DECIZIE nr. 615 din 6 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Nicolae Popa în Dosarul nr. 8.839/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 983D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu privesc constituţionalitatea dispoziţiilor de lege ce le instituie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 28 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.839/105/2013, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, "astfel cum erau în vigoare la datele menţionate în decizia de impunere". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Nicolae Popa într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de impunere prin care s-au stabilit în sarcina sa obligaţii de plată reprezentând contribuţii la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2007-2011.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, "în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuţii cumulate cu cea datorată asupra veniturilor realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente". În susţinerea excepţiei, autorul precizează că are calitatea de judecător pensionar şi practică profesia de avocat. În atare situaţie, este obligat să achite atât contribuţia aferentă veniturilor din pensii, cât şi cea aferentă veniturilor prevăzute la art. 257 lit. b), situaţie pe care o apreciază ca fiind discriminatorie, deoarece se virează lunar în contul fondului special contribuţia de asigurări sociale de sănătate, întrucât beneficiază de pensie, şi, prin urmare, nu se justifică o dubla impunere.
6. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că, în esenţă, deşi nu există identitate între situaţia din cauza de faţă şi cea care a condus la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 164 din 12 martie 2013, se poate pune problema unei discriminări între persoanele care realizează venituri din pensii, precum şi venituri din categoria celor prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006, pe de o parte, şi persoanele care realizează venituri din pensii şi venituri din categoria celor prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. b), pe de altă parte. Astfel, instanţa este de părere că nu există o justificare obiectivă pentru a institui un tratament diferit în privinţa celor două categorii de pensionari. În consecinţă, instanţa apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care instituie cumulul venitului din pensie cu veniturile de natura celor prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. b) la stabilirea contribuţiei către fondul special.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, "astfel cum erau în vigoare la datele menţionate în decizia de impunere". Înainte de republicarea Legii nr. 95/2006 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015 şi de renumerotarea articolelor, dispoziţiile art. 257 alin. (2) au fost modificate, fără a păstra soluţia legislativă, iar dispoziţiile art. 257 alin. (3) au fost abrogate prin art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, aprobată prin Legea nr. 25/2014, art. 257 alin. (2) având următorul cuprins: "Veniturile asupra cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare." Însă, ţinând cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia "sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", precum şi de faptul că obiectul litigiului în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă cererea de anulare a deciziei de impunere prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului - autor al excepţiei obligaţii de plată reprezentând contribuţii la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2007-2011, în temeiul art. 257 din Legea nr. 95/2006, Curtea constată că obiect al excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013. Astfel, dispoziţiile de lege care constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate au următorul cuprins:
- Art. 257 alin. (2) lit. b): "Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;";
- Art. 257 alin. (3): "În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)- e), alin. (21) şi la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri."
11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la criticile aduse art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, că autorul excepţiei este pensionat din activitatea de judecător şi practică profesia de avocat, fiind obligat, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, să achite atât contribuţia aferentă veniturilor din pensii, cât şi cea aferentă veniturilor realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente. În acest sens, critică şi dispoziţiile art. 257 alin. (3) din aceeaşi lege, întrucât acestea prevăd că, în situaţia în care o persoană realizează în acelaşi timp atât venituri din pensii [astfel cum erau prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. f)], cât şi venituri din activităţi independente [astfel cum erau prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. b)], contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri.
13. Curtea reţine că prin Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că "dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în redactarea de la intrarea în vigoare a acestora şi până la modificările ce le-au fost aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, sunt neconstituţionale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuţii cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obţinute din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit". Art. 257 alin. (2) lit. e), în redactarea criticată prin excepţia de neconstituţionalitate, prevedea obligaţia de a plăti contribuţia asupra veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar numai în măsura în care contribuabilul nu plătea contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate asupra veniturilor realizate din salarii sau asimilate salariilor care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor impozabile obţinute din desfăşurarea unor activităţi independente şi care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit, veniturilor din silvicultură ori indemnizaţiilor de şomaj. Prin decizia sus-menţionată Curtea a statuat că "legiuitorul, având în vedere situaţia deosebită în care se găsesc anumite persoane, a prevăzut dreptul acestora de a beneficia de pachetul de servicii medicale fără plata contribuţiei ori cu plata contribuţiei din alte surse. În acest caz se încadrează, spre exemplu, persoanele enumerate la art. 213 din lege. Această situaţie reprezintă însă o excepţie, regula fiind aceea a obligaţiei de a contribui. Această regulă a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a prevăzut obligaţia de plată a contribuţiei asupra veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar doar în măsura în care persoana nu realiza veniturile prevăzute de dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 95/2006, în redactarea criticată de autorul excepţiei. Altfel spus, în măsura în care o persoană nu realiza venituri constante, de tipul celor menţionate în aceste din urmă dispoziţii de lege, ea putea totuşi contribui la sistemul asigurărilor de sănătate prin plata contribuţiei asupra veniturilor prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006, care nu aveau caracter constant, dar care justificau şi îndreptăţeau accesul acesteia la pachetul de servicii medicale oferit de acest sistem, dându-se expresie principiilor contributivităţii şi solidarităţii pe care acesta este întemeiat". Curtea a mai reţinut că "instituirea unui tratament juridic diferit pentru pensionarii care au plătit contribuţia asupra veniturilor din pensii încalcă această exigenţă de reglementare şi aduce atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, sursa veniturilor obţinute nereprezentând în contextul avut în vedere o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru instituirea unui tratament juridic diferit".
14. În cauza de faţă însă nu se poate susţine că ar exista o situaţie similară cu cea analizată de Curte prin Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, prin care s-a constatat o diferenţă de tratament juridic - sub aspectul exceptării de la plata contribuţiei pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală -, diferenţă între persoanele care plăteau contribuţia pentru veniturile prevăzute la lit. a)-d), venituri cu caracter constant, şi persoanele care plăteau contribuţia aferentă veniturilor din pensii, de asemenea, cu caracter constant. Or, Curtea, prin decizia sus-menţionată, a constatat că exceptarea de la plata contribuţiei aferente veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală, exceptare prevăzută de legiuitor numai pentru persoanele din prima categorie, este neconstituţională, instituind un tratament juridic diferit pentru persoanele care se află în aceeaşi situaţie juridică.
15. Or, în cauza de faţă se critică obligativitatea plăţii contribuţiei atât pentru veniturile din pensii, cât şi pentru veniturile din activităţi independente. Cu privire la această critică, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 118 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 4 mai 2012, prin care a reţinut jurisprudenţa sa, potrivit căreia este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate. De asemenea, Curtea a reţinut că principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului.
16. Totodată, prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, Curtea a arătat că, "datorită solidarităţii celor care contribuie, sistemul public de asigurări sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor".
17. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Popa în Dosarul nr. 8.839/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 877 din data de 24 noiembrie 2015