DECIZIE nr. 872 din 23 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbăţeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii şi ale Legii nr. 3/2011 pentru aprobarea acesteia, excepţie ridicată de Vasile Teleagă în Dosarul nr. 1.830/115/2011 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 437D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, apreciind că nu se justifică reconsiderarea soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 586 din 5 iunie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 11 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.830/115/2011, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii şi ale Legii nr. 3/2011 pentru aprobarea acesteia, excepţie ridicată de Vasile Teleagă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru anularea unui proces-verbal de control încheiat de inspectori ai Inspectoratului de Stat în Construcţii Caraş-Severin.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că se încalcă principiul neretroactivităţii legii, deoarece ordonanţa de urgenţă dispune desfiinţarea construcţiilor care deja erau finalizate la intrarea sa în vigoare, astfel încât sunt aplicabile norme juridice intrate ulterior în vigoare unor raporturi juridice născute anterior emiterii acestor norme.
Arată că ordonanţa de urgenţă vizează doar o anumită categorie de imobile, respectiv construcţiile cu destinaţie turistică, fiind omise celelalte categorii de construcţii edificate în aceleaşi condiţii, astfel că se creează o situaţie discriminatorie pentru proprietarii construcţiilor turistice. Totodată, prin menţionarea anumitor arii geografice în care legea urmează să producă efecte (zonele cu potenţial turistic, staţiunile turistice, zonele construite protejate, zonele de protecţie a monumentelor istorice, rezervaţiile naturale şi altele asemenea, precum şi în limita a 200 de metri de la linia de coastă, din staţiunile turistice şi din localităţile aflate pe litoralul Mării Negre) se creează o situaţie discriminatorie faţă de cei care au edificat acelaşi gen de construcţii, în aceleaşi condiţii, dar în zone neenumerate de textul legii.
Susţine că, prin procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010, este încălcat accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, aceasta fiind o procedură sumară, în cadrul căreia verificarea de către o instanţă a legalităţii măsurilor dispuse este imposibilă din cauza termenului extrem de scurt de contestare şi a inexistenţei unei căi de atac împotriva măsurilor dispuse de autoritatea publică.
În fine, autorul excepţiei arată că se nesocoteşte şi dreptul de proprietate privată.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 nu se aplică unor raporturi juridice născute anterior emiterii acestuia. Consideră că actele normative criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu instituie un regim discriminatoriu pentru cetăţenii proprietari ai unor construcţii cu destinaţie turistică, în condiţiile în care normele criticate privesc toţi proprietarii unor asemenea construcţii şi vizează interesul public general. Consideră că nu este nesocotit nici dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil sau dreptul de proprietate privată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, întrucât nu privesc raporturi juridice născute anterior emiterii acesteia. Consideră că nu poate fi reţinută nici critica prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât ordonanţa de urgenţă menţionată se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare. Apreciază, totodată, că dispoziţiile legale criticate nu împiedică exercitarea neîngrădită a accesului liber la justiţie şi folosirea tuturor garanţiilor procesuale care condiţionează într-un stat democratic procesul echitabil. De asemenea, arată că regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 4 martie 2011, care au următorul conţinut:
- Art. 1: "Prin derogare de la prevederile art. 28, 31 şi 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, toate construcţiile cu destinaţie turistică din zonele cu potenţial turistic, staţiunile turistice, zonele construite protejate, zonele de protecţie a monumentelor istorice, rezervaţiile naturale şi alte asemenea, precum şi construcţiile cu destinaţie turistică şi construcţiile realizate în limita a 200 de metri de la linia de coastă, din staţiunile turistice şi din localităţile aflate pe litoralul Mării Negre, executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, aflate pe terenuri proprietate publică ori privată, finalizate sau în curs de execuţie, se desfiinţează."
- Art. 2: "(1) După constatarea faptului că respectivele construcţii au fost executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia de către reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii, aceştia înştiinţează Direcţia generală lucrări publice din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, care somează proprietarii construcţiilor să le desfiinţeze în termen de 48 de ore.
(2) Somaţia se înmânează proprietarului construcţiei sau se afişează la loc vizibil pe imobil."
- Art. 3: "În cazul în care proprietarul nu dă curs somaţiei în termenul prevăzut la art. 2, desfiinţarea se face în termen de 24 de ore, de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin Direcţia generală lucrări publice, cu recuperarea ulterioară a cheltuielilor generate de această operaţiune de la proprietarul construcţiei, în condiţiile legii."
- Art. 4: "Autorităţile de ordine publică, la solicitarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, sprijină acţiunile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."
De asemenea, este criticată şi Legea nr. 3/2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii. Curtea observă că autorul excepţiei nu formulează însă critici diferenţiate cu privire la ordonanţa de urgenţă şi la legea de aprobare a acesteia, motivele de neconstituţionalitate invocate vizând, în realitate, numai Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, că ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern. În acest context, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 3/2011.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, actele normative criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 care garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1), (2) şi (3) referitor la dreptul de proprietate privată. Invocă, de asemenea, prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ambele referitoare la respectarea proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 586 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 21 august 2012, s-a mai pronunţat asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010, astfel cum a fost modificată prin legea de aprobare a acesteia, din perspectiva unor critici identice. Cu acel prilej, Curtea a statuat că ordonanţa de urgenţă criticată nu are caracter retroactiv, întrucât nu afectează regimul juridic ce trebuia respectat la momentul edificării construcţiei, desfiinţarea fiind, de fapt, consecinţa nerespectării normelor în vigoare la data edificării acestora.
De asemenea, Curtea a constatat că nu este încălcat nici principiul egalităţii, ţinând cont de faptul că reglementarea unui regim special pentru anumite categorii de imobile, respectiv cele cu destinaţie turistică, situate în anumite zone geografice, este justificată de impactul negativ pe care construirea cu nerespectarea prescripţiilor legale a unor edificii în zone de interes turistic îl poate avea asupra mediului înconjurător şi, subsecvent, asupra dezvoltării turismului în condiţiile menţinerii echilibrului ecologic.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reţinut, prin aceeaşi decizie mai sus citată, că instituirea unei proceduri care presupune termene scurte pentru desfiinţarea construcţiilor amplasate în zonele menţionate, executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, îşi găseşte raţiunea în necesitatea realizării unui imperativ de interes general, care, aşa cum rezultă din expunerea de motive la Legea nr. 3/2011, constă în asigurarea dezvoltării urbane şi rurale durabile şi punerea în valoare a patrimoniului construit şi natural ori a zonelor cu potenţial turistic şi a staţiunilor turistice din România.
Făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a constatat că este neîntemeiată şi critica privitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată.
Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse argumente suplimentare şi nu au fost evidenţiate elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, Curtea constată că îşi menţin valabilitatea atât considerentele, cât şi soluţia pronunţate prin decizia amintită.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii, excepţie ridicată de Vasile Teleagă în Dosarul nr. 1.830/115/2011 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 octombrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 777 din data de 19 noiembrie 2012