data şedinţei plenului Camerei Deputaţilor din 17 februarie 2016. Este vorba despre Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 22 din 16 martie 2016 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 21 martie 2016.

14. În privinţa reluării votului final la data de 24 februarie 2016 asupra unui număr de nouă proiecte de lege votate electronic în data de 17 februarie 2016, Preşedintele Camerei Deputaţilor arată că a existat o contestare a corectitudinii numărării voturilor în cadrul şedinţei de vot final a unui lider de grup parlamentar şi, de asemenea, s-a înregistrat la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, în aceeaşi zi, o sesizare a unui lider de grup parlamentar prin care se reclamă existenţa unor grave deficienţe la sistemul de vot electronic, aspecte care necesitau anumite verificări de ordin tehnic. Obiectul contestaţiei realizate oral de către liderul grupului parlamentar în şedinţa din 17 februarie 2015 nu vizează o cerere "de înlocuire a votului electronic cu votul prin ridicarea de mână, cu privire la ultimele puncte de pe ordinea de zi (de la punctul nr. 10 până la punctul nr. 16)", ci, aşa cum rezultă şi din stenograma şedinţei, o contestare a corectitudinii numărării voturilor, a funcţionării sistemului de vot electronic cu ocazia votării deja întâmplate până în momentul contestării, respectiv votarea proiectelor de lege aflate pe ordinea de zi până la punctul nr. 9 inclusiv. Legile astfel votate nu au fost semnate de către preşedintele de şedinţă, dată fiind contestarea votării, acestea neputând fi deci considerate adoptate. În acest context, singura cale procedurală de care putea dispune grupul parlamentar contestatar, prin liderul său, pentru a-şi exercita efectiv dreptul de primi un răspuns la contestaţie a rămas formularea în scris a unei contestaţii pe care nu o putea adresa în mod regulamentar decât Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, organ reprezentativ al acesteia şi competent, prin regulament, să-i propună plenului Camerei Deputaţilor măsurile regulamentare incidente. Biroul Permanent, în urma dezbaterilor, a decis, prin vot, să propună plenului Camerei Deputaţilor soluţia regulamentară a supunerii la vot a măsurii de reluare a votului asupra proiectelor de lege vizate de contestaţie prin altă modalitate decât votul electronic. Plenul Camerei Deputaţilor, în şedinţa din data de 24 februarie 2016, a aprobat, prin vot prin apel nominal (cu 176 voturi pentru, din totalul de 300 de deputaţi prezenţi) reluarea votului final prin ridicare de mână asupra celor nouă proiecte de lege votate electronic în şedinţa de vot final din 17 februarie 2016. Procedura reluării votului final asupra unor proiecte de lege prin altă modalitate decât cea electronică, potrivit deciziei plenului Camerei Deputaţilor rămâne şi în cazul de faţă o manifestare a principiului autonomiei regulamentare a celor două Camere ale Parlamentului, prevăzut de art. 64 din Constituţie. Punerea în aplicare a Regulamentului Camerei Deputaţilor a fost realizată în cazul de faţă de către organele interne ale Camerei, precum şi de către plenul suveran, unic lor decizional, cu respectarea Regulamentului şi a Constituţiei, în ce priveşte fiecare dintre etapele procedurale necesare finalizării procedurii legislative, în spiritul loialităţii constituţionale, cu respectarea exigenţei de a nu bloca sau amâna pe termen nedefinit această finalizare.

15. În concluzie, Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că adoptarea legii care face obiectul prezentei sesizări de neconstituţionalitate a fost realizată cu respectarea Constituţiei, a principiului constituţional al obligativităţii respectării legii, precum şi a Regulamentului Camerei Deputaţilor.

16. Guvernul a transmis cu Adresa nr. 5/1.530/2016, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 2.673 din 6 aprilie 2016, punctul său de vedere, în care se arată că, din conţinutul sesizării de neconstituţionalitate rezultă că motivele extrinseci, vizând procedura prin care a fost adoptată legea, apar mai degrabă ca fiind probleme de interpretare şi de aplicare a unor prevederi regulamentare privind modalităţile de exprimare prin vot deschis, respectiv, prin mijloace electronice, prin ridicarea mâinii sau prin apel nominal, toate aceste modalităţi de exprimare prin vot deschis fiind reglementate în conţinutul Regulamentului Camerei Deputaţilor. Or, aspectele de interpretare şi aplicare a unor prevederi ale regulamentului, invocate de autorii sesizării - vizând, în esenţă, suspendarea, repetarea şi/sau înlocuirea procedurii votului deschis, respectiv necesitatea adoptării unei hotărâri de modificare a Regulamentului în acest scop, prin raportare la art. 66 din Legea nr. 24/2000 - nu apar ca veritabile critici de neconstituţionalitate a legii.

17. În jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, aceasta a statuat că nu este de competenţa sa "analizarea eventualelor încălcări ale Regulamentului şedinţelor comune. Curtea Constituţională nu îşi poate extinde controlul şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuşi principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. Analiza Curţii este una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare." (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 738/2012, Decizia nr. 786/2009 şi Decizia nr. 710/2009). De asemenea, referitor la situaţia în care o lege ar fi fost adoptată cu încălcarea unor prevederi ale regulamentelor parlamentare, Curtea a statuat că, deşi legea a fost adoptată după o procedură parlamentară discutabilă, "nu este de competenţa instanţei constituţionale să controleze modalitatea în care sunt puse în aplicare Regulamentele celor două Camere ale Parlamentului în procesul legislativ" (Decizia nr. 1.466/2009).

18. În consecinţă, Guvernul apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului este inadmisibilă.

19. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.

20. În vederea soluţionării prezentei sesizări, Curtea procedează, mai întâi, la verificarea admisibilităţii acesteia. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării trebuie realizată prin raportare la art. 15 alin. (1) din lege, potrivit căruia "Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori." Astfel, se constată că actul supus controlului este o lege adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de cameră decizională, sesizarea fiind formulată de un număr de 89 de deputaţi, care potrivit dispoziţiilor legale, întruneşte calitatea de titular al sesizării.

21. Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului.

22. Autorii sesizării susţin că actul normativ criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră obligativitatea respectării legii şi a Constituţiei.

23. Potrivit Stenogramei şedinţei din 17 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, Dezbateri Parlamentare, nr. 20 din 26 februarie 2016, ordinea de zi a şedinţei Camerei Deputaţilor a cuprins la pct. 6 dezbaterea Proiectului Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului (PL-x nr. 833/2015). În urma dezbaterilor pe articole, consemnate la paginile 6-9 din Monitorul Oficial, preşedintele de şedinţă a anunţat rămânerea legii pentru votul final, precizând caracterul ordinar al acesteia. Potrivit pct. 22 - lista pentru votul final, liniuţa a patra din stenogramă, proiectul de lege a fost supus votului şi adoptat cu 267 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 6 abţineri. După efectuarea votului final asupra unui număr de 8 proiecte de lege (proiectul Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului a fost al treilea pe lista de vot final), s-a constatat că numărul deputaţilor prezenţi în sala de şedinţă a plenului Camerei Deputaţilor diferă de numărul înregistrat în evidenţa electronică, astfel că nu poate fi determinat cu precizie numărul de voturi necesar întrunirii condiţiei prevăzute de regulament şi de Constituţie referitoare la majoritatea cu care poate fi adoptată o lege, în dezbaterile consemnate în stenograma şedinţei au fost învederate deficienţele sistemului de vot cu cartelă electronică, în special faptul că unii parlamentari sunt prezenţi la lucrările forului legislativ numai prin intermediul cartelelor lor, împrejurare care este de natură a favoriza votul multiplu. La propunerea liderului grupului parlamentar al P.S.D., s-a supus la vot modificarea procedurii de vot de la sistemul cu cartelă la procedura de vot prin ridicare de mână şi, cu 221 de voturi pentru, 118 voturi împotrivă şi 2 abţineri, a fost adoptată noua procedură de vot. Prin urmare, ultimele 7 proiecte de lege înscrise pe ordinea de zi pentru vot final au fost adoptate potrivit noii proceduri de vot.

24. În aceeaşi zi, la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor s-a înregistrat sesizarea scrisă a liderului grupului parlamentar al P.S.D., prin care se reclamă existenţa unor grave deficienţe ale sistemului de vot electronic care impun verificări de ordin tehnic a aparaturii respective. Sesizarea vizează şi contestarea corectitudinii rezultatului numărării voturilor în sistemul de vot electronic cu ocazia votării primelor 8 proiecte de lege, adoptate sau respinse anterior schimbării procedurii de vot. Se arată că deficienţele sistemului de vot electronic au viciat procedura de vot cu privire la toate proiectele de lege supuse votului final, fiind inadmisibil a se considera că proiectele de lege votate în aceeaşi şedinţă, anterior constatării deficienţelor, pot fi calificate ca fiind regulamentar adoptate (de altfel, acest lucru a fost învederat de către liderul grupului parlamentar al P.S.D. În mod destul de explicit şi în şedinţa plenului Camerei Deputaţilor, astfel cum a fost consemnat în stenograma de şedinţă). Biroul permanent, în baza contestaţiei formulate, având în vedere şi faptul că proiectele de lege aflate la primele 8 puncte ale ordinii de zi din şedinţa din 17 februarie 2015 nu au fost semnate de către preşedintele de şedinţă ca urmare a contestaţiilor formulate în timpul şedinţei, a decis, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor reluarea votului final asupra respectivelor proiecte de lege prin altă modalitate decât votul electronic.

25. Potrivit Stenogramei şedinţei din 24 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, Dezbateri Parlamentare, nr. 26 din 4 martie 2016, ordinea de zi a şedinţei Camerei Deputaţilor a cuprins la pct. 1 "Prezentarea şi votul asupra propunerilor Biroului permanent şi ale Comitetului liderilor grupurilor parlamentare privind suspendarea temporară a votului prin mijloace electronice şi reintroducerea pe lista de vot final a opt proiecte de lege". Cu privire la primul aspect - suspendarea temporară a votului prin mijloace electronice, în urma dezbaterilor din şedinţă, din cei 300 de deputaţi prezenţi, 176 au votat pentru, 114 împotrivă, 2 abţineri, iar 8 deputaţi nu au votat. Cu privire la al doilea aspect - reintroducerea pe lista de vot final a opt proiecte de lege, în urma dezbaterilor din şedinţă, din cei 176 de deputaţi prezenţi, 145 au votat pentru, 26 împotrivă, 2 abţineri, iar 3 deputaţi nu au votat. Prin urmare, în urma votului dat în plenul Camerei Deputaţilor, s-a decis reluarea procedurii de vot final asupra legii ce face obiect al controlului de constituţionalitate în prezenta cauză. Astfel, potrivit pct. 7 - lista pentru votul final, liniuţa a patra din stenogramă, proiectul de lege a fost supus votului prin apel nominal şi din 213 de deputaţi prezenţi, 148 au votat pentru, au fost două abţineri, niciun vot împotrivă, iar 63 de deputaţi nu au dorit să-şi exercite votul. Legea a fost adoptată, iar în data de 9 martie 2016 a fost depusă la Secretarul general al Camerei Deputaţilor în vederea exercitării dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii.

26. Curtea reţine ca fiind relevante în soluţionarea cauzei următoarele prevederi din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 18 ianuarie 2016, dispoziţii în vigoare la data la care au avut loc şedinţele plenului Camerei din data de 17 februarie, respectiv 24 februarie 2016:

- Art. 123: "(1) Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret.

(2) Votul deschis se exprimă prin mijloace electronice, ridicarea mâinii sau prin apel nominal. Votul deschis se exprimă, de regulă, prin mijloace electronice. Celelalte modalităţi de vot deschis se aprobă de Cameră, la propunerea preşedintelui de şedinţă sau a unui lider de grup.

(3) Votul prin mijloace electronice, prin ridicarea mâinii sau prin apel nominal are următoarele semnificaţii: «pentru», «contra» sau «abţinere». Dacă un lider de grup contestă corectitudinea numărării voturilor şi dacă plenul Camerei aprobă reluarea votului, preşedintele va realiza aceasta prin modalitatea de vot aprobată de Cameră.

(4) Votul secret se exprimă prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice.

(5) Votul este, de regulă, deschis. Votul este secret în următoarele situaţii: în cazul în care prin regulament se stabileşte astfel şi în cazul în care la propunerea preşedintelui de şedinţă sau a unui lider de grup Camera hotărăşte în acest sens.

(6) În cazul votului secret exprimat prin buletine de vot sau bile, se constituie o comisie de numărare şi validare a voturilor, formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar, asistată de cei 2 secretari de şedinţă.";

- Art. 125: "(1) Votul prin apel nominal se desfăşoară astfel: preşedintele explică obiectul votării şi sensul cuvintelor: «pentru», «contra» şi«abţinere»; unul dintre secretari dă citire numelui şi prenumelui deputaţilor; fiecare deputat răspunde; «pentru», «contra» sau «abţinere».

(2) După terminarea apelului se repetă numele şi prenumele deputaţilor care nu au răspuns.";

- Art. 127: "(1) Votul prin mijloace electronice se realizează prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă «vot pentru», «vot împotrivă» sau «abţinere». Rezultatul votului electronic se afişează prin dispoziţia preşedintelui de şedinţă, în cazul în care preşedintele de şedinţă, asistat de cei 2 secretari, constată existenţa unor defecţiuni în conectarea circuitelor, acesta solicită plenului repetarea votului prin altă procedură. Sesizarea unor astfel de defecţiuni poate fi realizată şi de un lider de grup.

(2) Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de către un alt deputat este interzisă. Nerespectarea interdicţiei atrage aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 243 alin. (1) lit. e).";

- Art. 129 alin. (3): "Legile ordinare şi hotărârile luate în procesul legiferării se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, în condiţiile existenţei cvorumului legal.";

- Art. 133: "(1) Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se semnează de preşedintele acesteia.

(2) Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se înaintează Senatului, în calitate de Cameră decizională, cu menţionarea prevederilor care ţin de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, dacă este cazul. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta.

(3) Legea adoptată de Camera Deputaţilor cu privire la care Senatul s-a pronunţat ca primă Cameră sesizată ori, după caz, în calitate de Cameră decizională pentru unele prevederi, semnată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, se comunică, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legea este adoptată în procedură de urgenţă, termenul este de două zile.

(4) Data la care legea adoptată a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor se comunică deputaţilor, în termen de 24 de ore de la depunere.

(5) După împlinirea termenelor prevăzute la alin. (3) legea se trimite, sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României în vederea promulgării."

27. Din examinarea dispoziţiilor Regulamentului Camerei Deputaţilor, rezultă că votul deputatului se exprimă personal şi poate fi deschis sau secret. Regula o constituie votul deschis, care poate fi exercitat în trei modalităţi: votul electronic, ridicarea mâinii sau apelul nominal. Votul deschis se exprimă, de regulă, prin mijloace electronice şi se realizează prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă "vot pentru", "vot împotrivă" sau "abţinere", rezultatul votului electronic afişându-se prin dispoziţia preşedintelui de şedinţă. În cazul în care preşedintele de şedinţă constată existenţa unor defecţiuni în conectarea circuitelor, acesta poate solicita plenului repetarea votului prin altă procedura. Sesizarea unor astfel de defecţiuni poate fi realizata şi de un lider de grup. Dacă un lider de grup contestă corectitudinea numărării voturilor şi dacă plenul Camerei aprobă reluarea votului, preşedintele va realiza aceasta prin modalitatea de vot aprobată de Cameră.

28. Cu alte cuvinte, în două ipoteze-în situaţia constatării existenţei unor defecţiuni în conectarea circuitelor, respectiv în situaţia contestării corectitudinii numărării voturilor -, la propunerea preşedintelui de şedinţă sau a unui lider de grup, Camera poate aproba schimbarea modalităţii de vot deschis, din votul electronic într-una din variantele alternative, şi anume ridicarea mâinii sau apelul nominal. Ulterior, plenul Camerei poate aproba reluarea votului, care se va realiza prin modalitatea hotărâtă de Cameră. Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 123 şi art. 127 din regulament prevăd, pe de o parte, posibilitatea schimbării procedurii de vot, respectiv alternativele aferente modalităţilor de exprimare a votului deschis, şi, pe de altă parte, calea de soluţionare a incidentelor sau erorilor ce pot apărea în cursul procedurilor de vot cu privire la dificultatea sau imposibilitatea utilizării mijloacelor electronice de vot, respectiv posibilitatea reluării votului viciat.

29. Cu privire la reluarea votului final în cazul constatării unor defecţiuni în conectarea circuitelor sau în cazul contestării corectitudinii numărării voturilor, dispoziţiile regulamentare nu prevăd o procedură referitoare la şedinţa Camerei în care aceasta se realizează, nefiind reglementată o condiţie expresă ca reluarea votului să fie efectuată în aceeaşi şedinţă în care s-a constatat vicierea procedurii iniţiale. Astfel, procedura reluării votului final asupra unor proiecte de lege prin altă modalitate decât cea electronică, potrivit deciziei plenului Camerei Deputaţilor constituie o manifestare a principiului autonomiei regulamentare a celor două Camere ale Parlamentului, prevăzut de art. 64 din Constituţie.

30. În temeiul art. 67 din Constituţie, "Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor". Autonomia internă a Parlamentului sau autonomia regulamentară de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului, în temeiul dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 64 alin. (1), le dă dreptul acestora de a dispune cu privire la propria organizare şi procedurile de desfăşurare a lucrărilor parlamentare.

31. Regulamentele parlamentare - Regulamentul Camerei Deputaţilor, Regulamentul Senatului şi Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului -, sub aspectul naturii lor juridice, sunt hotărâri ale Parlamentului. Ele sunt adoptate de către fiecare Cameră sau de Camerele reunite, nu în virtutea calităţii de autoritate legiuitoare a Parlamentului, ci în calitate de organisme autonome, învestite cu o putere de organizare şi funcţionare proprie. Fiecare Cameră adoptă propriul regulament, act cu caracter normativ de sine-stătător, în conformitate cu competenţa atribuită de Constituţie.

32. Aşa fiind, autonomia regulamentară constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice şi poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată însă în mod discreţionar, abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului. Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, "între principiul constituţional referitor la autonomia Parlamentului de a-şi stabili reguli interne de organizare şi funcţionare [art. 64 alin. (1)] şi principiul constituţional referitor la rolul Parlamentului, în ansamblul autorităţilor publice ale statului, ce exercită, potrivit Constituţiei, atribuţii specifice democraţiei constituţionale (legiferarea, acordarea votului de încredere, în baza căruia este numit Guvernul, retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, declararea stării de război, aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării etc.), Curtea apreciază că există un raport ca de la mijloc/instrument la scop/interes. Astfel, regulamentele parlamentare se constituie într-un ansamblu de norme juridice, menite să organizeze şi să disciplineze activitatea parlamentară cu privire, printre altele, la procedura de legiferare, de numire sau de învestitură a celor mai importante instituţii sau autorităţi publice în stat, precum şi regulile de organizare şi funcţionare ale fiecărei Camere. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care poporul român îşi exercită suveranitatea naţională, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Constituţie.

Ca orice act normativ destinat să reglementeze un anumit domeniu de activitate, regulamentul parlamentar trebuie să respecte cerinţele privind claritatea şi previzibilitatea nomelor, să fie un element regulator suplu, care, pe de o parte, să permită o libertate de acţiune parlamentarilor sau grupurilor parlamentare în acord cu dispoziţiile art. 69 din Constituţie referitoare la caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar, iar, pe de altă parte, să garanteze autorităţii legiuitoare posibilitatea de a-şi îndeplini rolul constituţional. Or, instrumentul juridic menit să asigure îndeplinirea atribuţiilor Parlamentului nu poate constitui o piedică în realizarea scopului său.

Regulamentul parlamentar trebuie interpretat şi aplicat cu bună-credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală."

33. Curtea Constituţională, printr-o jurisprudenţă constantă, a statuat că nu este de competenţa sa "analizarea eventualelor încălcări ale Regulamentului şedinţelor comune. Curtea Constituţională nu îşi poate extinde controlul şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuşi principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. Analiza Curţii este una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare" (de exemplu, Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009).

34. De asemenea, prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Curtea a stabilit, în acelaşi sens, că, "potrivit art. 146 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Camerelor Parlamentului, controlul exercitat de Curte fiind un control de conformitate cu dispoziţiile Legii fundamentale. Dacă, ignorând prevederile art. 146 lit. c) din Constituţie şi pe cele ale art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională şi-ar extinde competenţa şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, ea nu numai că ar pronunţa soluţii fără temei constituţional, dar ar încălca astfel şi principiul autonomiei regulamentare a Camerei Deputaţilor, reglementat de art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. În virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atribuţie a Camerei Deputaţilor, aşa încât contestaţiile deputaţilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenţa exclusivă a Camerei Deputaţilor, aplicabile, în acest caz, fiind căile şi procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament, după cum şi desfăşurarea procedurii legislative parlamentare depinde hotărâtor de prevederile aceluiaşi regulament, care, evident, trebuie să concorde cu normele şi principiile fundamentale".

35. Aşadar, Curtea apreciază că, în temeiul autonomiei regulamentare, nimic nu opreşte ca, în cadrul şedinţei în plen să se invoce neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de normele regulamentare care permit reluarea votului final pe un proiect de lege (aşa cum s-a întâmplat şi în speţa de faţă), iar Camera sau Camerele reunite astfel sesizate, în temeiul plenitudinii lor decizionale cu privire la aceste aspecte, să hotărască în mod corespunzător.

36. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, în domeniul dreptului parlamentar, principala consecinţă a naturii elective a mandatului reprezentativ şi a pluralismului politic o constituie principiul pe care doctrina l-a consacrat în mod sugestiv "majoritatea decide, opoziţia se exprimă". Acest principiu presupune ca prin organizarea şi funcţionarea Camerelor Parlamentului să se asigure ca majoritatea să decidă numai după ce opoziţia s-a exprimat, iar decizia pe care aceasta o adoptă să nu fie obstrucţionată în cadrul procedurilor parlamentare Regula majorităţii implică în mod necesar evitarea oricăror mijloace care ar conduce la o manifestare abuzivă din partea majorităţii sau a oricăror mijloace obstrucţioniste care ar avea drept scop împiedicarea desfăşurării normale a procedurii parlamentare, culminând cu boicotul parlamentar, părăsirea lucrărilor în structurile parlamentare sau retragerea de la activitatea Camerelor. Or, principiul "majoritatea decide, opoziţia se exprima" implică, în mod necesar, un echilibru între necesitatea de exprimare a poziţiei minorităţii politice cu privire la o anumită problemă şi evitarea folosirii mijloacelor de obstrucţie, în scopul asigurării, pe de o parte, a confruntării politice din Parlament, deci a caracterului contradictoriu al dezbaterilor, şi, pe de altă parte, a îndeplinirii de către acesta a competenţelor sale constituţionale şi legale. Cu alte cuvinte, parlamentarii, fie că provin din rândul majorităţii, fie că provin din cel al opoziţiei, trebuie să se abţină de la exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale şi să respecte o regulă de proporţionalitate, de natură să asigure adoptarea deciziilor ca urmare a unei dezbateri publice prealabile (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, precitată).

37. În fine, Curtea reţine că, în scopul evitării apariţiei pe viitor a unor situaţii similare celei care a declanşat prezentul control de constituţionalitate, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat Hotărârea nr. 22 din 16 martie 2016 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 21 martie 2016. Modificările şi completările cuprinse în hotărâre au urmărit, printre altele, precizarea şi clarificarea prevederilor regulamentare referitoare la votul electronic, astfel încât să fie înlăturat riscul unor interpretări divergente a normelor care reglementează această procedură.

38. Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că, în cadrul procedurii legislative de adoptare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului, au fost respectate prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, for legislativ, care, în virtutea autonomiei parlamentare, are competenţa de a edicta, interpreta şi aplica normele proprii de organizare şi funcţionare. Punerea în aplicare a normelor regulamentare a fost realizată în cazul de faţă de către organele interne ale Camerei, iar decizia finală a aparţinut plenului cu privire la fiecare dintre aspectele şi etapele procedurale necesare finalizării procedurii legislative.

39. În concluzie, ţinând seama de considerentele expuse, întrucât la dezbaterea şi votarea legii criticate au fost respectate dispoziţiile regulamentare referitoare la procedura legislativă, Curtea constată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului a fost adoptată cu respectarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 64, motiv pentru care va respinge obiecţia de neconstituţionalitate formulată.

40. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat, precum şi pentru efectuarea recepţiei în faza unică a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente acestora la obiectivul de investiţii Palatul Parlamentului este constituţională în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 aprilie 2016.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 349 din data de 6 mai 2016