HOTĂRÂRE nr. 42 din 10 mai 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind stadiul de realizare a acţiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migraţia COM(2016) 85
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic
Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/402, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 12 aprilie 2016, Camera Deputaţilor:
1.Salută rezultatele prezentate în comunicarea Comisiei Europene şi recunoaşte că progresele sunt remarcabile, în pofida anumitor restanţe, cel mai mare succes fiind viziunea Strategică şi perspectiva umanitară.
2.Salută clarificările survenite între vara anului 2015 şi momentul actual, în special în ce priveşte definiţia şi semnificaţia termenilor de "refugiat" şi respectiv de "migrant", obligativitatea absolută pentru migranţi de a respecta regulamentele privind trecerea frontierei externe a Uniunii, iar a statelor membre de a proteja frontiera externă, obligativitatea pentru migranţi de a accepta înregistrarea în statul unde se află şi, în general, deciziile autorităţilor şi obligaţia statelor membre de a-şi îmbunătăţi rata de aplicare a deciziilor de returnare.
3.Susţine opinia că "nu ar trebui să existe iluzii despre încheierea crizei refugiaţilor înainte de soluţionarea definitivă a cauzelor sale profunde", dar semnalează că acest argument poate fi considerat demobilizant, de vreme ce posibilitatea Uniunii Europene de a îndeplini acest obiectiv, într-un interval de timp rezonabil, este extrem de redusă, atât din motive legate de resurse, de situaţia politică internă din mai multe state membre şi de seria de crize prin care trece Uniunea, cât şi din motive care privesc aranjamentele internaţionale, cunoscute sub denumirea de "ordine mondială".
4.Salută propunerea Comisiei de modificare punctuală a Codului frontierelor Schengen în vederea introducerii la toate frontierele externe a unor verificări sistematice obligatorii, foarte utile în materie de securitate, în special în contextul luptătorilor terorişti străini; salută prelungirea de la două la şase săptămâni a termenului din cadrul procedurii operaţiunilor standard pentru relocarea externă în cadrul schemei 1:1 cu Turcia.
5.Apreciază că, dintre rezultatele prezentate, triplarea prezenţei pe mare, noul sistem pentru situaţii de urgenţă de transfer al solicitanţilor de azil din ţările cele mai afectate, alocarea a peste 10 miliarde euro, noul cadru de coordonare şi cooperare pentru ţările din Balcanii de Vest, propunerea privind o nouă pază europeană de frontieră şi de coastă şi parteneriatul cu Turcia reprezintă cele mai semnificative progrese.
6.Observă că cifrele prezentate în comunicare, şi anume că proporţia migranţilor, ale căror amprente digitale sunt incluse în baza de date Eurodac, a crescut în Grecia de la 8%, în septembrie 2015, la 78%, în ianuarie 2016, iar în Italia de la 36% la 87% în decursul aceleiaşi perioade, demonstrează gradul inacceptabil de refuz al imigranţilor, la începutul crizei, de a coopera cu autorităţile.
Reţine că în comunicare se precizează că există în continuare probleme legate de migranţii aflaţi în situaţie neregulamentară care se sustrag înainte de finalizarea procedurilor.
7.Salută instalarea de centre de primire şi înregistrare (hotspot), întrucât acestea permit să se acţioneze cu prioritate în locurile expuse unei presiuni extreme şi contribuie la identificarea celor care au nevoie de protecţie internaţională şi a celor care nu au nevoie de o asemenea protecţie.
8.Recunoscând că înregistrarea este un prim pas esenţial în controlul şi gestionarea fluxurilor, salută înfiinţarea de hotspoturi în Grecia şi Italia, unde echipe integrate de agenţi de frontieră acţionează non-stop pentru a verifica, identifica şi preleva amprente digitale ale resortisanţilor din ţările terţe, care ajung în mod neregulamentar la frontierele externe ale UE.
9.Susţine abordarea Comisiei privind obligaţia tuturor statelor membre de a adopta măsurile necesare pentru blocarea imigranţilor care refuză procedurile de înregistrare pentru că doresc să solicite azil în altă parte; remarcă schimbarea de ton faţă de vara anului 2015: "Cei care sosesc în UE trebuie să ştie că, în cazul în care au nevoie de protecţie, o vor primi, dar nu este alegerea lor unde anume."
10.Apreciază favorabil crearea grupului operativ pentru strategia de informare a migranţilor (MIS) în scopul de a elabora şi difuza solicitanţilor de azil informaţii eficiente cu privire la drepturile şi obligaţiile lor, dar consideră că acelaşi model instituţional arii fost binevenit şi pentru colectarea de date de la imigranţi, cu privire la reţelele de contrabandă/trafic prin care au ajuns în Europa.
Reaminteşte în acest sens că însuşi textul comunicării susţine că "este esenţial ca încă din prima fază, în hotspot-uri, sa fie identificate victimele reale sau potenţiale ale traficului de persoane, să fie informate cu privire la drepturile lor şi să aibă loc cooperarea necesară cu autorităţile poliţieneşti şi judiciare pentru a se asigura că traficanţii sunt identificaţi şi urmăriţi penal".
11.Având în vedere declaraţiile, angajamentele, dar şi reproşurile unor state membre la adresa poziţiei altor state membre, cu privire la modul în care ar fi trebuit gestionată criza migraţiei, îşi manifestă surprinderea faţă de indulgenţa Comisiei Europene cu privire la suspendarea temporară, la cerere, a obligaţiilor în temeiul procedurii de transfer, care reveneau Suediei şi Austriei; consideră că "dificultăţile deosebite" cu care s-ar fi confruntat aceste state nu puteau fi atât de mari încât să nu poată fi rezolvate prin alocări din fondurile de urgenţă de tipul celor utilizate şi pentru sprijinul Greciei; invită Comisia Europeană să ofere date suplimentare cu privire la natura şi profunzimea acelor "dificultăţi deosebite".
12.Salută eforturile diplomatice ale Uniunii pentru rezolvarea crizelor, precum cele din Siria şi Libia şi pentru combaterea ameninţării pe care o reprezintă Daesh/ISIL, strategia sa de a se concentra pe cauzele profunde care generează fluxurile şi pe crearea unui mediu stabil în care refugiaţii să poată reveni; constată însă că probabilitatea ca Uniunea să înregistreze progrese este foarte redusă în condiţiile în care aceasta îşi exercită puterea de influenţă (soft power) în faţa unor forţe militare care nu recunosc acel concept.
13.Îşi exprimă satisfacţia că în zona central-sudică a Mării Mediterane, EU NAVFOR MED, operaţiunea navală "Sophia" a trecut într-o fază care include acţiuni de abordaj, percheziţionare, sechestrare şi deviere, în ape internaţionale, de nave suspectate că sunt folosite pentru introducerea ilegală de migranţi sau pentru trafic de persoane; observă totuşi că, deşi prezintă numărul de 9.000 de persoane salvate, nu se prezintă date despre câte nave au fost sechestrate sau deviate şi ce s-a întâmplat cu echipajul acelor nave.
Semnalează că acest aspect devine cu atât mai important cu cât un efect secundar al recentului acord între Uniunea Europeană şi Turcia, de punere în aplicare a planului comun de acţiune pentru gestionarea migraţiei, ar putea fi amplificarea traversărilor Mării Mediterane, ceea ce ar presupune ambarcaţiuni mai mari decât cele din Marea Egee, şi cu echipaj la bord.
14.Menţine toate observaţiile şi recomandările sale din opinia privind următoarele etape operaţionale ale cooperării dintre UE şi Turcia în domeniul migraţiei [COM(2016)166].
15.Reaminteşte că unele state membre au încercat să aplice, încă de la începutul crizei, normele de bază ale sistemului de azil al UE, pe care Comisia Europeană le susţine acum fără rezerve, dar care au fost criticate, printre alţii, chiar de către state membre principale de destinaţie, pentru presupusa încălcare a drepturilor refugiaţilor; în aceeaşi situaţie s-au aflat şi unele state de tranzit din ruta Balcanilor.
16.Având în vedere uşurinţa cu care mai multe state membre au acceptat cotele obligatorii, îşi exprimă surprinderea faţă de situaţia descrisă în comunicare, că multe state membre nu îşi respectă angajamentele privind punerea în aplicare a deciziilor privind transferul.
Subliniază că, în privinţa relocării externe, România participă la schema de relocare externă adoptată în 2015 pe baze voluntare, în spiritul principiului solidarităţii europene.
17.Regretă că Regulamentul Dublin pare să fie în mare măsură abandonat de Germania pentru solicitanţii de azil sirieni, mai multe state membre suspendând aplicarea regulamentului, sub presiunea fluxului de migranţi.
Subliniază că "reabilitarea" Regulamentului Dublin sau aplicarea riguroasă a unei eventuale noi formule aflate în pregătire la Comisia Europeană devin esenţiale pentru reluarea unui circuit normal şi pentru înlăturarea percepţiei de "criză a refugiaţilor", precum şi de incapacitatea Uniunii de a răspunde adecvat.
18.Consideră că pe măsură ce frontierele externe redevin sigure sistemul de informaţii Schengen se va putea dispensa de controalele la frontierele interne, recăpătându-şi imaginea anterioară crizei, de cooperare consolidată exemplară.
Subliniază că, în pofida refuzului unor state membre de a-i permite accesul în spaţiul Schengen al cărui membru de facto este încă din anul 2010, România rămâne un susţinător hotărât al sistemului Schengen, în primul rând pentru ceea ce reprezintă acesta în materie de integrare europeană.
Remarcă estimările Comisiei Europene privind faptul că reintroducerea controalelor la frontierele interne, pe o bază sistematică şi pe termen lung, ar genera costuri economice majore, între 5 miliarde şi 18 miliarde euro în ceea ce priveşte doar costurile directe totale, pentru cetăţeni şi întreprinderi, subminând piaţa unică.
19.Observă că asigurarea frontierelor poate provoca, în mod paradoxal, prin reducerea imigraţiei neautorizate, creşterea salariilor pentru locuri de muncă cu calificare scăzută în ţara de primire şi scăderea salariilor din ţara de origine, ceea ce ar spori motivaţia de a migra ilicit; de asemenea, aplicarea riguroasă a legislaţiei privind munca nedeclarată în statele membre poate reduce salariile pentru imigranţii neautorizaţi, întrucât angajatorii ar deveni mai puţin dispuşi să îi angajeze.
20.Ia act de apelurile către Comisia Europeană de a sprijini instituirea accelerată a noii Paze europene de frontieră şi de coastă, pentru ca aceasta să devină operaţională în cursul verii anului în curs, dar semnalează că întreaga paradigmă s-a schimbat odată cu planul comun de acţiune UE-Turcia. Reaminteşte că în opinia sa privind Paza europeană de frontieră şi de coastă a arătat că modul în care agenţia acţionează pentru a-şi realiza obiectivele, operaţiunile agenţiei şi aria sa de responsabilitate se modifică substanţial, de vreme ce, de facto, migraţia ilegală, pentru care fusese concepută agenţia, se transformă în migraţie (aproape) legală; a subliniat, de asemenea, necesitatea ca agenţia să desfăşoare operaţiuni şi în Turcia, cu acordul şi în cooperare cu partea turcă.
21.Îşi manifestă surprinderea faţă de cifrele prezentate în comunicare, privind ratele scăzute ale returnărilor din 2014, respectiv 16% pentru ţările africane şi 40%, media UE; susţine poziţia Comisiei Europene, care consideră că returnarea şi readmisia reprezintă unele dintre priorităţile majore ale UE în cadrul relaţiilor sale cu ţările terţe de origine şi/sau de tranzit.
Observa că refuzul unora dintre ţările de origine de a reprimi returnaţii complică şi mai mult lucrurile.
Reţine că datele Europol indică drept principale focare ale contrabandei cu migranţi oraşele Amman, Alger, Beirut, Benghazi, Cairo, Casablanca, Istanbul, Izmir, Misrata, Oran şi Tripoli.
Reţine că unele ţări terţe, cu o rată scăzută de returnare, manifestă reticenţe pentru încheierea acordurilor de readmisie cu Uniunea Europeană, unele dintre aceste state fiind partenere ale Uniunii, în cadrul politicii europene de vecinătate.
Consideră că Uniunea ar trebui să îşi folosească toate resursele politice şi diplomatice pentru încheierea acordurilor de readmisie cu statele de origine a migranţilor economici, ar trebui să prevadă pachete de stimulente, inclusiv acordarea de preferinţe comerciale, dar ar trebui să pregătească şi mijloace de presiune adecvate.
22.Observând că în multe dintre statele de origine a fluxurilor de migranţi situaţia politică, economică şi socială s-a degradat continuu, ajungând la un nivel total inacceptabil pentru lumea civilizată, consideră că, în perspectivă, UE ar trebui să fie pregătită să iniţieze acţiuni globale pentru asigurarea administrării acelor state, cu sprijin internaţional; consideră că asumarea unui asemenea rol de actor global corespunde pe deplin strategiei de politică externă a Uniunii.
23.Reţine importanţa noţiunii de "ţară sigură", precum şi apelul Comisiei Europene ca toate statele membre să prevadă în legislaţia lor naţională noţiunea de "ţări terţe sigure" şi să o aplice în stabilirea dreptului la protecţie internaţională.
24.Susţine activitatea Comisiei Europene privind punerea în aplicare a legislaţiei şi procedurile de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor, pentru a corecta transpunerea incompletă şi o punere în aplicare incoerentă a normelor sistemului european comun de azil; îşi manifestă speranţa că adaptarea la realitate şi raţionalitatea noului sistem comun de azil vor convinge statele membre să îi acorde creditul necesar bunei sale funcţionări.
25.Reţine că Eurobarometrul Comisiei Europene din decembrie 2015 arată că 68% dintre europeni declară că sunt în favoarea unei politici europene comune privind migraţia, 79% cred că procedura ar trebui să fie aceeaşi în toate statele membre ale UE, iar 66% sunt în favoarea simplificării procedurilor legale de migraţie.
26.Conştientă că un sistem comun de azil va ridica probleme de suveranitate, consideră că metoda paşilor mici mai poate funcţiona doar la nivel tehnic şi că, în consecinţă, Comisia Europeană ar trebui să insiste în negocierile sale cu statele membre.
-****-
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 mai 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

FLORIN IORDACHE

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 365 din data de 12 mai 2016