DECIZIE nr. 34 din 5 februarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 şi 5 şi ale art. 7208 din Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 şi 5 şi ale art. 7208 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Iner-Com - S.R.L. din Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 2.047/258/2012 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.303D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea jurisprudenţei Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 august 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.047/258/2012, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 şi 5 şi art. 7208 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Iner-Com - S.R.L. din Miercurea-Ciuc într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulată împotriva executării silite declanşate în cadrul unui dosar execuţional.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 3731 alin. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă este neconstituţional întrucât prin soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite în camera de consiliu, fără citarea părţilor, nu sunt respectate principiile publicităţii şi contradictorialităţii, debitorul fiind privat de dreptul de a se apăra împotriva încuviinţării executării silite.
Referitor la neconstituţionalitatea art. 7208 din Codul de procedură civilă se arată că urmare a caracterului executoriu al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă în materie comercială (în prezent în materia litigiilor între profesionişti), coroborat cu caracterul definitiv al măsurii evacuării dispuse prin sentinţa judecătorească, se ajunge ca atât apelul, cât şi recursul declarate împotriva acestei sentinţe să rămână fără obiect.
Autorul excepţiei consideră că în procesele de evacuare ar trebui să fie aplicabile numai prevederile art. 7209 din Codul de procedură civilă, iar numai hotărârile irevocabile, care s-au pronunţat după epuizarea tuturor căilor de atac prevăzute de lege, să poată fi puse în executare, deoarece numai în acest mod ar fi respectate drepturile justiţiabililor.
Judecătoria Miercurea-Ciuc consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Instanţa apreciază, în privinţa art. 3731 alin. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă, că nimic nu opreşte legiuitorul în lipsa unei prevederi constituţionale exprese în acest sens să prevadă posibilitatea ca anumite cereri să poată fi judecate fără prezenţa părţilor. Regula în materie o constituie soluţionarea cererilor după înştiinţarea părţilor, însă, în anumite situaţii speciale, în vederea soluţionării cu celeritate ori pentru a evita prejudicierea unei părţi, este posibilă şi necesară soluţionarea unei cereri şi fără citarea părţilor. În opinia instanţei, încuviinţarea executării silite fără citarea părţilor este necesară pentru a preveni o eventuală sustragere de la urmărirea silită a debitorului. Mai mult, debitorul are posibilitatea de a ataca această hotărâre, în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 22 din Codul de procedură civilă, fiindu-i astfel asigurat atât dreptul la un proces echitabil, cât şi la un recurs efectiv. De altfel, instanţa arată că această modalitate de soluţionare a cererilor nu este singulară, legiuitorul permiţând şi în alte situaţii soluţionarea fără citare, cum ar fi. de exemplu, în materia ordonanţei preşedinţiale, ori în materia măsurilor asigurătorii.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7208 din Codul de procedură civilă, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece art. 21 din Constituţie nu precizează expres care sunt căile de atac ce pot fi exercitate împotriva sentinţelor judecătoreşti şi nici nu cuprinde menţiuni referitoare la caracterul suspensiv de executare al acestor căi de atac. În aceste condiţii, cerinţele concrete referitoare la căile de atac, precum şi efectele acestora, urmează a fi stabilite de către legiuitor.
Or, în opinia instanţei, art. 7208 din Codul de procedură civilă vizează tocmai o asemenea situaţie specială, conferind caracter executoriu hotărârilor judecătoreşti date în primă instanţă în materia litigiilor între profesionişti, în condiţiile în care această materie se caracterizează prin necesitatea rezolvării cu celeritate ridicată a problemelor ivite.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată şi face referire la jurisprudenţa Curţii în materie.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3731 alin. 2 şi 5 şi ale art. 7208 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:
- Art. 3731 alin. 2:
"Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite."
- Art. 3731 alin. 5:
"Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare";
- Art. 7208:
"Hotărârile date în primă instanţă potrivit prevederilor prezentului capitol sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate prin raportarea la critici asemănătoare, instanţa de contencios constituţional statuând în mod constant că prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 1.548 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 3731 din Codul de procedură civilă instituie reguli speciale de procedură privind exercitarea căilor de atac. Raţiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silită este aceea a celerităţii ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestaţiei la executare, care este o procedură contencioasă, în cadrul căreia se administrează probe cu respectarea principiului contradictorialităţii ce guvernează procesul civil.
Or, procedura încuviinţării executării silite este o procedură necontencioasă, în cadrul căreia instanţa de executare competentă verifică doar îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 3731 din Codul de procedură civilă, fiind guvernată de regulile prevăzute de art. 331 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
Prevederile art. 3731 din Codul de procedură civilă în integralitatea lor nu pot fi interpretate şi aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispoziţii procedurale privind executarea silită, astfel că, în cazul încuviinţării executării silite, debitorul are dreptul să formuleze contestaţie la executare, în condiţiile art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă, unde îşi poate formula toate apărările pe care înţelege să se sprijine, astfel încât şi din această perspectivă dreptul la apărare nu este încălcat.
Distinct de cele menţionate mai sus, Curtea mai reţine că stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia încuviinţarea executării silite a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, nu contravine art. 21 din Constituţie, legiuitorul acţionând în virtutea competenţelor sale stabilite de art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodată, soluţia legislativă criticată este justificată de faptul că în această procedură nu se tranşează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiţie.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7208 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 22 martie 2011, făcând referire la jurisprudenţa anterioară, a statuat că art. 7208 din Codul de procedură civilă dă expresie principiului celerităţii în ceea ce priveşte executarea hotărârilor pronunţate în cauze comerciale, instituind în acest scop un tratament juridic diferenţiat pentru părţile unui litigiu comercial, precum şi că, în ipoteza admiterii apelului şi a schimbării în tot sau în parte a hotărârii care a fost deja executată, cel prejudiciat are dreptul la întoarcerea executării, etapă procesuală în care îşi va putea formula toate apărările pe care le consideră necesare, beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil.
De altfel, potrivit art. 280 alin. 1 din Codul de procedură civilă, debitorul are deschisă calea unei acţiuni pentru suspendarea execuţiei vremelnice, cerere care se va judeca de instanţa de apel, dispoziţiile art. 403 alin. 3 din acelaşi cod fiindu-i aplicabile.
Deosebit de această posibilitate, debitorul are deschisă şi calea unei contestaţii la executare în temeiul prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, putând beneficia chiar şi de o suspendare a executării silite potrivit art. 403 alin. 1 din acelaşi cod, condiţionat de depunerea unei cauţiuni fixate de instanţă, astfel încât susţinerile referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi sunt neîntemeiate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3731 alin. 2 şi 5 şi ale art. 7208 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Iner-Com - S.R.L. din Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 2.047/258/2012 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa din data de 5 februarie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 153 din data de 22 martie 2013