DECIZIE nr. 706 din 27 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

Petre Lăzăroiu

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Viorel Bulete în Dosarul nr. 2.706/89/2013 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 735D/2014.
2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei Viorel Bulete. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care susţine că nu îşi însuşeşte faptul de a fi autor al excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010. Totodată, susţine că drepturile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, lege specială, sunt garantate de art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie şi, prin urmare, Guvernul nu putea să adopte ordonanţe de urgenţă prin care să suspende temporar aceste drepturi. De asemenea, arată în esenţă că, potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, orice modificare a dreptului la pensie se face prin decizie, or, în cazul său, nu a existat o astfel de decizie. În final, invocă Hotărârea din 4 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Bosnigeanu şi alţii împotriva României, prin care s-a statuat că victime ale represiunii din decembrie 1989 sunt atât răniţii şi reţinuţii, cât şi luptătorii remarcaţi pentru fapte deosebite, fără discriminare. Autorul excepţiei depune concluzii scrise.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 11 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.706/89/2013, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de apelantul Viorel Bulete în cadrul soluţionării unei cauze de asigurări sociale.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (1) şi (3), art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (1), deoarece o lege specială cum este Legea nr. 341/2004 nu se poate modifica prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Pe de altă parte, susţine că, aşa cum a constatat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, indemnizaţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, fiind un drept fundamental, acesta nu se poate restrânge decât în condiţiile art. 53 din Constituţie. Or, nu se justifică în niciun fel suprimarea acestui drept prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului, ceea ce este interzis de dispoziţiile art. 44 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, care prevede că ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu pot viza trecerea silită a unor bunuri private în proprietate publică.
7. Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor potrivit Legii nr. 341/2004 constituie, într-adevăr, un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar în cauză se critică doar modalitatea de executare a obligaţiei de plată a acestor drepturi, în privinţa căreia legiuitorul are o marjă largă de apreciere, ţinând cont atât de interesul persoanei fizice, cât şi de cel al statului.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată şi, ca atare, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, este inadmisibilă.
10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece nu a fost motivată.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile orale şi concluziile scrise ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă următoarele:
- dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 25 iunie 2010;
- dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014.
14. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legii criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (1) şi (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 115 alin. (6) privind limitele de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului şi art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei în numele legii.
15. Cu privire la susţinerea autorului excepţiei făcută în şedinţă publică, potrivit căreia nu îşi însuşeşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010, Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi jurisprudenţei sale constante, actul de sesizare a Curţii Constituţionale este încheierea pronunţată de instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, iar litigiul constituţional se desfăşoară în limitele determinate de actul de sesizare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 234 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 4 august 1997, şi Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004. Având în vedere că, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale la data de 11 iunie 2014, excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei nu poate fi primită.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra acesteia prin Decizia nr. 412 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 21 iunie 2012, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, decizie prin care a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 stabileşte perioada concretă în care urmează să fie executate indemnizaţiile restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004. Este de competenţa exclusivă a legiuitorului a stabili procedura şi măsurile necesare pentru executarea acestora, ţinând seama de realităţile economico-financiare cu care se confruntă statul. Departe de a nega dreptul beneficiarilor Legii nr. 341/2004 la plata acestor indemnizaţii, textul stabileşte un calendar unitar de executare, iar eşalonarea dispusă pe parcursul anilor 2012-2014, după caz, nu vizează în mod evident trecutul, ci executarea pe viitor a efectelor unui raport juridic născut în temeiul Legii nr. 341/2004.
17. Cu privire la critica de neconstituţionalitate care vizează încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, a constatat că actul normativ criticat se aplică în egală măsură persoanelor beneficiare ale indemnizaţiei acordate în temeiul Legii nr. 341/2004, nu stabileşte excepţii de la reeşalonarea dispusă, iar aspectul că unele persoane şi-au încasat drepturile anterior emiterii ordonanţei de urgenţă ţine de faptul că în acea perioadă era în vigoare o altă normă ce reglementa modalitatea de plată a acestora. Or, a nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă.
18. Referitor la invocarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a constatat, prin aceeaşi decizie, şi că sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor Legii nr 341/2004 constituie într-adevăr un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă, are de asemenea dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor. În ce priveşte modalitatea de executare pentru drepturi legale datorate, legiuitorul are, de asemenea, o largă marjă de apreciere şi va ţine seama atât de interesul persoanei fizice, cât şi de cel al statului (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011).
19. Cu privire la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, constatând că prevederile criticate nu fac altceva decât să prelungească şi pentru anul 2013 aplicarea măsurilor instituite deja prin acte normative care, la rândul lor, au constituit obiect al controlului de neconstituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013, prin care instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiate, criticile de neconstituţionalitate formulate.
20. Prin Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, Curtea a reţinut că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 se arată că aceasta a fost adoptată avându-se în vedere încetarea aplicabilităţii, la data de 31 decembrie 2012, a măsurilor financiare în domeniul bugetar instituite prin Legea nr. 283/2011 şi faptul că exista riscul ca la 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern învestit în urma alegerilor parlamentare din data de 9 decembrie 2012. Or, neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2013 ar fi determinat afectarea semnificativă a sustenabilităţii finanţelor publice, generând un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8 % din produsul intern brut.
21. Totodată, Curtea a observat că prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, instanţa de contencios constituţional a reliefat necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui "just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50).
22. Referitor la critica privind încălcarea dreptului de proprietate, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, că, deşi indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementarea legală criticată prevede doar suspendarea pentru anul 2012 a plăţii acestor indemnizaţii, măsură cu aplicare limitată în timp, fără a afecta însă substanţa dreptului.
23. Prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, Curtea a subliniat că, "deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există şi dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficienţă, aşa încât speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport legal, este în realitate lipsită de conţinut. Astfel, deşi formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi".
24. De asemenea, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, Curtea a precizat că "măsura suspendării anuale a plăţii drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 şi 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporţionalitatea măsurii".
25. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.
26. Pentru aceleaşi argumente, Curtea constată că nu sunt încălcate nici prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept.
27. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, cu referire la interdicţia de a reglementa - pe calea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului - măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică, precum şi critica de neconstituţionalitate raportată la art. 124 alin. (1) din Constituţie, privind înfăptuirea justiţiei în numele legii, Curtea reţine că acestea nu au legătură cu dispoziţiile celor două ordonanţe criticate.
28. În final, Curtea reţine că nu poate primi susţinerile autorului excepţiei referitoare la pretinsa nerespectare a dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, deoarece acestea nu reprezintă aspecte de constituţionalitate.
29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Bulete în Dosarul nr. 2.706/89/2013 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 27 noiembrie 2014.
-****-

PREŞEDINTE

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 21 din data de 12 ianuarie 2015