DECIZIE nr. 766 din 25 septembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

Augustin Zegrean

- preşedinte

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (22) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Maria Manea, prin mandatar Constantin Manea, în Dosarul nr. 43.455/3/2010 (nr. vechi 3.862/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 128D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Constituţie se referă doar la ordonanţele simple, nefiind aplicabile şi ordonanţelor de urgenţă. Referitor la critica de neconstituţionalitate intrinsecă, consideră că sunt valabile cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 261/2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 43.455/3/2010 (nr. vechi 3.862/2011), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (22) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Excepţia a fost ridicată de Maria Manea, prin mandatar Constantin Manea, cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat, care prevede că pensionarii care obţin venituri din pensie ce depăşesc suma de 740 lei lunar sunt obligaţi la plata unei contribuţii de asigurări sociale de sănătate de 5,5% din aceste venituri, este contrar prevederilor art. 47 alin. (1) din Constituţie referitor la dreptul la un nivel de trai decent. Astfel, consideră că, în realitate, se instituie o dublă impozitare a pensiei, având în vedere că până la pensionare a cotizat atât pentru asigurările sociale de sănătate, cât şi pentru pensie. De asemenea, susţine că este încălcat art. 115 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementările ce fac obiectul legilor organice, aşa cum sunt cele criticate, nu pot fi adoptate pe calea ordonanţelor de urgenţă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu constituie domeniu de reglementare al legii organice. Totodată, dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Constituţie se referă la ordonanţele simple, nu la ordonanţele de urgenţă. De asemenea, consideră că nu se instituie o dublă impozitare. În plus, reglementarea avută în vedere reprezintă o opţiune a legiuitorului care dispune de o marjă de apreciere destul de largă asupra relaţiilor sociale pe care le reglementează şi care nu poate fi sancţionată din punctul de vedere al constituţionalităţii potrivit art. 47 din Legea fundamentală, dacă standardul dincolo de care contribuţia criticată este datorată nu coboară sub o anumită limită, care să facă imposibilă sau deosebit de dificilă din punct de vedere material existenţa individului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (22) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. În realitate, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, dispoziţii care introduc alin. (22) la art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu următorul conţinut: "Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)."
Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat încalcă următoarele prevederi din Constituţie: art. 47 alin. (1) referitor la dreptul la un nivel de trai decent şi art. 115 alin. (1) privind condiţiile emiterii ordonanţelor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, prevederile art. 257 alin. (22) din Legea nr. 95/2006 au fost modificate prin dispoziţiile art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 8 mai 2012. Această modificare a intervenit pentru a pune de acord dispoziţiile Legii nr. 95/2006 referitoare la contribuţia datorată de pensionari la fondul asigurărilor sociale de sănătate cu cele constatate de instanţa de contencios constituţional prin deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, în care s-a arătat că "dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei." Astfel, în prezent, art. 257 alin. (22) din Legea nr. 95/2006 are următoarea redactare: "Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare."
Curtea apreciază că, din perspectiva criticii de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, dispoziţiile modificate ale art. 257 alin. (22) din Legea nr. 95/2006 păstrează soluţia legislativă criticată.
Astfel, o primă critică formulată de autorul excepţiei priveşte neconstituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, sens în care sunt invocate prevederile art. 115 alin. (1) din Constituţie.
Faţă de această critică, Curtea reţine că prevederile constituţionale invocate reglementează condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe simple, iar nu ordonanţe de urgenţă, aşa cum interpretează autorul excepţiei. În plus, dispoziţiile de lege criticate nu fac obiectul exclusiv de reglementare al legii organice.
Prin urmare, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Constituţie.
O a doua critică vizează neconstituţionalitatea intrinsecă a textului de lege supus analizei Curţii Constituţionale. Astfel, această critică priveşte obligaţia ce revine pensionarilor de a plăti contribuţia de asigurare de sănătate, autorul excepţiei considerând că astfel se instituie o dublă impozitare de vreme ce, înainte de pensionare, a contribuit atât la constituirea fondurilor publice de pensii, cât şi a celor de asigurări de sănătate.
Referitor la această critică, Curtea reţine că sistemul public de pensii şi sistemul public de asigurări sociale de sănătate reprezintă două sisteme diferite de asigurări sociale ce vizează drepturi diferite. Astfel, sunt irelevante aspectele invocate de autorul excepţiei referitoare la contribuţia sa la sistemul public de pensii înainte de pensionarea sa.
Cât priveşte obligaţia de a contribui la sistemul de asigurări sociale de sănătate, Curtea a arătat în mod constant în jurisprudenţa sa că aceasta este expresia principiului solidarităţii sistemului asigurărilor sociale de sănătate, principiu consacrat în art. 208 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 95/2006. Astfel, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate.
De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 56 din Constituţie prevăd obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor. Implicarea deopotrivă a statului şi a cetăţenilor în realizarea acestui obiectiv este reflectată în chiar dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în care se arată că "Asistenţa de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării sănătăţii populaţiei. Asistenţa de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate determinanţilor stării de sănătate, precum şi prin organizarea instituţii for pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare".
În sensul celor arătate sunt şi Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Decizia nr. 775 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, ori Decizia nr. 343 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011.
Prin urmare, obligaţia de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate este independentă de calitatea de pensionar a asiguratului şi nu poate fi considerată ca reprezentând în sine o atingere adusă dreptului la un nivel de trai decent. Cu toate acestea, statul, în temeiul articolului pe care însuşi autorul excepţiei l-a invocat respectiv art. 47 alin. (1) din Constituţie, dar şi al prevederilor art. 1 alin. (3) referitoare la statul social, poate institui anumite măsuri de protecţie reprezentând reduceri ori scutiri de la obligaţia de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate, având în vedere situaţia obiectiv deosebită a anumitor categorii sociale. În acest sens este şi dispoziţia potrivit cărora pensionarii ale cărora venituri din pensii nu depăşesc suma de 740 lei lunar nu sunt ţinuţi de plata obligaţiei de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Desigur, este firesc ca orice persoană să tindă la un nivel de trai cât mai ridicat, iar orice demers al legiuitorului care are ca efect diminuarea veniturilor unei persoane ar putea fi privit din perspectiva acelei persoane ca o atingere adusă nivelului de trai decent. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte capacitatea statului de a răspunde acestor aşteptări, trebuie amintit, potrivit celor statuate în Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, că "stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil".
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază că textul de lege criticat nu poate fi considerat ca fiind contrar prevederilor art. 47 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Maria Manea, prin mandatar Constantin Manea, în Dosarul nr. 43.455/3/2010 (nr. vechi 3.862/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 804 din data de 29 noiembrie 2012