Document embed

DECIZIE nr. 3 din 17 ianuarie 2013 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e), art. 4 şi art. 5 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 12 alin. (2) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor^*)

_____

^*) A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

Acsinte Gaspar	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e), art. 4 şi art. 5 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 12 alin. (2) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Florea Ghimiş şi Ecaterina Ivăncescu în Dosarul nr. 49.961/3/2010 (număr în format vechi 1.147/2012) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.325D/2012.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, Florea Ghimiş, asistat de avocatul Viorel Anghel, precum şi autorul excepţiei Ecaterina Ivăncescu, reprezentat de acelaşi avocat, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Lipseşte partea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.435D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Victoria Ţăndăreanu, Tudor Titu Prelipceanu, Ion Socrate Stănescu, Eugen Stănilă, Ion Mazâlu, Ana Ţîră, Alexandra Alexe, Maria Cristina Sever, Elena Saşca, Daniele Pahonţu, Dumitra Diaconu, Rodica Maria Făt, Gheorghe Titirişcă, Constantin Bratu, Elena Manta, Paula Apătean, Gheorghe Popescu şi Victor Niculescu în Dosarul nr. 49.801/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Apărătorul autorilor excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.435D/2012 la Dosarul nr. 1.325D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia în ceea ce-i priveşte pe funcţionarii publici parlamentari. În acest sens, arată că se creează o discriminare între, pe de-o parte, magistraţi şi consilieri ai Curţii de Conturi care beneficiază în continuare de pensii de serviciu şi, pe de altă parte, funcţionarii publici parlamentari, care, deşi sunt asimilaţi magistraţilor, prin Legea nr. 7/1996 şi Legea nr. 303/2004, nu beneficiază de acest tip de pensie. Totodată, arată că temeiul dreptului la pensie specială al magistraţilor nu decurge din Constituţie, ci din acquis-ul comunitar. De asemenea, arată că, prin Decizia nr. 29/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că Legea nr. 119/2010 conţine neclarităţi şi dispoziţii interpretabile. Depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 44/2012 şi nr. 486/2012. Totodată, arată că nu există similitudine între categoria funcţionarilor publici parlamentari şi consilierii Curţii de Conturi, având în vedere că numai aceştia din urmă au statut de rang constituţional.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 iunie 2012 şi din 7 iunie 2012, pronunţate în dosarele nr. 49.961/3/2010 (număr format vechi 1.147/2012) şi nr. 49.801/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. e), art. 4 şi art. 5 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 12 alin. (2) din Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenţii reclamanţi Florea Ghimiş şi Ecaterina Ivăncescu şi de recurenţii reclamanţi Victoria Ţăndăreanu, Tudor Titu Prelipceanu, Ion Socrate Stănescu, Eugen Stănilă, Ion Mazâlu, Ana Ţîră, Alexandra Alexe, Maria Cristina Sever, Elena Saşca, Daniele Pahonţu, Dumitra Diaconu, Rodica Maria Făt, Gheorghe Titirişcă, Constantin Bratu, Elena Manta, Paula Apătean, Gheorghe Popescu şi Victor Niculescu în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor la decizii de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 44, 47 şi 53 din Legea fundamentală.

În acest sens arată că, prin actele normative criticate, pentru funcţionarii publici parlamentari pensionaţi prevăzuţi la art. 1 lit. e) din Legea nr. 119/2010, beneficiari ai dreptului la pensie de serviciu - drept câştigat în temeiul art. 47 din Constituţie şi potrivit legii speciale aplicabile, Legea nr. 7/2006 - s-a dispus, în mod discriminatoriu, recalcularea/revizuirea dreptului la pensia de serviciu, dobândit la încheierea carierei profesionale, de aşa natură încât a condus la nerespectarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi a principiului nediscriminării.

În esenţă, mai arată că dispoziţiile de lege criticate creează o vădită discriminare între funcţionarii publici parlamentari şi magistraţi, întrucât numai magistraţii beneficiază de pensie de serviciu motivat de faptul că sunt supuşi unor incompatibilităţi, în condiţiile în care Statutul profesional al funcţionarului public parlamentar prevede şi în sarcina funcţionarilor publici parlamentari anumite incompatibilităţi. Astfel, statutul profesional al funcţionarului public parlamentar este similar statutului magistratului. Invocă în acest sens Decizia nr. 2.409/2007 a Curţii Constituţionale din Germania şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale.

De asemenea, susţin că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, limitarea nejustificată a unui drept recunoscut, cum ar fi o pensie specială, drept nesocotit ulterior fără a exista o justificare rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi o discriminare în sensul art. 14 din aceeaşi Convenţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, aşa cum a constatat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu se poate pune semnul egalităţii între magistraţi şi funcţionarii publici parlamentari, diferenţele de statut rezultând din modul de accedere în cele două funcţii, din drepturile şi obligaţiile reglementate de lege pentru fiecare, din întinderea interdicţiilor şi incompatibilităţilor etc.

În privinţa pretinsului tratament discriminator faţă de categoriile profesionale enumerate la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, instanţa reţine că nici în această situaţie legea nu acordă tratament diferenţiat în situaţii identice. Astfel, în privinţa persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, contribuţia la bugetul asigurărilor sociale a fost achitată de stat, astfel că nu se poate susţine că în privinţa acestora nu se respectă principiul contributivităţii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. e), art. 4 şi art. 5 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, ale art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi ale art. 12 alin. (2) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Dispoziţiile criticate din Legea nr. 119/2010 au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. e): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare [...]: e) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;";

- Art. 4: "Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b);

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";

- Art. 5 alin. (3): "La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare."

Art. 196 lit. h)din Legea nr. 263/2010 are următorul cuprins: "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] h) art. 74-77, 80, 81 şi 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009;".

Art. 12 alin. (2) din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, anexă la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, are următorul conţinut: "Pentru perioada 1 aprilie 2001-31 iulie 2007, punctajelor anuale aferente persoanelor care au avut calitatea de cadru militar în activitate, poliţist sau funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor nu li se aplică plafonarea prevăzută la alin. (1)."

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, sunt invocate dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, a statuat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 în raport cu critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 871/2010, Curtea a statuat, în esenţă, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia".

Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".

Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".

Analizând conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie raportate la dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, că "aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat."

Prin Decizia nr. 44 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, Curtea Constituţională a reţinut că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi din 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotărârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plăţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificată (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarităţii societăţii în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) şi că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să ştirbească esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă şi proporţională (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile vărsate, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţială a unei părţi din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63). În acelaşi sens este şi Hotărârea din 25 octombrie 2011, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Valkov şi alţii împotriva Bulgariei, paragraful 97.

Curtea a mai constatat că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură. Ajustarea dictată de principiul contributivităţii nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă; or, în cauza de faţă, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.

De asemenea, cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil.

Curtea, prin deciziile amintite, a mai reţinut că dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 3 şi art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 119/2010 nu încalcă cu nimic art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) sau art. 47 din Constituţie, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească atât termenele în interiorul cărora autorităţile publice să ducă la îndeplinire operaţiunea de recalculare a pensiilor, cât şi modalitatea concretă de calcul al noilor pensii, prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent, trimiterea, desigur, vizează Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin aceeaşi Decizie nr. 44 din 24 ianuarie 2012, Curtea, având în vedere că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a deţinut calitatea de funcţionar public parlamentar şi, în consecinţă, a beneficiat de o pensie de serviciu în considerarea acestei calităţi, a reţinut că funcţionarii publici parlamentari nu reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu, aceştia nebeneficiind, în mod cumulativ, de o consacrare constituţională şi de garanţii de independenţă specifice magistraţilor.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la discriminarea creată între funcţionarii publici parlamentari şi consilierii de conturi - în privinţa cărora, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi -, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece funcţionarul public parlamentar nu are statut constituţional, în sensul celor reţinute prin Decizia nr. 873/2010, referitoare la pensiile de serviciu ale magistraţilor, şi prin Decizia nr. 297/2012, referitoare la pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi.

Referitor la criticile de neconstituţionalitate aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, Curtea, prin Decizia nr. 486 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2012, a constatat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece acest act normativ cuprinde dispoziţii de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e), art. 4 şi art. 5 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 12 alin. (2) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Florea Ghimiş şi Ecaterina Ivăncescu în Dosarul nr. 49.961/3/2010 (număr în format vechi 1.147/2012) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Victoria Ţăndăreanu, Tudor Titu Prelipceanu, Ion Socrate Stănescu, Eugen Stănilă, Ion Mazâlu, Ana Ţîră, Alexandra Alexe, Maria Cristina Sever, Elena Saşca, Daniele Pahonţu, Dumitra Diaconu, Rodica Maria Făt, Gheorghe Titirişcă, Constantin Bratu, Elena Manta, Paula Apătean, Gheorghe Popescu şi Victor Niculescu în Dosarul nr. 49.801/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2013.

-****-

PREŞEDINTE,

Acsinte Gaspar

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 109 din data de 25 februarie 2013