DECIZIE nr. 728 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Margareta Tyurbe în Dosarul nr. 8.936/271/2013 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 175D/2014.
2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii în materie, respectiv considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 393 din 19 martie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 20 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.936/271/2013, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost invocată de Margareta Tyurbe într-o cauză având ca obiect acţiunea prin care s-a solicitat anularea unor încheieri emise de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor în anul 2013, ca fiind nelegale şi netemeinice, precum şi radierea intabulării dreptului de ipotecă legală asupra apartamentului autorului.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere dreptului de proprietate, deoarece, ca urmare a unor datorii reprezentând cheltuieli de întreţinere, se înscrie în cartea funciară un drept de ipotecă asupra bunului. Prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care garantează dreptul la un proces echitabil impun şi respectarea principiului egalităţii părţilor în procesul civil şi interzic, de principiu, intervenţia legiuitorului pe parcursul unui litigiu. Intervenţia legiuitorului creează un obstacol în dreptul de acces efectiv la o instanţă pentru una dintre părţile unui litigiu. Art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale garantează dreptul la respectarea bunurilor, drept care trebuie să fie prevăzut de lege, care trebuie să cuprindă norme accesibile, clare şi previzibile.
6. Judecătoria Oradea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 393 din 19 martie 2009.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile Legii nr. 230/2007 sunt constituţionale. În acest sens invocă considerentele ce stau la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 393 din 19 martie 2009. Totodată, instituirea unui privilegiu imobiliar şi mobiliar în favoarea asociaţiei de proprietari nu este contrară principiului nediscriminării atât timp cât se asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea acestuia. Legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, limite ce sunt justificate prin necesitatea asigurării posibilităţii efective de administrare, folosire, întreţinere şi exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor. Prevederile art. 41 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA.

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul conţinut: "(1) Asociaţia de proprietari are un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor şi altor spaţii proprietăţi individuale ale proprietarilor din condominiu, precum şi un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora, pentru sumele datorate cu titlu de cotă de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, după cheltuielile de judecată datorate tuturor creditorilor în interesul cărora au fost făcute.
(2) Privilegiul se înscrie în registrul de publicitate imobiliară al judecătoriei, la cererea preşedintelui asociaţiei de proprietari, pe baza extraselor de pe ultima listă lunară de plată a cotelor de contribuţie din care rezultă suma datorată cu titlu de restanţă. Privilegiul se radiază la cererea preşedintelui asociaţiei de proprietari sau a proprietarului, pe baza chitanţei ori a altui înscris prin care asociaţia confirmă plata sumei datorate.
(3) Operaţiunile de publicitate imobiliară privitoare la privilegiul prevăzut la alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxă de timbru."
12. Potrivit art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, "De la data intrării în vigoare a Codului civil, privilegiile speciale imobiliare prevăzute în legi speciale devin ipoteci legale şi vor fi supuse regimului prevăzut de Codul civil pentru ipoteci legale."
13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (2) referitor la ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi celor ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea constată că instituirea, prin dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 230/2007, a unui privilegiu imobiliar [care, după intrarea în vigoare a Codului civil a fost transformat în ipotecă legală, potrivit art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011], reprezintă un mijloc juridic de garantare a creanţelor asociaţiei de proprietari, creanţe izvorâte din sumele datorate cu titlu de cotă de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari. Textul de lege criticat nu aduce atingere vreuneia dintre prevederile din Legea fundamentală şi din celelalte documente internaţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât nu face altceva decât să confere asociaţiei o poziţie de prioritate faţă de ceilalţi creditori în ceea ce priveşte satisfacerea creanţei sale (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009).
15. Distinct de cele reţinute prin decizia menţionată, Curtea observă că ipoteca legală, care, potrivit art. 2.343 din Codul civil, este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligaţii, subzistă cât timp există obligaţia pe care o garantează. Ipoteca este supusă publicităţii imobiliare, iar potrivit art. 2.346 din Codul civil, ipoteca nu este opozabilă terţilor decât din ziua înscrierii sale în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede astfel. Este astfel evident scopul urmărit de legiuitor în ceea ce priveşte reglementarea prin textul de lege criticat (cu modificarea adusă prin art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011) a unei ipoteci legale asupra bunurilor debitorului respectiv asigurarea poziţiei de prioritate a creditorului - asociaţia de proprietari - cât şi protejarea intereselor celorlalţi creditori, precum şi a terţilor interesaţi.
16. Referitor la susţinerea potrivit căreia prin textul de lege criticat se aduce atingere art. 44 alin. (2) referitor la dreptului de proprietate al debitorului, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Debitorul poate exercita în continuare atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia, în acest sens, art. 2.345 din Codul civil prevede că "dreptul de ipotecă se menţine asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece".
17. Curtea observă că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii, principiilor ce interzic discriminarea, încălcarea dreptului la un proces echitabil sau egalităţii armelor, prin intervenţia Statului într-un litigiu aflat pe rolul instanţei. Astfel, modificarea art. 51 din Legea nr. 230/2007 prin art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, în sensul schimbării privilegiului în ipotecă legală, după intrarea în vigoare a Codului civil, a avut loc înaintea introducerii acţiunii în faţa instanţei. Atât privilegiul, cât şi ipoteca legală reprezintă mijloace de garantare a creanţelor asociaţiei de proprietari, astfel încât recalificarea naturii juridice a privilegiului nu a adus o modificare care să afecteze drepturile debitorului anterior menţionate.
18. În final, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica privind atingerea adusă prevederilor art. 20 şi art. 53 din Legea fundamentală, de vreme ce nu a fost reţinută încălcarea drepturilor constituţionale sau din actele internaţionale invocate.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Margareta Tyurbe în Dosarul nr. 8.936/271/2013 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 152 din data de 3 martie 2015