DECIZIE nr. 155 din 17 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marin Ţuluş în Dosarul nr. 5.741/311/2012 al Judecătoriei Slatina şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 778D/2014.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate şi face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 26 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.741/311/2012, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marin Ţuluş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care, după admiterea plângerii în acord cu art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală din 1968, se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de exercitare fără drept a unei profesii, de înşelăciune şi de fals sub înscrisuri sub semnătură privată.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 afectează principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece consfinţesc ope legis o nulitate referitoare la drepturi dobândite prin hotărâri judecătoreşti.
6. De asemenea, prevederile art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 încalcă dispoziţiile constituţionale care consacră dreptul de asociere, munca şi protecţia socială a muncii, precum şi libertatea economică, deoarece, deşi legea prevede că Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul au personalitate juridică, nu se menţionează in terminis că această formă de asociere este una independentă şi liberă. Aşa fiind, actul care atestă drepturile profesionale trebuie să îl constituie diploma obţinută şi nicidecum asocierea la o anumită uniune.
7. Judecătoria Slatina opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise transmise de autor la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au următorul conţinut:
- art. 1 alin. (3): "Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.";
- art. 50: "(1) Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti. Sediul baroului este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.
(2) Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.
(3) Contribuţia avocaţilor la realizarea bugetului este stabilită de consiliul baroului.
(4) Patrimoniul baroului poate fi folosit în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.";
- art. 60: "(1) Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R. este formată din toate barourile din România şi are sediul în capitala ţării, municipiul Bucureşti.
(2) U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, are patrimoniu şi buget proprii.
(3) Bugetul U.N.B.R. se formează din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor. Patrimoniul U.N.B.R. poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.
(4) Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezentei legi şi statutului profesiei.
(5) U.N.B.R. este succesoarea de drept a Uniunii Avocaţilor din România.
(6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 40 referitor la Dreptul de asociere, art. 41 referitor la Munca şi protecţia socială a muncii şi art. 45 referitor la Libertatea economică.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, s-a statuat că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Statutul profesiei de avocat a fost adoptat de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, fără ca aceasta să contravină prevederilor constituţionale invocate. Această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale. Faptul că accesul la profesia de avocat este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei. Totodată, s-a mai arătat că normele în baza cărora funcţionează Uniunea Naţională a Barourilor din România nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. Dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel că nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispoziţiile cuprinse în art. 40 din Constituţie nu sunt nesocotite. Curtea a reţinut totodată că, deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, raţiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare şi prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiaşi activităţi, fără suport legal. O atare soluţie legislativă nu poate fi calificată însă ca venind în contradicţie cu dreptul de asociere.
15. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Ţuluş în Dosarul nr. 5.741/311/2012 al Judecătoriei Slatina şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Slatina şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 259 din data de 17 aprilie 2015